2,406 matches
-
de brad, și care n-aveau să se obișnuiască niciodată cu aerul poluat din Detroit, nu s-ar fi ghemuit pe fundul bărcii de salvare, atunci poate că ar fi detectat o aromă nouă adiind În aerul aspru al mării: izul reavăn de noroi și scoarță udă. Pământul. New York-ul. America. ― Ce-o să-i spunem Sourmelinei despre noi? ― O să priceapă. ― O să-și țină gura? ― Sunt câteva lucruri despre ea pe care ar prefera să nu le știe bărbatu-său. ― Te referi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din cap și să le treacă numele În catastiful bisericii. Acum Își lasă paharul jos. Își recită binecuvântarea, aghesmuind pragul. Totuși, Înainte să termine, nasul Desdemonei intră din nou În acțiune. Simte ce-a mâncat preotul la prânz. Îi detectează izul de sub braț când acesta face semnul crucii. La ușă, când Îl conduce, femeia Își ține respirația. Mulțumesc, părinte, mulțumesc. Stylianopoulos Își vede de drum. Dar degeaba. De Îndată ce trage din nou aer În piept, se simte straturile de flori cu Îngrășământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În jurul costumelor de cabaret purtate de femei În Las Vegas. Tessie Își alegea haine decente. La O’Toole Își repara fustele de lână și Își spăla de mână cămășile, curăța puloverele de scame și lustruia pantofii bonți de piele. Dar izul vag de magazin de chilipiruri nu-i ieșea niciodată de-a binelea din haine. (Și de mine avea să se prindă mai târziu, când mi-am luat lumea-n cap.) Mirosul se combina cu lipsa tatălui și cu sărăcia copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca pe coperta de la Soare și sănătate, spuse Julie. ― După o anumită vârstă, oamenii ar trebui să rămână cu hainele pe ei, am spus eu. Sau ceva de genul ăsta. Când am dubii, recurg la afirmații blânde și conservatoare, cu iz britanic. Nu mă gândeam la ce spun. Dintr-o dată uitasem cu totul de nudiști. Pentru că acum mă uitam la Julie. Își pusese ochelarii argintii din era RDG pe creștetul capului, ca să fotografieze oamenii care făceau plajă În depărtare. Vântul Mării Baltice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Iată-l din nou: mirosul de clor. Sub mireasma imposibil de ignorat a fetei care stă la el În brațe, diferit chiar de mirosul untos de floricele, care a rămas Îmbibat În scaunele vechi de cinematograf, domnul Go detectează un iz inconfundabil de piscină. Aici? În Clubul 69? Adulmecă aerul. Flora, fata din brațele lui, spune: ― Îți place parfumul meu? Dar domnul Go nu răspunde. Domnul Go are obiceiul să le ignore pe fetele pe care le plătește să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
când călcam pe ea, creștea nu numai pe lângă drum, dar și prin el, dând un aspect neîngrijit și uitat grădinii. Zi-mi despre teoria timpului, spusei eu admirând culoarea unui trandafir mirositor ce era încă deschis și îmbătându-mă cu izul său. Alături de el erau lalele și crini. Le vedeam culorile. Trandafirul imita un safir închis la culoare, lalelele erau de un galben aprins, iar crinii îmbinau magnific albul pur cu un verde crud. Mă obișnuisem cu întunericul, credeam eu. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în curtea interioară. Țevile armelor ne-ar fi luat în cătare de la fiecare geam de la fiecare etaj și, cu disciplina și educația pe care o aveau, aerul ar fi fost în scurt timp plin de mirosul sângelui proaspăt și de izul prafului de pușcă. Câțiva s-ar fi adăpostit sub cadavrele colegilor și ar fi stat, încremeniți de groază, până când patrulele i-ar fi găsit și le-ar fi scurtat viața deja condamnată. Probabil țipete și urlete ar fi izbucnit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Era caraghios. Semăna cu un scutier din Evul Mediu care-și pregătea stăpânul pentru un turnir. Zâmbind, ridicasem privirea de la el și mi-o plimbam prin încăpere. Timpul încetinise. Apoi am văzut abisul metalic. BANG! Un tunet străbătu sala și izul prafului de pușcă se răspândi imediat în atmosferă, contaminând-o. Veniseră Gardienii! Câțiva înghețară. Paralizară. Teama îi copleșise. Veniseră Gardienii și au pătruns în cantină! Războiul începuse! Unii, tot în această idee, s-au repezit într-o clipită spre cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vom întâlni, vom fi în tabere opuse." Parcă așa mi-a spus, acolo, în catacombe. Tabere opuse, nu-i așa? În ochii săi scânteiase un gând, dar era prea târziu... Adio, Romb Argintiu! Sala fu străbătută de sunetul exploziei și izul de ars se împânzi peste tot. Cei doi care trebuiau să iasă din colegiu nu se poate să nu fi auzit mărturia morții. Ochii săi încă mai erau fixați, dar goi. Nu se prăbuși, cum o făcuse lunetistul când fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a vorbi, de a găsi o explicație. Tu...Tu...Cum... Mâna îi rămase pe loc, făcu un pas în față și lipi țeava pistolului de fruntea mea. Apoi făcuse singurul lucru care îi trecea prin minte... mai trase o dată. Demodatul iz al prafului de pușcă îmi ajunse la nări. Același rezultat. Cum... Cum... Tu... Da, Dutrumof. Eu. Eu sunt începutul și sfârșitul. Începutul revoluției și sfârșitul tău! I-am coborât încet mâna dreaptă și am ridicat-o pe a mea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
existența unui alt japonez, dar nici prin cap nu-i trecuse că avea să-l întâlnească atât de curând și într-un loc atât de neașteptat. Fără să se clintească, omul îl strângea zdravăn de mânecă de parcă ar fi adulmecat izul Japoniei în chipul și în hainele samuraiului. În cele din urmă, dintre buzele întredeschise îi scăpă un soi de geamăt, iar din ochii triști, lacrimi fierbinți i se prelinseră pe obraji. — Trăiesc în satul Tecali, zise omul la fel de repede ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vedere spre munte. Într-una din dăți chiar, când am tras draperia, am avut neplăcerea să constat că Într-adevăr aveam vedere spre munte, numai că muntele era practic lipit de fereastră, cu stânca neagră Întunecând camera și răspândind un iz jilav de peșteră. Bennie trase adânc aer În piept, inspirat de priveliștea munților. Grupul sperase inițial să-l ia pe doctorul Bill Wu drept conducător de grup și ar fi fost o alegere foarte Înțeleaptă. Era un bun prieten al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să meargă acasă. Ajunsă acasă, a găsit ușa descuiată, iar asta a enervat-o pentru că se găsea mereu cineva care să o uite descuiată. Când a pășit În sufragerie, a lovit-o un miros groaznic. Nu era sânge, ci sudoare, izul fricii și al durerii animalice. Nu-și amintea să fi văzut corpul sau să fi chemat poliția, nu-și amintea nici când au sosit, investigația sau cum au Îndepărtat cadavrul. A doua zi, a văzut doar balta de sânge, banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
auzit că Okazawa nu putea să suporte mirosul și de aceea ținea mereu capul într-o parte. Și mie îmi displăcea mirosul. Mai demult, la țară, am participat la incinerarea unui cadavru. Acum simțeam un miros asemănător, amestecat cu un iz de șobolan mort. Puțea îngrozitor. Nu-mi amintesc dacă am purtat sau nu mănuși. Am mereu mănuși la mine (scoate mănușile) pentru situații de genul acesta, dar nu puteam deschide punga cu mănușile pe mână. De aceea cred că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Cu toate că nu mai era conștient, unul dintre ei a făcut gimnastică. Kawai: Chiar așa. Noi suntem total diferiți (râde). Murakami: Există două tipuri de gândire. Primul: Pe de o parte este sistemul firmelor și de cealaltă parte sunt sistemele cu iz religios. O astfel de exprimare poate să-mi creeze probleme, dar cred că sistemul sectei Aum Shinrikyō are o bază comună cu celălalt sistem. Chiar au fost câțiva salariați care au recunoscut că poate ar fi făcut și ei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
direct în stradă și-o deschise larg, simțindu-și fața izbită de lumina verde a farului. Undeva, în depărtare, câinii rupeau lanțurile prin ogrăzi, hămăind la luna plină. Inspiră adânc, de câteva ori, aerul tare al nopții de vară, cu izul lui puternic de alge și moluște. Scoase apoi ligheanul de sub pat, își turnă apă și începu să se spele fredonând bine dispus, "O, donna Clara", un cântec cu care îl intoxicase ani de zile capelmaistrul din parc. Când termină, fu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dacă ajungi persoană publică, dracul te-a luat, fiindcă toți cârcotesc, toți te înjură, ba se mai găsește și câte unul, de-alde mine de exemplu, care să pună sare peste rană și să toarne câte un pamflet, cu ceva iz de focul Gheenei. Declar aici, cu mâna pe inimă, că nu am nimic personal cu acele personaje din cartea prezentă, decât în măsura în care aceștia au făcut eforturi susținute pentru a intra în cartea aceasta, doar în costumație politică, exclusiv. Nu pot
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
direct în stradă și-o deschise larg, simțindu-și fața izbită de lumina verde a farului. Undeva, în depărtare, câinii rupeau lanțurile prin ogrăzi, hămăind la luna plină. Inspiră adânc, de câteva ori, aerul tare al nopții de vară, cu izul lui puternic de alge și moluște. Scoase apoi ligheanul de sub pat, își turnă apă și începu să se spele fredonând bine dispus, "O, donna Clara", un cântec cu care îl intoxicase ani de zile capelmaistrul din parc. Când termină, fu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care nu le-au cugetat. 11. Opera literară e o sumă de momente ale spiritului unuiscriitor, o manifestare multiplă și variată a impresiei pe care lumea o face asupra unei sensibilități. 12. ...durerea, regretul și tristețea au fost întotdeauna un iz-vor incomparabil mai puternic de poezie decât fericirea și speran-ța. Toți marii lirici ai lumii au fost și niște mari nemulțumiți. 13. ...numai cine are o personalitate puternică se poate sustrage de la influența modelelor, adică a literaturii curente. 14. Gustul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
duhoarea ce stăruie În mine. Încerc să șterg din minte niște amintiri... Dar nu e simplu. Nu poți șterge totul cu buretele. Ștergi imaginile, dar rămân sunetele. Faci abstracție de sunete și năvălesc mirosurile. Ceva, pe undeva, tot rămâne. Un iz, o gheară ce te râcâie la suflet. Până și buretele cu care ștergi se Îmbină de sunete și vaiete și sânge. E ca un vârtej, ca un infern... - Nu puneți chiar totul la suflet și mai serviți un păhărel, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bucătărie agățat În cui deasupra ușii și ar fi așezat frumos farfuria În dulap peste celelalte farfurii. După câteva zile, mirosul de scrumbie și castraveciori s-ar fi evaporat sau s-ar fi amestecat cu celelalte mirosuri din dulap, iar izul lui neplăcut s-ar fi atenuat de la sine. În prezența musafirului venit din altă galaxie, Mașa n-ar fi dorit să apară ca o femeie neglijentă și murdară. - Cum la nimic? făcu ea, cu farfuria gata-gata să-i lunece din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
podea. La Început, Îl ia cu transpirație, tâmplele i se acoperă cu broboane de sudoare. Dar berea Își face efectul și, după un moment de slăbiciune, Ippolit prinde puteri. Senzația de greață dispare, pe cerul gurii Îi stăruie Însă un iz de metal coclit. Ippolit mai caută prin maldărul de sticle risipite pe podea, dorind să găsească una neîncepută. Dar unde s-o găsești? Tot ce a fost s-a dus. Berea au băut-o salahorii, iar ce n-au băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cum atinseră hrisovul. - Ce faceți? țipă Mașa, vârându-și degetul care o frigea În gură. - După Napoleon și Nabucodonosor, trebuia să urmeze și Iosif Vissarionovici... Sau doriți cumva să-l scot la Înaintare și pe micuțul caporal? Nu-i simțiți izul? Oaspetele suflă peste hrisov, stingând flăcările mici și jucăușe ce căutau să se Întindă peste coloanele de cifre Înșirate În vechiul document și, făcându-l sul, Îl băgă În buzunar. Cuvintele vizitatorului Îi picurară otravă În suflet. Mașa se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
răbdare și câteodată chiar Încântare. Avea buze mari, nobile. Și ironie și pesimism se aflau acolo. Era o față plăcută, plăcut luminată. Iar Sammler, ca unchi de soră pe jumătate - un unchi de fapt din curtoazie, din dorința pioasă cu iz de antichități a lui Gruner - era văzut (Înalt, vârstnic, din străinătate) drept ultimul dintr-o generație veche și minunată. Fratele mamei, unchiul Artur, cu smocuri mari palide deasupra ochilor, cu riduri subțiri auguste curgând de sub pălăria cu bor mare, posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Prin urmare, mergând către metrou, la stația Union Square, se auzea Feffer explicând de ce este necesară cumpărarea unei locomotive Diesel. O lovitură de afaceri frumoasă. Atât de potrivită! Atât de congruentă cu primăvara, moartea, mandalele orientale, gazul de canalizare cu iz de dulceață narcotică de liliac. Fericire din cărămizi, din cer! Fericire și bucurie mistică! Domnul Artur Sammler, confident al excentricilor New Yorkului; diacon al bărbaților sălbatici și progenitor al unei femei sălbatice; arhivar al nebuniei. Odată ce iei o poziție, odată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]