KorAP: Find »[drukola/base=jack & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...268 >

6,700 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

Și, deodată, Îmi dau seama. Nuci ! Două nuci ! Jack izbucnește Într-un râs nebun, și alte câteva persoane chicotesc Înfundat, lucru pe care Încearcă să-l Înăbușe imediat. — Ei, asta nu face decât să dovedească că am avut dreptate, spune Jack. Nu sunt nuci ? zic neajutorată, privind către cei de la masă. — Ar trebui să reprezinte niște ovare, spune un tip cu ochelari fără ramă, foarte demn. — Ovare ? Mă uit mai bine la hârtie. A, da ! Păi, da. Acum că spuneți asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
privind către cei de la masă. — Ar trebui să reprezinte niște ovare, spune un tip cu ochelari fără ramă, foarte demn. — Ovare ? Mă uit mai bine la hârtie. A, da ! Păi, da. Acum că spuneți asta, văd destul de clar... niște... — Nuci. Jack se șterge la ochi de cât a râs. — V-am explicat, ovarele sunt doar o parte dintr-o serie mai lungă de reprezentări simbolice ale feminității, spune un tip, pe un ton de scuză. Ovarele sunt simbolul fertilității, ochiul Înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
pentru o Întreagă gamă de produse, spune o femeie brunetă, aplecându-se ușor În față. Băutură energizantă, linie vestimentară, parfum... — Piața țintă răspunde bine la imaginile abstracte, adaugă Tipul cu Ochelari fără Ramă. Studiul de piață a arătat că... — Emma. Jack mă privește din nou. Tu ai cumpăra o băutură pe care sunt desenate niște ovare ? — Ăă... Îmi dreg glasul, conștientă de faptul că mai multe persoane mă fixează cu ostilitate. Păi... probabil că nu. Câțiva dintre cei prezenți schimbă priviri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
niște ovare ? — Ăă... Îmi dreg glasul, conștientă de faptul că mai multe persoane mă fixează cu ostilitate. Păi... probabil că nu. Câțiva dintre cei prezenți schimbă priviri Între ei. — Părerea ei nu are nici cea mai mică relevanță, murmură cineva. — Jack, trei echipe de creație au lucrat din greu la conceptul ăsta, spune bruneta pe un ton extrem de sincer. Nu putem s-o luăm de la zero. Pur și simplu nu se poate. Jack ia o gură de Evian din sticla de lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
are nici cea mai mică relevanță, murmură cineva. — Jack, trei echipe de creație au lucrat din greu la conceptul ăsta, spune bruneta pe un ton extrem de sincer. Nu putem s-o luăm de la zero. Pur și simplu nu se poate. Jack ia o gură de Evian din sticla de lângă el, se șterge la gură și o privește. Știi că am găsit sloganului „Nu te opri“ În două minute, Într-un bar, unde l-am scris pe un șervețel ? — Da, știm, murmură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
OK, hai să luăm o pauză. Emma, ești te rog amabilă să mă ajuți să duc dosarele astea jos, În biroul lui Sven ? Dumnezeule mare, mă Întreb ce-o mai fi fost și chestia asta. Dar nu Îndrăznesc să Întreb. Jack mă conduce grăbit pe hol, apoi În lift, după care apasă pe butonul spre etajul nouă, fără să zică nimic. După ce am coborât cam două secunde apasă pe butonul de urgență și liftul se oprește brusc. Apoi, Într-un final

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
pot abține. Când Îl văd atât de furios, modul În care spune „Ovare !“ mi se pare pur și simplu cel mai amuzant lucru din lume și, Înainte să-mi dau seama, izbucnesc În râs. Preț de o fracțiune de secundă, Jack pare total bulversat, după care pur și simplu i se Încrețește subit fața și izbucnește Într-un râs nestăvilit. Atunci când râde, i se Încrețește ușor nasul, ca la bebeluși și, cumva, asta face ca totul să pară de o mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
hohot de râs. Îmi curge nasul și n-am nici un șervețel... Va trebui să-mi suflu nasul pe hârtia cu ovarele... — Emma, ce cauți tu cu tipul ăla ? — Poftim ? Ridic ochii, Încă râzând, și abia acum Îmi dau seama că Jack nu mai râde. Mă fixează, cu o expresie impenetrabilă pe față. — Ce cauți tu cu tipul ăla ? repetă. Hohotele Îmi Îngheață brusc și-mi dau părul de pe față. — Ce vrei să spui ? zic, Încercând să câștig timp. — Cu Connor Martin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
vrei să știi, te Înșeli amarnic, zic tăios. Abia aștept să mă mut cu el. De fapt... de fapt, azi, când eram la mine la birou, chiar asta mă gândeam, că abia aștept ! Așa. Na, că ți-am zis-o. Jack clatină din cap. — Tu ai nevoie de cineva care poate să aprindă scânteia. Cineva care să te stimuleze. — Ți-am spus, nu tot ce ți-am spus În avion e adevărat. Connor mă stimulează foarte tare ! Îl privesc sfidător. Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
spus, nu tot ce ți-am spus În avion e adevărat. Connor mă stimulează foarte tare ! Îl privesc sfidător. Vreau să spun că... ultima dată când ne-ai văzut Împreună, eram destul de furați de valul pasiunii, nu ? — A, chestia aia. Jack ridică din umeri. Am presupus că e doar o Încercare disperată de a aduce un pic de sare și piper În relația voastră amoroasă. Îl fixez mânioasă. — Ba n-a fost deloc o Încercare disperată de a aduce un pic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Îl fixez mânioasă. — Ba n-a fost deloc o Încercare disperată de a aduce un pic de sare și piper În relația noastră amoroasă ! spun aproape scuipându-l. A fost pur și simplu un... act spontan și pasional. — Scuze, spune Jack. Greșeala mea. — Oricum, ce-ți pasă ție ? Îmi Încrucișez brațele. Ce te interesează pe tine dacă eu sunt sau nu fericită ? Se lasă o tăcere grea și constat că am respirația precipitată. Îi Întâlnesc ochii Întunecați și Îmi feresc iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Ce te interesează pe tine dacă eu sunt sau nu fericită ? Se lasă o tăcere grea și constat că am respirația precipitată. Îi Întâlnesc ochii Întunecați și Îmi feresc iar privirea. — Aceeași Întrebare mi-am pus-o și eu, spune Jack. Ridică din umeri. Poate e din cauză că am trecut Împreună prin aceeași experiență cumplită de zbor. Poate e din cauză că ești singura persoană din firma asta care nu s-a obosit să joace teatrul ăsta atât de ieftin, cum fac toți ceilalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
vei rămâne cu Connor Martin. — N-ai de unde să știi așa ceva. — Ba da. — Ba nu. — Ba da. Începe să râdă. — Ba nu ! Dacă vrei să știi, probabil chiar am să mă mărit cu el. — Să te măriți cu Connor ? spune Jack, de parcă asta ar fi cea mai amuzantă glumă pe care a auzit-o În viața lui. — Da ! De ce nu ? E Înalt, frumos, e bun la suflet și e foarte... e... șovăi ușor. Și oricum, e viața mea personală. Tu ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
lui. — Da ! De ce nu ? E Înalt, frumos, e bun la suflet și e foarte... e... șovăi ușor. Și oricum, e viața mea personală. Tu ești șeful meu, ne cunoaștem abia de săptămâna trecută și, sincer, chiar nu e treaba ta ! Jack a Încetat să mai râdă și arată de parcă tocmai i-aș fi tras o palmă zdravănă. Mă privește lung câteva clipe, fără să spună nimic. După care face un pas Înapoi și dă drumul butonului pe care Îl ținea apăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
oribil. Vreau să spun ceva. Vreau ca lucrurile să fie iar cum au fost acum câteva clipe, lejere și amuzante. Dar nu știu ce aș putea spune. Ajungem la etajul nouă și liftul se oprește. — Cred că de aici mă descurc, spune Jack. Adevărul e că te-am rugat să mă Însoțești doar ca să-mi ții companie. Îi dau stângace dosarele. — Păi, Emma, spune pe același ton oficial. În caz că nu ne mai vedem mai târziu... mi-a părut bine de cunoștință. Îmi Întâlnește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
zis. Mâine dimineață o să fie În avion, către vechea lui viață. Iar eu voi rămâne aici, cu viața mea. Tot restul zilei parcă am plumb În picioare. Toată lumea nu vorbește decât de petrecerea de rămas bun pe care o dă Jack Harper, dar eu plec de la serviciu cu o jumătate de oră mai devreme. Mă duc direct acasă și-mi fac niște ciocolată caldă. Când Connor descuie ușa de la intrare, mă aflu pe canapea. Ridic ochii spre el când intră În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
foarte, foarte drăguț ! — Așa și pare ! Vezi ? Îi strâng brațul. Probabil că Phillip și cu tine sunteți un cuplu mult mai potrivit decât am fost eu cu Connor. Vrei o cafea ? — Nu, mersi, trebuie să plec. Avem o ședință cu Jack Harper despre personal. Mai vorbim. — OK, mai vorbim, zic cu gândul aiurea. Abia cinci secunde mai târziu Îmi face clic creierul. — Stai așa. Mă grăbesc după ea pe coridor și o apuc de umăr. — Am auzit eu bine, ai zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Harper despre personal. Mai vorbim. — OK, mai vorbim, zic cu gândul aiurea. Abia cinci secunde mai târziu Îmi face clic creierul. — Stai așa. Mă grăbesc după ea pe coridor și o apuc de umăr. — Am auzit eu bine, ai zis Jack Harper ? — Da. — Dar... a plecat. A plecat vineri. — Ba n-a plecat. S-a răzgândit. Mă uit la ea siderată. — S-a răzgândit ? — Da. — Deci... Înghit În sec. Deci e aici ? — Evident că e aici ! spune Katie râzând. E sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
E un tip foarte cu picioarele pe pământ, după părerea mea. Bagă mâna În buzunar și scoate un pachet de gumă, pe care mi-o oferă. A fost foarte drăguț cu Connor după ce a ținut discursul ăla... Mă crispez toată. — Jack Harper a asistat la momentul când Connor și-a ținut discursul ? Despre faptul că ne-am despărțit ? — Da ! Stătea chiar lângă el. Katie Își desface guma. Și dup-aia a zis ceva foarte drăguț, de genul că nu-și poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
proastă pot să mai fiu câteodată... — N-am nimic, spun ca În transă. Sunt OK. Ne vedem mai târziu. În clipa În care intru În departamentul de marketing, simt că mi se Învârte mintea. Nu așa trebuia să se Întâmple. Jack Harper trebuia să plece Înapoi la el, În America. Trebuia să nu aibă habar de faptul că, imediat după conversația noastră, m-am dus drept acasă și i-am dat papucii lui Connor. Mă simt extrem de umilită. O să creadă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
de tine și de Connor. — Mersi, zic. Dar, dacă nu te deranjează, aș prefera să nu vorbim despre asta. — Bine, zice Artemis. Cum dorești. Eram doar politicoasă. Se uită la un post-it de pe biroul ei. Apropo, ai un mesaj de la Jack Harper. — Poftim ? tresar. Shit. N-am vrut să pară să sunt atât de afectată de chestia asta. — Vreau să spun, ce mesaj ? adaug mai calmă. — Zice că te roagă mult să-i duci... Mijește ochii la hârtie. Dosarul Leopold la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mă Îndrept spre scări, În primul rând fiindcă n-am chef să vorbesc cu nimeni, iar În al doilea rând pentru că Îmi bate atât de tare inima, că simt nevoia să-mi consum cumva toată energia asta nervoasă. De ce vrea Jack Harper să mă vadă ? Fiindcă, dacă vrea să-mi spună ca a avut dreptate tot timpul ăsta În legătură cu Connor, atunci poate să... poate să... O fracțiune de secundă, Îmi trece prin minte un flash cu atmosfera aia oribilă din lift

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
aduc dosarul Leopold. Sven mă privește și, o fracțiune de secundă, simt că Între noi există o comunicare mută. Știe, nu-i așa ? Probabil că folosește și el codul cu dosarul Leopold. Ridică receptorul și, o clipă mai târziu, zice: — Jack, a venit Emma Corrigan cu dosarul Leopold. După care pune receptorul În furcă și, fără nici o urmă de zâmbet, spune: Te așteaptă. Intru În birou, extrem de conștientă de fiecare mișcare. Camera e uriașă și lambrisată, iar Jack stă la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mai târziu, zice: — Jack, a venit Emma Corrigan cu dosarul Leopold. După care pune receptorul În furcă și, fără nici o urmă de zâmbet, spune: Te așteaptă. Intru În birou, extrem de conștientă de fiecare mișcare. Camera e uriașă și lambrisată, iar Jack stă la un birou imens de lemn masiv. Când ridică privirea, ochii Îi sunt calzi și prietenoși, și parcă-parcă mă mai decrispez un pic. — Bună, zice. — Bună, răspund, după care se lasă un scurt moment de tăcere. — Deci, Îhm, uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
tâmpită persoană din lume. — Pentru eventualitatea În care aș scăpa cumva dosarul pe jos și m-ar vedea cineva, Îngaim. M-am gândit c-ar fi mai bine să inventez repede ceva. Nu e important. Încerc să iau hârtia, dar Jack se trage un pic mai În spate, ca să nu-l ajung. Din partea biroului domnului Ernest P. Leopold, citește cu glas tare, și chipul i se destinde Într-un surâs Încântat. Văd că vrea să comande 6000 de cutii de Panther

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]