5,860 matches
-
Înaintea vacanței de vară, ceasul lui de mână ieftin, dar solid și funcționând impecabil, se supărase subit pe viață și intrase În grevă. Nu Într-una japoneză, ci Într-o grevă generală și totală, din care tânărul Toshiro Fujimori nu izbutise să-l scoată cu nici un preț și prin nici o metodă. Îl izbise de nenumărate ori de palmă, În speranța că miniangrenajul inert se va Îndura s-o reia din loc, Îi mișcase În fel și chip limbile, Îi Întorsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atomică? Mă Întrebam, pentru că altă soluție de clintire a gigantului metalic care străjuia intrarea nu Întrevedeam. Bineînțeles că n-am găsit nici un răspuns, iar ulterior nu m-am mai gândit la asta; am fost prea bucuros când, În fine, am izbutit. Fiindcă, În cele din urmă, am auzit un zgomot ușor, imperceptibil aproape, și poarta a Început să alunece silențios spre dreapta. Am avut impresia că durează o eternitate până când s-a retras cu totul. Lucrul ăsta a avut și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
semnificații practice mai apelasem și cu alte prilejuri. Fiindcă avea asemenea semnificații, o verificasem În câteva rânduri. Un tip a venit la el să-i ceară sfatul Într-o treabă Încurcată În care intrase ca berbecul și din care nu izbutea să mai iasă. I-a povestit Întreaga tevatură cu lux de amănunte, iar când a terminat, l-a privit Întrebător pe marele poet, așteptând. Acesta n-a scos Însă nici un cuvânt. Tipul a crezut că tace pentru că nu Înțelesese foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fusesem condus și obligat să mă așez. Trebuia cu orice preț să continui sfânta operațiune a tragerii de timp inaugurată de Roger Howard. Și Eveline, care Întârzia nepermis cu semnalul... Nici prin cap nu-mi trecea că n-ar fi izbutit să se descurce - treaba ei cum -, că s-ar fi putut Întâmpla ceva neprevăzut care s-o Împiedice să se Întoarcă În timp util pentru a salva ce mai era de salvat. Mai mult ca oricând, În situația disperată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu oaste - răspunse spătarul. N-ai tribut, dar ai oaste și poți sta de vorbă. Dar dumneata în loc să strângi oaste, ai strâns cărți. După ce-a venit pe tron, Sima-Vodă ți le-a vândut și-a cumpărat stupi, pentru stupărit, izbutind să trimită atâta miere la Poartă, că sultanul s-a-ndulcit față de el pe cel puțin doi ani. N-avem ce face decât s-așteptăm să i se-aplece de-atâta miere și-atunci să sărim noi cu altceva. — Cu ce? - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e de ajuns să se uite pe fereastra dispensarului ca să vadă cum aterizează enormele avioane pline de bere și răcoritoare? — Cred că nimeni n-are dreptul să ne învinovățească pentru că am reușit să fim eficienți acolo unde alții nu au izbutit... - răspunse cu veșnicul său calm imperturbabil Alex Fawcett. Și nici nu cred că este momentul să începem să discutăm despre aceste probleme, deoarece ne aflăm în plină operație de mutare și am un milion de lucruri de făcut. Ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
moarte, ba chiar și mai grav, într-o moarte pe care singur să mi-o acord, să scap de demența unei existențe pe care n-am reușit s-o înțeleg, a unui univers pe care singurul fel în care am izbutit să-l demitizez a fost să mi-l închipui mergând la closet... dar nu, ajunge, ajunge odată, mai bine aș termina cât mai repede cu durerea infinită pe care mi-o pricinuie mintea aceasta deșartă și gândurile ei... Geniu pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rosti Cristi încet, ca și cum ar fi vorbit numai pentru el, n-au trecut decât trei ani. Moș Calistrat spunea că vom avea un răgaz mult mai mare. 2 Lumina felinarului agățat de grinda de lemn ce susținea tavanul galeriei, abia izbutea să alunge întunericul. Lămpașul fixat pe frunte îl ajuta mai mult. Lovea cu sete în peretele din față încercând să mărească crăpătura pe care o făcuse în stâncă. Zgomotul loviturilor răsuna în jur, amplificat de pereții înguști. Se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se poate întâmpla una ca asta. Nu-și făcuse prea multe griji, gândindu-se că lucrurile se vor îndrepta de la sine. Iată însă că timpul trecuse și, de acum, avea aproape patruzeci și cinci de ani, iar el nu mai izbutise să-și găsească de lucru în altă parte. O perioadă îngroșase și el rândurile șomerilor care își beau salariile compensatorii primite. Își făcea veacul la cârciumă așteptând, nici el nu știa ce, să se întâmple o minune. Pleca spre dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că iar trebuise să se întrerupă din lucru dar nu avea încotro. Dacă nu lua măsuri imediat, acesta s-a fi prăbușit la un moment dat iar el ar fi pierdut și mai mult timp. În sfârșit, în dimineața aceasta izbutise să-și vadă visul cu ochii. Aruncase în vagonet ultimii bolovani ce ascundeau capătul galeriei. Se afla în fața unui perete neregulat, aproape vertical. Urme adânci rămase de la sculele de forat se vedeau pe suprafața acestuia. La partea de sus, imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și își vedea de treabă mai departe. Era mulțumit, lucrurile mergeau bine și câștiga destul cât să-și întrețină familia și să-i mai și rămână. De obicei făcea trei curse pe zi. Era singurul care reușea asta, ceilalți nu izbuteau mai mult de două. Pornea cu noaptea în cap de jos, de la bază, așa încât să încarce primul, înaintea celorlalți și, seara tot el era cel ce cobora cu ultimul transport de bușteni. Astăzi însă, totul mersese mai bine ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peste el cu viteză. Înțelese în sfârșit ce se întâmpla. Animalul era deasupra sa și se pregătea să-l acopere cu trupul lui uriaș. Se rostogoli repede într-o parte, încercând să scape. Își dădu repede seama că nu va izbuti și ridică brațele în față, ca să se apere. Trase adânc aer în piept și țipă din toate puterile. Urletul său prelung se frânse apoi brusc în întunericul ce se prăbușea de sus peste el. 4 Jetul rece de apă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
străduța ce se desprindea perpendicular din cea pe care se afla el. Fără să ezite se repezi într-acolo. În jur, bezna era deplină. Abia în depărtare mai ardea un bec în vârful unui stâlp de iluminat care, însă, nu izbutea să alunge întunericul. Cristian era încordat la maxim, încerca să zărească silueta celui urmărit și totodată să deslușească zgomotul pașilor acestuia. Ajunsese aproape de zona luminată fără să dea de el. Se opri pe loc, privind printre copacii din parc. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se îndreptă spre muntele cu aur. Cei trei așteptară să treacă de dânșii și îl atacară din spate. Îl împungeau cu săbiile și imediat după aceea o rupeau la fugă. Negru încerca să se apere dar, neputându-i vedea, nu izbutea să-i atingă. În curând, uriașul era plin de răni și puterile îl lăsau pe măsură ce sângele ce i se scurgea din vene. La un moment dat, ucigașii și-au făcut socotelile că Negru e destul de slăbit ca să încerce să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui de a fi și să-l accepte ca atare. Nu reușise să schimbe nici o vorbă cu Ileana. Nu era acasă când ajunsese el și nici nu revenise până ce sosise vremea să plece la întâlnirea cu Moș Calistrat. Nici măcar nu izbutise să-și amintească lucrul acela important despre care știa că îl observase cu o noapte în urmă. Urcase în camera lui și se trântise îmbrăcat pe pat. Retrăise în memorie evenimentele petrecute, dar ideea refuza să iasă la iveală. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
N-am reușit niciodată să-l fac să vină la mine, spuse Calistrat, respirând agitat și ridicând de jos toiagul pe care îl așeză înapoi la locul lui taică-meu însă putea să o facă. Văd că și tu ai izbutit și încă din prima încercare. Acum ai înțeles ce voiam să spun? Cristian rămăsese cu ochii la toiagul rezemat de perete. Deci asta se întâmplase acolo în pădure. Își dorise să aibă toiagul în mână și acesta venise singur la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bestie cu o plasă, cam așa cum am face dacă am dori să prindem fluturi. Nu chiar asta am vrut să spun, dar, în principiu, ai înțeles despre ce este vorba. În regulă dar, în cazul în care să presupunem că izbutim să facem asta, fără să ne pierdem viața, te-ai gândit ce facem cu vâlva mai departe? Cred că ești de acord că nu poate rămâne în plasă la nesfârșit. Nu uita că e destul de puternică și ar putea rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
când iese vâlva afară? Imediat ce apune soarele. Ei, vezi? N-am eu dreptate când spun că moșul își face de cap? În timp ce vorbea, Ileana se apropiase de gura peșterii. Privea curioasă înăuntru încercând să străbată cu privirea întunericul din interior. Neizbutind, mai făcu un pas și apoi încă unul. Eu, în locul tău, nu m-aș aventura acolo! o prinse de mână Cristian, oprind-o. De ce? Mai e până la asfințit. Nu știu, pur și simplu nu-mi place. Simt eu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să plece la drum cu transportul de arme, primise un telefon neobișnuit. Persoana de la capătul firului se recomandase ca fiind un om de bine ce încearcă să-l pună în gardă. Cu o voce cu accent puternic pe care nu izbutise să-l identifice, îi spusese că afacerea pe care tocmai o pune la cale nu este lipsită de pericole. După ce se pierduse într-o mulțime de aluzii îi ceruse să renunțe și, ca să nu fie în pierdere, îi făcuse chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca un descreierat și nu se zgârcise cu amenințările pe tot parcursul zilei, nu dăduse oamenilor drumul la culcare decât în momentul în care buldozerele ajunseseră la prăpastia ce înconjura platoul de sus. Era obosit dar mulțumit de faptul că izbutise să facă ce își propusese. Tocmai se pregătea de odihnă când îl chemase șeful, iar acum trebuia să coboare în oraș ca să-l aducă pe contabil. Prevedea că urma o noapte albă, însă nu avea voie să se plângă. Plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
părea puțin probabil, se temea ca nu cumva chiar unii dintre băieții lui să șovăie, ori poate chiar mai rău, să-i ia apărarea. Pentru prima dată, durul căpitan spetznatz era pus în dificultate. Se gândea chiar că nu va izbuti să ducă la bun sfârșit misiunea primită. Nu mai avusese de a face cu o asemenea situație. Moș Calistrat era în stare să facă niște lucruri nemaivăzute, care chiar erau împotriva firii. Asta dacă ceea ce văzuse cu ochii lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai slabe dar trebuia să verifice. Bătrânul se străduia să se ridice. Din cauza vârstei, dar și a dimensiunilor sale, era destul de dificil. Ar fi vrut să-l ajute, dar nu putea face mare lucru pentru el. Când, în sfârșit, Pop izbuti să se ridice, Cristian se lăsă să alunece de-a lungul peretelui din nou la podea. Nici legăturile comisarului nu erau făcute de un novice. Nodul dublu era chiar deasupra încheieturii palmei, făcut în așa fel încât să se strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
văzuse dimineață pe Godunov, aducându-i pe cei doi, legați fedeleș, bănuise că lucrurile luaseră o turnură cu totul nefavo rabilă pentru ei. Nu se așteptase însă ca totul să se precipite cu o asemenea viteză. Și, mai ales, nu izbutea să priceapă cum de omul acesta, comisarul cel bătrân, șeful poliției din Baia de Sus, pe care îl știa închis în cămăruța de la parter, era la el în birou, îl arestase și acum îl interoga. Baza Pinforest-ului de la poalele muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ginerelui său luat de cei doi acoliți ai basarabenilor. Rămăsese cu urechile ciulite ascultând pașii acestora îndepărtându-se de ușă. De îndată ce liniștea coborâse din nou, reîncepu încercările de eliberare. Legăturile erau deja slăbite, așa încât nu-i mai luase mult până ce izbuti să se dezlege. După ce își dezmorțise mâinile, se apropie de fereastra cămăruței în care se afla. Dădu de o parte un colț al perdelei și privi dincolo de geam. Era chiar lângă gardul ce împrejmuia baza. Mai puțin de un metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu știa dacă acesta reușise să prindă arătarea, iar în cazul în care încercarea dăduse greș, nu va mai dura mult până ce bestia urma să năvălească peste ei. În momentul acela își dorea ca planul lui Boris să nu fi izbutit. Îl durea în cot de cei de afară, ba chiar era numai bine că se aflau acolo. Bestia urma să-i rezolve, iar dimineață, Godunov se va întoarce și vor fugi împreună de acolo. Numai de ar ține ăștia ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]