5,195 matches
-
am participat la un eveniment epocal. În corpul barajului s-au lăsat porțile grele de fier, oprind apele înspumate ale râului în care colcăiau păstrăvii și lipanii. Și, văzând cu ochii, încet-încet, albia Argeșului seca, iar apa în baraj creștea, izbind cu furie în betonul curbat al stăvilarului. Lucrarea se terminase cu zece zile înainte de termenul fixat. Lacul de acumulare începea să prindă contur. Lacul artificial, cu aproape cinci sute de milioane de metri cubi de apă, se forma sub ochii
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
mele goale, deodată, un hău, mă prăvălesc, devin imponderabil, sunt aspirat, mă năucește un zgomot asurzitor, aud deodată de undeva din urmă închizându-se două mase pietroase imense, ca două bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându-se, mă izbesc de pereți umezi, lipicioși aplificându-și ecoul într-un infern de sunete și șuierături, înainte, prin beznă, aud zgomote ritmice, amestec de zgomote ca de burduf, un șuierat asuzitor și sacadat, ciocniri ca de stânci uriașe dintr-o substanță cărnoasă și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
amestec de zgomote ca de burduf, un șuierat asuzitor și sacadat, ciocniri ca de stânci uriașe dintr-o substanță cărnoasă și flască, abia disting o formă stranie, ca un limb mișcător atârnând din plafon, mă uimește că nu m-a izbit, ating în viteză pereții, pe degete, în palme și pe corp, la locul de contact, simt un lichid vâscos, sunt absorbit de un tunel elastic, inelar, vuietul șuierător se amplifică, cad în gol, mă izbesc, un miros insuportabil ca de
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
uimește că nu m-a izbit, ating în viteză pereții, pe degete, în palme și pe corp, la locul de contact, simt un lichid vâscos, sunt absorbit de un tunel elastic, inelar, vuietul șuierător se amplifică, cad în gol, mă izbesc, un miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
atunci, noapte de noapte Mă voi trezi din visul acesta fericit ? Oricare ne-ar fi soarta, să știi că alt bărbat Nu o să te dorească ca mine tulburat De dulcea fericire că doar eu te-am iubit @AUZI CUM SE IZBESC FLUTURII DE NOAPTE E vremea cireșelor coapte. Auzi cum se izbesc fluturii de noapte! Îți culeg un coș de gânduri, ca pe niște fructe. Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte. E timpul să culegem mușețel și albastrele. Să
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
Oricare ne-ar fi soarta, să știi că alt bărbat Nu o să te dorească ca mine tulburat De dulcea fericire că doar eu te-am iubit @AUZI CUM SE IZBESC FLUTURII DE NOAPTE E vremea cireșelor coapte. Auzi cum se izbesc fluturii de noapte! Îți culeg un coș de gânduri, ca pe niște fructe. Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte. E timpul să culegem mușețel și albastrele. Să adunăm din iarbă un coșuleț cu stele, Din care să îți
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
să faci gogoși. Și de la zvârlugele alea de iele Puțină pulbere dulce de stele... Și, dansând pe tâmpla mea, să dai timpul mai incet, Că deja îl aud pe bătrânul ascet, Care mă amăgește cu o eternitate... Auzi cum se izbesc fluturii de noapte! @ MENUET îmi lacrima un menuet cu capul sprijinit pe piept cicoarea stă și ea la soare vag albăstrită-ntre picioare culori și umbre - asta-i tot: covor de șoapte peste boț @MESTECENI BLÎNZI joi, 23 iunie 2011
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
dinți. Își îmbrăcă pardesiul, își îndesă pălăria pe cap și ieși, cu geanta pe umăr. Faleza era aproape pustie. Vântul dinspre mare clătina cu putere ramurile palmierilor ale căror frunze uriașe în formă de evantai se zmuceau nervos. Apa mării, izbindu-se de diguri, împrăștia puhoi de picături înspre cerul de neatins. Când ajunse în holul hotelului Sheraton, tremura ca varga. Se apropie de recepționerul care-i zâmbi profesional, căută rezervarea pe calculator și-i întinse o cartelă din plastic. O
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
două sacoșe pe care stătuse. Porni mulțumită încet către casă. Privi în lungul străzii mari pe care trebuia s-o traverseze. Păși pe zebră și făcu pași mici. Un scrâșnet de frâne se auzi în dreapta ei și ceva imens o izbi direct în față, făcând să-i sară sacoșa din mână la zece metri depărtare. Nu avu putere decât să strige “Au”, iar trupul ei se făcu ghem pe asfalt, aterizând ca un covrig dincolo de zebră. O clipă timpul se opri
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
voie... Eram de-a dreptul extenuat. Mi-am revenit într-un târziu, lângă mine ghemuită cu spatele ca de felină, era Ursula. Doream s-o mai ating, să mă conving că totul era aievea. Dar n-a mai fost timp. Izbind ușa, mai să sară din țâțâni, în cameră intră John. - I-ai dat tu numele meu, dar să ajungă și-n patul meu, asta e prea de tot. Am sărit de cealaltă parte a patului. Eram încordat ca un arc
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
în cele din urmă, la o jumătate de pas de Solomon. În acel moment, ”corul”, ca o galerie înfiripată la o luptă de gladiatori de pe vremuri, în Circus Maximus, paraliză brusc. Atunci, cu o mișcare fulgerătoare, aproape inobservabilă, Jery își izbi capul lui de taur de fruntea senină a scriitorului aflat tocmai în extaz. Acesta nici n-avu timp să reacționeze. Doar își duse, din reflex, poate cu aceeași viteză, mâinile spre nas. Repede veniră încă trei hăndrălăi și, îndepărtâdu-i cu
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
a scriitorului aflat tocmai în extaz. Acesta nici n-avu timp să reacționeze. Doar își duse, din reflex, poate cu aceeași viteză, mâinile spre nas. Repede veniră încă trei hăndrălăi și, îndepărtâdu-i cu forța, lui Solomon, mâinile de pe față, își izbiră și ei frunțile în nasul și gura scriitorului, inundate de sânge. Căzut pe spate, cel osândit se mai zârcoli de câteva ori și rămase lat pe iarbă, după care, întreaga gașcă se topi, în vreme ce alți curioși de primprejur se adunară
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
de afară, care răzbate supărător prin pereții subțiri ai navei, îmi fac o cafea la repezeală, îmi aprind o țigară și încerc să-mi pun ordine în gânduri. Fără rezultat. În cele din urmă ies din cabină. Vântul polar mă izbește în față brutal, amintindu-mi că se apropie iarna. Cu exceția chelnerilor, aflați într-o mișcare haotică, brauniană, nu se mai vede țipenie de om, vasul despică valurile înalte și spumoase ale Mării Negre, semn că ne deplasăm ( nici n-am
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
cu ea la primărie, să stea în fața ofițerului stării civile, să zică amândoi, pe rând, ” Da”, și să fie pentru nu știu a câta oară, din nou căsătoriți. Prin urmare, încă la intrarea într-un magazin, oricare ar fi el, izbit de mirosurile înțepătoare de detergenți, de portocale, de preșuri din cauciuc, de dulciuri, de ambalaje de tot felul și de stofe noi, de foșgăiala proprie marilor magazine și de vacarmul pe care-l crea un nou șlagăr, aproape o manea
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ILUMINARE Autor: Ella Blue Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Orb pe țărmul vieții nu-i știe culoarea dar poate intui forma se izbește mereu de conturul ascuțit strivindu-i palmele alteori de-o linie dreaptă a învățat că linia e o linie moarta nu duce nicăieri arareori întâlnește forme calde curbe ce le poate gusta culoarea îi amintesc de trupul femeii iubite prea
ILUMINARE de ELLA BLUE în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362972_a_364301]
-
linia e o linie moarta nu duce nicăieri arareori întâlnește forme calde curbe ce le poate gusta culoarea îi amintesc de trupul femeii iubite prea repede uitat în negura de dincolo de pleoape ar fi zburat urmându-l aleargă dar se izbește de ciotul unei iluzii zdrobindu-și ultimile simțuri doar inima rămasă întreagă îi șoptește Intră în cerc orbule doar așa vei afla Lumina și calea spre El Referință Bibliografică: Iluminare / Ella Blue : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul
ILUMINARE de ELLA BLUE în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362972_a_364301]
-
prădează, îi scutură, îi lasă goi și singuri, nu mai rămâne nimic în urmă! Întocmai trece prin oameni viața! Pe unii îi urcă la extaze, îi sărută cu liliac de noroc, și-i umple cu bogăție omenească, pe alții îi izbește de pământ, le irosește floarea norocului, îi dezolează, îi moare, îi uită, îi duce-n neant nefericiți, ca și cum n-ar fi fost niciodată! Viața și moartea sunt sore, nu contraziceri, dar când ultima îi ia locul primei, pretimpuriu și dramatic
ANA BARBU SUFLET LUPTAT DE CRUZIMILE BOLII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362984_a_364313]
-
paznic într-un sirop amalgam de fructe exotico-banale se aude cum stânca taie vaporul dorințelor la ultima plutire de multe ori alerg degeaba după ceea ce oamenii numesc bunătate lamă cu două tăișuri cu infinite sensuri rătăcită mișcare între două valuri izbește visul de o parte și de alta a unui țărm închipuit al cuvântului dintâi nu-i departe împlinirea unui foșnet al ideii în care te scalzi cum că ai fi iubit protejat ferit de toate blestemățiile umanului este teoretica împlinire
TEORETICĂ ÎMPLINIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363017_a_364346]
-
de grație, făcând salturi uriașe prin aer (cizmele fermecate, săracele), răsucindu-se și zvârlind din picioare cu forță în țeasta fălcosului de Vânt Fierbinte, care se rostogoli până la ușă, cu sângele șiroind din orbitele ochilor. Se mai răsuci o dată și izbi cu sete în țeastă și pe Rază Fierbinte, care văzu stele verzi, rostogolindu-se de-a berbeleacul. Căpcăunii Cap Pătrat o luară la fugă înspăimântați. Mărțișor alergă după cele două namile și începu să le lovească cu mâinile și picioarele
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
da! Nu mai da! După bumbăceala care-i transformă în două cârpe muiate în sânge, Mărțișor îi apucă de lațele năclăite și le zise: - Hai, spuneți codul și mergeți la Soare-Împărat! Ziceți-i voi cum m-ați omorât! Și îi izbi cu căpățânele de butoanele ușii. După ce deschiseră ușa, cei doi se târâră pe coate și genunchi până în sala tronului. Mărțișor le mulțumi prietenilor, care-i spuseră: - Rămâi sănătos, Mărțișor! Când ai nevoie, să ne mai chemi! Și dispărură. Când văzu
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
soare îmi umplu inima, mai departe-i secerat grâul, după o vreme o să culegem porumbul și porumbii necopți se fierb după care începe să fiarbă și mustul, de aroma căruia mă îmbăt. La sînii tăi, struguri-s culeși și mă izbesc de singurătate. Referință Bibliografică: Miraj de toamnă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1050, Anul III, 15 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MIRAJ DE TOAMNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363092_a_364421]
-
intrat niciodată în casa aceasta, declară Mihai urcând scările spre terasa de la Zăvoaia. Curtea îi era cunoscută, stătuse pe iarba de lângă aleea principală de multe ori, însă nu fusese invitat sau refuzase mereu să treacă de această barieră. Frica îl izbise violent și îi încarcerase întreaga voință de comunicare. Amintirile veneau în valuri, îi copleșeau sufletul... Era mult prea devreme să se descotorosească de ele. Imensul living păstra vreo patru tablouri mari, câteva mai mici, ca o miniexpoziție explorată de neuitare
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
timpului său; în primul rând, prin lirica erotică „țintind absoluta cunoaștere “, prin „reeditarea perechii edenice “, oglindind „vârsta de aur “a cuplului tânăr, în desfășurări cosmice, făcând zeii să pălească de invidie: Jupiter e galben, și Hera/cea minunată e argintie. / Izbesc cu stângă-n roată și ea se urnește. / E un dans, iubito, al sentimentelor, /zeițe-ale aerului, dintre noi doi, / Și eu, cu pânzele sufletului/umflate de dor, /te caut pretutindeni, și lucrurile vin/tot mai aproape, /și pieptul mi-l
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
muntelui, Chiar în coasta soarelui. S-a oprit stejaru-n cale, Dincolo de munți, la poale, Pe o înverzită vale. Iar salcâmul, măi să fie ! Între-un deal și o câmpie, Lângă tufele de vie. Când furtuna se stârnește, Pe cine aprig izbește Și de moarte îl rănește ? Pe cel ce mai jos s-a pus ? Nuuu ! Pe-acela ce s-a dus De-a ajuns la stele, sus ! Referință Bibliografică: Salcâmul, stejarul și bradul / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SALCÂMUL, STEJARUL ŞI BRADUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362321_a_363650]
-
veridic, deoarece trimișii perșilor făcuseră o greșeală majoră încă de la începutul venirii lor în Yemen. Veniseră în fața șeicilor de Shaba, de Quataban ori de Maiin cu aroganța specifică celor puternici și siguri pe succesul lor, ceea ce arabilor nu le plăcu. Izbindu-se de refuzul șeicilor yemeniți, perșii formulară atunci inițierea unui alt tip de alianță care nu presupunea trecerea trupelor parte prin teritoriile arabe. Conform planului, arabii trebuiau să atace singuri dinspre sud iar perșii pe altă parte, urmând ca mai
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]