2,169 matches
-
de mocirlă, aș putea să jur, Maria, aș putea să jur că avea chipul tău! De-asta m-a și atras figura ta în local, la "Gorgonzola"!... Într-un cuvânt, ruinele ce ni s-au arătat atunci erau ca resturile jalnice, cariate și rupte, ale unei foste superbe danturi, din care doar dinți strâmbi și-nnegriți se mai iveau într-un zâmbet duhnind respingător. Un imens portic de piatră, în ogivă, rămăsese ca prin miracol în picioare, la intrarea în zona
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
feței ca intrat în transă până începeau să mă doară și, ca sfincterul peribucal al trompetiștilor, îmi amorțeau pentru o vreme. Fiecare vers trebuia trăit cu o intensitate absolută, căci fiecare aducea o dumirire, o luminare interioară în viața mea jalnică, în camera mea cu becuri chioare și mobilă învechită. Când le recitam, privin-du-mă-n ochi în oglindă și făcând grimase "disperate", "profetice", "pure", "pasionate", parcă și chimismul interior mi se modifica: părul mi se zbârlea, nu doar pe cap și pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
15, sau, dimpotrivă, să mai ceară o carte când cele din mâna lui însumau 19 și chiar 20. Medicația mea era pe bază de cortizon. De aceea n-aveam voie să mănânc sărat, dacă nu cumva mi-ar fi plăcut jalnicul substituent al sării de pe fiecare măsuță din verandă, clorura de potasiu. Mi se mai dădeau și niște vitamine, dar, slavă Domnului, nici unele injectabile. Tratamentul mi-l stabilise doctorița chiar din prima zi de consultație, după ce surorile mă examinaseră pe toate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deodată în centrul minții mele, ochi în ochi cu un frate tăcut? Era acela singurul loc de pe lume în care ne puteam încă vorbi și atinge? Apoi cuta se netezea și creierul meu eviscerat mă pompa iarăși afară, în puerila, jalnica iluzie a realității. Mă dezmeticeam și deja amurgul vira către noapte. Mai umblam o vreme prin cartierul de vile stranii, fiecare altfel, fiecare cu alte popoare de ipsos între ferestre, mai mângâind pe țeastă cățele galbene, cu ochi de om
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mârșăvii ale lui Miron, fiul fluturiței ce-i era încă atât de dragă. Norii se formau și se deformau deasupra grădinii de vară, pătîndu-se cu verde de la vârful plopilor și platanilor, cu galben murdar de la tencuiala veștedă, bulbucată cu cariatide jalnice, de pe cornișa otelului. Cerul scânteia ca văzut printr-o lentilă cu un punct de aur în adâncul ei - soarele cu neputință de privit. Vorbele damelor, o trăncăneală fluturătoare, se formau și se deformau și ele, răsfrîngîndu-se-n perlele uneia, în nasturii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căldare de sânge clocotit. Din firișoru-ăsta se desfăcură câlți destrămați și norișori de fum ca dintr-o lulea, și flăcăul pătrunse în marea lui împărăție dinlăuntru. Se trezise cu părul zburlit în cap și pe brațe de un lung și jalnic urlet de agonie. Ridicîndu-se de pe o fămeie ca o cadra, pe când genele zorilor pătrundeau prin ferești, un flăcău recunoscuse, în cea pe care-o frământase noaptea întreagă, pântecul care-i dăduse viață. Se întorsese, iată, acolo, pe urmele tatălui său
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
varză stricată, mirați de jegul incredibil al câtorva țărănci care vindeau prune uscate și leuștean veșted, și ieșiseră pe șina tramvaiului 1. În stânga, în depărtare, se ridicau turlele bisericii Sf. Dumitru, iar înainte aveau o fabrică de mase plastice, fațadă jalnică de geamuri înnegrite și sparte. Mortăciuni hidoase zăceau pe marginea străzii. Lăturile întregii piețe de legume erau vărsate aici la canal. Aici erau spălați cu furtunul peștii și racii, încă vii, de la hala de-alături. Herman ura hala, în interiorul împuțit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
anul acela să se mulțumească cu multașteptata trezire de dimineață, cu vânarea de stegulețe și cu așteptarea artificiilor, ce aveau să lumineze cerul pe la nouă seara. "Tanti, tanti, dă-mi și mie o floare", se milogea Lumpă luîndu-și o figură jalnică, de parc-ar fi fost mort de foame și-ar fi cerut un covrig. "Și mie, tanti!" sărea și Jean, dar lui nu prea îi dădeau, că prea arăta a derbedeu. Lui Mircea nu îi dădeau nici atât, fiindcă lui îi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
treilea-ți suflă-n față damf de țuică și de cârnați cu usturoi. Pe geam se perindă aceleași case negustorești mâncate de vreme, cu ferestrele acoperite cu hârtie și încadrate de statuete leproase. Curți cât palma în fața intrărilor, cîte-un leu jalnic de ipsos călărit de cîte-o țigăncușă, cîte-o sfoară de rufe întinsă, cu populația ei pestriță, pe cîte-un balcon strâmb, ce stă să cadă. Tinere țigănci ochioase, rujate vulgar, râd la cîte-un geam. Un moș în costum și pălărie așteaptă în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
developare, montaj, vânzare și distribuire a copiilor, sute de ore de minciună și artefact pentru ca personajul să-și spună replica sfidătoare pe cearceaful rupt al cine știe cărei săli de cartier, unde câțiva puști rod la semințe, râd și aplaudă, păcăliți de jalnica imitare a realității. Ce gândesc oamenii din fotografii sau din filme? Știu petele de emulsie, cu figuri atât de umane, că sânt locuitorii unei lumi plate, din care nu e imaginabil c-ar putea evada? Că sânt că sîntem prizonierii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ardeau din răsputeri, sugând parcă din ziduri și ultimii stropi de culoare. Erau stele frez, acaju, fistichii și coralii, erau stele ultramarin, magenta, șofranii și nărămzii, stele ca vișina putredă, ca interiorul ghiocului, ca turcoaza. O singură casă, în toată jalnica butaforie a nopții, era credibilă și solidă ca o stâncă în mijlocul apelor, părând unul dintre acele obiecte reale (un afet de tun, un manechin în uniformă de husar, un arbore uscat) care-naintează spre tine în vechile diorame cu bătălii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei, spuse Mas, deși nu era foarte clar cui anume se adresa. Probabil operatorul psiacului și-a revenit deja. Kasser zâmbi subțire. ― După cum vezi, scumpule Alarik, în loc să-ți cheltui toți banii înțesînd locul ăsta cu fel de fel de arme jalnice, ai face mai bine să îi chemi pe colegii dumitale la o licitație. La cea mai mare licitație de pe Vechea Terra. ― Bine, dar măcar un procent, ca organizator... Kasser sări în picioare și spuse pe un glas șuierat: ― Uite ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
poticnit: ― Înălțimea Ta, nu se cade să merg acasă fără maramă. Sunt femeie măritată. Ar râde lumea de mine. Asta dacă aș mai ajunge acasă și n-aș fi confundată cu vreo prostituată. Cere-mi altceva! Kasser privi la ființa jalnică a femeii. Nu se putea gândi la nici un obiect de care ea s-ar fi putut despărți. ― Dă-mi tu... Ca și cum atâta așteptase, femeia scoase de la gât o amuletă bizară prinsă cu un lănțișor. O spirală făcută dintr-un material
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lui Zerri e încă pe unul din pumnalele alea, întinse Jorlee acuzator mâna spre locul în care cele cincisprezece lame tăioase erau înfipte în sol, una lângă alta. Asta nu e o nepotrivire de idei... Așa e. E doar chirăitul jalnic al unui vierme mititel, care crede că a crescut îndeajuns pentru a-mi lua locul! - E în firea lucrurilor ca tinerii să dorească să schimbe lumea. Și eu la vârsta ta am avut același fel de întrebări. Dar le-am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
însă prea multe lupte ruuk ca să nu știe că nimic din ce făcea Preotul nu era întîmplător. Unul din pumnalele sale țâșni în văzduh, încercînd să se ridice destul de mult pentru ca Preotul să-l scape din vedere. Era o strategie jalnică și totuși Jorlee își ridică mult pumnalul, lăsîndu-l să atârne într-un loc în care abia dacă îl mai putea vedea. Cu un zâmbet îngust ca o cicatrice, Preotul își lansă trei dintre pumnale într-un contact scurt cu armele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
clonă irepetabilă. Deși era de-a lor, era singulară. Femeia scrisese o introducere în studiul Regulamentului militar de conduită, în care dezvolta ideea că ansamblul de reguli pe care Statul Major le impunea tuturor clonelor nu era decât o încercare jalnică de a recrea religia cercului cu mijloace stângace, cazone. Încheierea fulminantă a cărții proclama nici mai mult nici mai puțin decât că trăiseră mult prea mult timp într-o societate profund religioasă pentru ca nevoia de religie a clone-lor să nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
era... De ce trebuie să fie totul așa de complicat? Durdrin mângâie părul femeii și apoi rosti gînditor: - Crede-mă că nu există o altă soluție. Trebuie să găsim calea spre a ne găsi un conducător adevărat. Ai văzut ce reprezentație jalnică oferim, încercînd să mimăm discuțiile, deși nu facem decât să vorbim singuri? Și gîndește-te și la Oksana. Ea riscă totul. Practic am condamnat-o să rămână mereu în psiac. Întreg universul i se refuză de azi înainte. Șestov se ridică
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
câteva minți pe care Xtyn le simți cu emoție; una din ele strălucea cu puterea unui rug imens. Prea concentrat să deceleze cine o iubea într-atît pe fata aceea, Xtyn aproape că recepționă în plin lovitura ei. Fusese o încercare jalnică. Cuțitul se ridicase de pe sol și abia dacă îi lovise șovăielnic mantia. Preotul simți propriul veșmânt shu cum tresare de uimire și... da, parcă era plăcere în emoțiile acelea primitive ale coloniei sale de ciuperci. Xtyn își proiectă gândurile în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a doi oameni care au fost obișnuiți cu minciuni mult mai subtile. Poate că nu știu exact cum funcționează mintea umană. Sunt însă expertă în felul în care funcționează sufletul. L-ai iubit cu disperare pe quintul ăla, în ciuda felului jalnic în care încerci să ascunzi asta. Rămâne să vedem dacă iubeai omul sau soldatul... O să ne mai vedem curând. Îl aștept pe Durdrin și vom lua o decizie în ceea ce te privește. Alaana deveni lividă și privi multă vreme în urma
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
asta, ce s-a petrecut în vechime și cum a ajuns o organizație fondată pe Kyrall să ajute Imperiul. - Dar eu nu știu nimic despre accun, n-aș putea să implantez niciodată o lamă... - Accunul a fost întotdeauna o încercare jalnică de a imita ceea ce primii quinți puteau face probabil prin forța gândului, zise Arrus. N'Gai Loon mi-a arătat că opera în interiorul creierelor elevilor săi cu bisturie extrem de fine, făcute din metalul pe care-l ascundea sub unghii. Pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe neașteptate, peste un mic grup de oameni. Făcându-și loc, se duse până în față și-l găsi pe Odolgan, care, dând din mâini și înjurând, le poruncea oamenilor săi să îndepărteze o barieră rudimentară, din trunchiuri de mesteacăn - un jalnic bastion, ridicat în grabă, dincolo de care, după o ultimă bucată de drum foarte puțin înclinată, puteai ghici ieșirea pe o porțiune dreaptă, acoperită de iarbă și dominată din dreapta de zidurile sihăstriei, ridicate pe un povârniș stâncos. Ajunse din urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aspectul său mizerabil, se găsi într-o neprevăzută condiție de inferioritate. Ea îl salută zâmbind, dar nu fără a-l măsura cu o privire scurtă, care îi fu de ajuns pentru a-și da seama pe deplin de condiția sa jalnică. — Sunt mulțumită să te văd din nou, ambasadorule, îi spuse pe un ton fin. Chiar dacă, văzându-te așa, ai aerul că nu ți-a mers prea bine în ultima vreme. — Da. Recunosc că până azi-noapte ultimele evenimente nu mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Carpați și Siret, aparținând județelor Suceava, Neamț, Roman, Bacău și Putna, unde și-au instituit propria administrație. Serviciul poștal fiind pus sub autoritatea trupelor de ocupație, este suprasolicitat pentru transporturile de trupe și provizii, ajungând în câțiva ani întro stare jalnică. Trei ani(1788 iunie -1791 iulie) a durat exploatarea rețelei poștale, fără ca trupele străine să suporte cheltuielile de întreținere. Pe atunci, drumul FălticeniFocșani se făcea în 46 de ore și 30 de minute, cu cai de olac și cu boi
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
trecut prin localitate o mulțime de vehicule, civile și militare, căruțe și cărucioare și coloane nesfârșite de oameni pe jos, printre care copii și bătrâni. Localnicii care urmăreau acest episod tragic, veneau în întîmpinarea acestui fluviu uman, cu un aspect jalnic, cu tot ce se putea, spre a le ușura chinul. Femeile aduceau la șosea apă, alimente și ofereau cazare peste noapte. După capitularea Poloniei și împărțirea ei între Germania și Uniunea Sovietică, vecinul nostru din partea vestică a devenit “Balaurul Roșu
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
pierd timpul.“ Cu toate astea era îmbrăcat cu gust. În perioada boomului economic am avut vânzări extrem de bune. Aproape că-mi vine să râd, dar firma făcea în fiecare an excursii în Hawaii. În comparație cu vremurile acelea, situația de-acum e jalnică. Chiar și în timpul crizei economice ne-a mers bine. Câteva magazine mai mici ale clienților noștri și angrouri au dat faliment. Din cauza asta, oricât de mult ne-am străduit, n-am mai putut recupera banii. Lucrez la firma asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]