2,415 matches
-
sau principatele din Italia și din Țările de Jos și care se va răspîndi în toată Europa, inaugurează o dialogică de acum înainte neîntreruptă și care implică schimburi și încorporări reciproce, fără însă ca opozițiile dintre contribuțiile culturale grecești, romane, iudaice, creștine să înceteze. Originalitatea europeană rezidă așadar nu doar în complementaritatea activă, ci și în caracterul conflictual permanent al moștenirii elene, al moștenirii romane și al moștenirii iudeo-creștine. Începînd cu Renașterea, dialogica culturală se va diversifica și se va intensifica
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de fapt, “mauri” maghrebieni, abia arabizați) și evreii din Peninsula Iberică, minoritate care a cunoscut, sub dominația musulmană, o adevărată epocă de efervescență economică și culturală, evreii fiind considerați, pe drept cuvânt, ca un element mobil și util - vestitele reminiscențe iudaice din Toledo sau din Girona fiind doar câteva dintre dovezi. În paralel cu expansionismul, se acordă o atenție aproape egală rolului lumii arabe de nod de întâlnire a unor civilizații convergente, ca și al celui de transmițătoare a unor elemente
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3056]
-
pe atunci nearabizate) au reprezentat ariile de constituire a unor remarcabile formațiuni statale ori hinterlandul de interes al acestora: Egiptul faraonic și apoi Egiptul elenistic, formațiunile feniciene și cartagineze, orașele grecești și extensiile/coloniile acestora din Africa de nord, formațiunile iudaice din Palestina. Arealele ocupate de triburile arabe se limitau doar la spațiul peninsulei arabe, cu un mediu geografic repulsiv și puțin cunoscut “lumii civilizate”. Doar câțiva învățați greci au relatat în scrierile lor despre țărmurile peninsulei arabice: Hecateu, Herodot, Eudoxiu
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
tărie că revoluția este inevitabilă la scară materială, în măsura în care ea are ca pandant rebeliunea la scară spirituală. 184 David Fuller consideră Africa o "istorie spirituală [...] a decăderii, regresul umanității sub influența marilor sale filosofii și religii, în special a legalismului iudaic, a abstracțiunii grecești, a pasivității creștine [...] și a militarismului mitologiei nordice" (1988, p. 53). 185 Cf. E: 722. 186 Pentru o prezentare detaliată a paradigmei lui Orc, cf. Hobson, 1999: passim. Raine îl asimilează pe Orc fiului lui Isaac, Esau
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
viață. Valorile pe care le cultivă în sufletul copilului rămân ca o bază pentru a fi „om” și rămân legate strâns de viață, de suflet, de inimă, de mamă. Dacă în Grecia civilizația a dus femeia spre periferia societății, lumea iudaică a aceentuat valoarea femeii prin justificări de ordin religios. Spre deosebire de apostoli, femeile mironisițe n-au fost alese, nici chemate. Unele din ele au fost bolnave și vindecate de Domnul. Drept recunoștință pentru acest mare bine ele au rugat pe Domnul
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
că istoria dă dreptate iudaismului și tocmai de aceea este uluit de teza lui Disraeli. Escatologia creștină, bazată pe păcatul originar și pe mântuirea omului în lumea de dincolo, se revelează ca interpretarea perdantă a istoriei universale. Învingător este mesianismul iudaic: umanitatea se îndreaptă treptat către "împărăția de pace" viitoare, către "Noul Ierusalim", îndepărtat în timp, dar situat în lumea aceasta. Pentru Schmitt este clar că, odată cu secularizarea modernă, cel mai târziu de la Revoluția franceză încoace, popoarele europene au interpretat istoria
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
datează în anul 100. Aland consideră că aceste documente elimină automat nou-născuții Și copiii de vârste mici<footnote Ibidem, p. 53-54. A se vedea și David F. Wright, op. cit., p. 9. footnote> În primul rând, aranjamentele care Țin de ritualul iudaic sunt adeseori construite pentru a se adapta adulților, chiar în cazuri, cum ar fi botezul prozeliților, când este cunoscut că luau parte Și nou-născuții. În al doilea rând, Tertulian Și Sfântul Ipolit par invariabil să se refere la botezul persoanelor
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
împotrivă, "dacă nu erau adversari ai Împăratului, cel puțin nu erau nici partizani înflăcărați ai lui". Acesta, deci, este cercul opozanților față de regimul lui Augustus, la care converg, cum am presupus 62, și unele curente "ideologice" heterodoxe, mai ales cel iudaic, parcă pentru a da mediului un ton de mai profundă înălțare spirituală. Și, ironia sorții, tocmai în acest cerc anti-Augustus anti-Augustus din principiu, nu din impuls pasional irațional a crezut Ovidiu că se poate încadra, el care, prin scrierile și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pasional irațional a crezut Ovidiu că se poate încadra, el care, prin scrierile și viața lui, era foarte departe de înaltele aspirații ale acelui ambient. Într-adevăr, la autorul eseului Despre sublim (Dionysios din Halicarnàs) apare conceptul de Dumnezeu monoteist iudaic care creează prin cuvântul său (De Subl., IX, 9) și se face o acuzație implicită, dar și explicită, la άσχήμων μυθολογία, cu care Homer prezenta "nedemn" divinitățile sub aspectele lor vădit imorale 63. Un astfel de concept despre Dumnezeu, chiar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
opinia noastră, se poate, pe bună dreptate presupune că un astfel de concept înalt despre Dumnezeu, în mare parte epurat de scursorile mitologiei, își face loc din ce în ce mai mult datorită sincretismului natural filosofico-religios al epocii, dar și, mai ales, datorită "prozelitismului iudaic existent la Roma cu un secol înainte de era creștină"64, și în cercurile mai elevate cultural ale capitalei, încât a atins până și personaje de înaltă ținută științifică, precum pe Varro: acesta crede, într-adevăr, într-un Dumnezeu, suflet al
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de un asemenea sincretism metafizico-religios, nu ezită să insufle în protagonistul Eneidei sale o religiozitate profundă, care trebuia să fie auspiciul și garanția cea mai puternică a spiritului religios roman pe vremea lui Augustus. În fine, însuși Augustus, căruia religia iudaică nu îi era străină, din câte se pare66, a făcut tot posibilul ca să consolideze și să revigoreze spiritul religios în societatea contemporană. În contrast aproape unic cu această tendință religioasă, sincretistă da, profund simțită cel puțin în mediile mai elevate
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
două lumi spirituale contrastante care se ciocnesc frontal: lumea încă păgână, care, apelând la divinitățile tradiționale, implicit și practic le neagă, devenind sclava pasiunilor; și lumea creștină ante litteram, ale cărei premize sunt acum aruncate în speculația metafizico-religioasă de către fermentul iudaic și de evoluția sincretistă a gândirii epocii, care, pierzând libertatea exterioară, care îi este negată din ce în ce mai mult de instituția imperială, descoperă și aprofundează măreția libertății interioare. Ținând cont de o asemenea situație fundamentală, putem stabili deci, că adevărata crimen carminis
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Nietzsche - critic al creștinismului. Semnificația sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch) Liliana Cantemir Discursul critic, desfășurat de Nietzsche, la adresa creștinismului este o dimensiune a efortului său teoretic de reevaluare a valorilor. Vechea religiei iudaică a intrat într-un moment dat al istoriei sale într-un proces de “denaturalizare a valorilor naturale” din care s a născut creștinismul ca religie promotoare a unor valori prin excelență ne sau antinaturale. Creștinismul, în umilință, este după opinia
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
117. Coloniile au impus și alte costuri. Yigal Amir, israelianul de 19 ani care l-a ucis în 1995 pe Yitzhak Rabin, a cerut aprobare religioasă pentru crima sa abjectă. Un rabin ultraradical îl asigurase că are datoria, conform legii iudaice, de a-l ucide pe premier, întrucât contribuția acestuia la obținerea păcii periclita drepturile coloniștilor. Întrebat dacă acționase singur, Amir a răspuns că nu; era sigur că acționase cu ajutorul lui Dumnezeu 118. Deși nu am fost de acord cu unele
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
ideea de sacrificiu întregește imaginea absolută a sacrului prin conturarea unei scheme relaționale complexe, ce apropie în mod simbolic elementele lumii materiale de cele ale lumii spirituale. De multe ori, mai ales în vechile credințe religioase, cum este și cea iudaică, ofranda presupunea o anume violență, de care donatorul trebuia să uziteze pentru sacrificarea darului adus. În continuarea acestei idei, un alt renumit teoretician al secolului XX, René Girard, identifica o anume relație între categoria sacrului și ideea de violență. Conform
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și situații, așa cum argumenta Sfântul Teodor Studitul, când "Nevăzutul s-a făcut văzut"279, descoperind modelul vizual al lumii spirituale, supramundane. Modul acesta de a problematiza imaginea nu este însă valabil pentru toate sistemele religioase. Astfel, spre deosebire de creștinism, în religia iudaică, de pildă, concepția despre imagine a fost mult mai restrictivă, fiind înglobată în tendința aniconismului cultual ulterior Exilului. Sursa acestei atitudini prohibitoare față de imaginile cultuale se găsea în poruncile divine care îi cereau poporului iudeu să nu aibă alți dumnezei
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
radical, evoluând spre o înflorire a limbajului artistic consacrat acestui domeniu. Sintetizând lungul șir de reprezentări vizuale, Bœspflug identifică trei282 modalități specifice de figurare a lui Dumnezeu în arta creștină. Prima dintre acestea este cea prin simboluri indirecte, preluând modelul iudaic, a doua evidențiind figura unui Dumnezeu bătrân și omnipotent, în timp ce a treia modalitate se referă la imaginea Hristos, mod de reprezentare neacceptat nici de iudei, nici de musulmani. Această din urmă formă de reprezentare a lui Dumnezeu, numită de Bœspflug
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
vizuale ale artei. Justificarea prezenței acestei modalități de figurare, care definește caracterul specific al artei creștine, este datorată evenimenului major al acestei religii, constând în întruparea Fiului lui Dumnezeu ca om. Acesta a fost argumentul care a fundamentat ridicarea interdicției iudaice de reprezentare a divinității, lăsând calea deschisă unor ample discuții pe marginea posibilității vederii și reprezentării lui Dumnezeu 284. Fig. 12. Inscripții islamice în interiorul Bazilicii Sfânta Sofia din Istanbul În ciuda acestui fapt, lunga istorie a artei creștine a fost marcată
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
posibilității vederii și reprezentării lui Dumnezeu 284. Fig. 12. Inscripții islamice în interiorul Bazilicii Sfânta Sofia din Istanbul În ciuda acestui fapt, lunga istorie a artei creștine a fost marcată la rândul ei de numeroase evenimente zbuciumate, ce aveau să evoce aniconismul iudaic și musulman, degenerat în cazul creștinismului în formele cele mai aspre de iconoclasm. Aceste conjuncturi au scos la iveală și numele unor reputați apărători ai cultului icoanelor, precum Sf. Ioan Damaschin sau Sf. Teodor Studitul, căruia i se datorează ideea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
În tot acest timp, Ochiul rău se încăpățînează să rămînă fixat între trecut și viitor, ca o întruchipare imaginară sau personificare a crizei, trimițînd la tabuul veterotestamentar legat de crearea de "chipuri cioplite", care a influențat atît de puternic cultura iudaică. Lipsită de acest element, întreaga operă își pierde mult din puterea ei de a reprezenta ciocnirea dintre istorie și prezent, trecut și viitor, viziune și limbaj și dintre două culturi în care un băiețel are nevoie să-și găsească un
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Ich brauche ein Lexicon zu Homer [2] 2292 Să cumpăr pe Tacit - juxta linea și să-l iau cu mine. Lecții de latină [3] 2257 Cumpăr Biblia în toate limbile pe cari vreau să le învăț. Toate cele europene. Sanscrita. Iudaica. Araba. Persana. [4] 2266 I Romîno-latino-grec 610: 5=102 Rotație 610: 10 == 61 Română 1 în două luni înveți orice limbă latină 2 600 de versuri latine gre[a]că 3 6 moduri posibile după regula combinației (vezi Mocnik) Să
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
față de Dumnezeu”. În particular, „în antropologia concretă și globală a Bibliei, inima omului este izvorul însuși al personalității conștiente, inteligente și libere, centrul opțiunilor sale decisive, acela al legii nescrise și al acțiunii misterioase a lui Dumnezeu”. În plus, tradiția iudaică acordă o mare importanță „poruncilor inimii” care pot să meargă dincolo de Tora însăși sau oricum de normele juridice, și care privesc lucrurile fundamentale ale vieții (ca de exemplu iubirea și însăși faptele de dreptate și de pace), pentru care nu
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
mii de borcanele cu testiculele celor "inițiați" în acest fel și incluși în poliția secretă. Ei dezlănțuie teroarea, împușcînd și sfârtecând restul populației, scoțând din toracele și stomacurile celor uciși cele mai neașteptate obiecte. Pistoalele lor au formă de sfeșnic iudaic, de crucifix, de chitară electrică... Alte opt filme în film, fiecare altfel, cu găselnițele cele mai abracadabrante (o mașină sexuală care poate avea orgasm, arhitecturi 266 fabuloase, expoziții și exhibiții) formează partea centrală și cea mai lungă a "Muntelui Sacru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un statut superior care, deși este lipsit de înțeles din punct de vedere semantic, reflectă mai degrabă în mod direct trupul divin decât intenția lui Dumnezeu, așa cum este ea exprimată în Tora"280. Teoria cunoscutului specialist în cabală și mistică iudaică poate fi aplicată cu succes și în cazul practicilor divinatorii. Faptul acesta ni l-a sugerat o discuție cu o persoană care practică divinația în zațul de cafea. Iată câteva din mărturisirile sale: "Eu știu să citesc în cafea de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
o relatare empirică asupra lumii ca o introducere necesară considerațiilor etice. Mai degrabă, eticii i se dă prioritate în sensul de "prima filosofie". Teoreticianul cheie în această abordare etică este Emmanuel Levinas, care a fost influențat mai mult de teologia iudaică decât de filosofia greacă. Într-adevăr, diferențele dintre cele două stiluri de gândire sunt mereu prezente și analizate în raționamentul lui Levinas ca diferență între o filosofie a alterității și o filosofie a identității sau totalității. Levinas inversează ierarhia dintre
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]