KorAP: Find »[drukola/base=japonez & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...155 >

3,852 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

numai prin moarte. Drumul de la Veracruz până la Córdoba. Ținuturile muntoase acoperite de nori de furtună și fulgerele ce brăzdau cerul când și când. Câmpurile sălbatice pe care creșteau ca niște slove ciudate agave și cactuși. În timp ce înaintam în tăcere alături de japonezi prin aceste câmpuri sălbatice, mă gândeam la Domnul care străbătuse și El un deșert ca acesta și intrase în Ierusalim hotărât să moară. În clipele acelea, Domnul Și-a vestit moartea zicând: „Și cu botez am a Mă boteza, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sunt sarcini care se pot duce la bun sfârșit numai prin moarte. Am învățat acest lucru de la Tanaka Tarozaemon care și-a luat viața. Însă, moartea lui Tanaka și moartea Domnului se deosebesc într-o privință ca cerul de pământ. Japonezul și-a pus capăt zilelor ca să-și răscumpere neputința de a-și îndeplini sarcina de trimis. Pe când Domnul a primit să moară „ca să slujească și ca să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.” Fulgeră și îndată după aceea se auzi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe acest pământ ca să slujească pentru mulți, iar nu pentru sine. Mi-am amintit de omul acela cu așchii de lemn înfipte în zdrențele de pe umeri care a venit șovăitor să-l spovedesc în golful Ogatsu. Pentru el și pentru japonezii ca el eram eu menit să slujesc. „Că Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească”, îmi ziceam eu în sinea mea abia târându-mi picioarele de-a lungul drumului, „și ca să-Și dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
doua zi de dimineață plecară din Córdoba. Iarăși aceleași câmpuri sălbatice și dogorâte. La marginea lor - livezi de măslini, colibe indiene și conace de moșieri cu acoperișuri după moda spaniolă. Se repetau aceleași priveliști ca la dus. Însă, în ochii japonezilor obișnuiți acum să călătorească, nu mai licărea nici pic de curiozitate. Se gândeau uneori că fiecare pas pe care îl făceau îi purta mai aproape de Japonia și totuși nu erau deloc mișcați la gândul acesta. Călărind alături de Velasco, samuraiul băgă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mișcați la gândul acesta. Călărind alături de Velasco, samuraiul băgă de seamă că zâmbetul său obișnuit dispăruse fără urmă. La drept vorbind, samuraiului nu-i plăcuse niciodată surâsul plin de încredere în sine al străinului. Când încerca să-i supună pe japonezi după bunul său plac, Velasco arbora întotdeauna acel zâmbet. De câte ori îi văzuse surâsul acela de om care pune ceva la cale, samuraiul se îndoise mereu de adevăratul țel al lui Velasco. Zâmbetul său îl păcălise, ce-i drept, de câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acum în piața din apropierea cetății indienii cu părul împletit întinseseră pe jos vase de lut, țesături și fructe și stăteau cufundați în tăcere ca niște statui de piatră cuprinzându-și genunchii cu mâinile. — Senior Hasekura, îl mai țineți minte pe japonezul acela? — Cel care fusese o dată călugăr? Până să-l întrebe Nishi, samuraiul își adusese și el aminte de compatriotul lor care trecuse pe la ei în Mexico. Fostul călugăr ce locuia împreună cu o indiancă într-o colibă cu acoperiș de stuf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acum înțeleg ce era în sufletul lui de nu mai voia să se întoarcă în Japonia. — Vrei și tu să rămâi aici? Acum că am văzut lumea largă, Japonia a ajuns să mi se pară strâmtă. Când mă gândesc la japonezii născuți în familii de ostași sau de pedeștri și care trebuie să rămână așa toată viața lor, mi se strânge inima. Dar... și eu am pe cineva care mă așteaptă acasă. N-aveau voie să facă după cum îi tăia capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
intrăm în Mexico. De la margine am putut vedea în depărtare turlele de biserici ridicându-se drept printre străzile orașului și crenelurile albe dimprejurul său. Printre turlele ce străpungeau văzduhul se aflau și cea a bisericii San Francisco unde primiseră botezul japonezii, precum și cea a mănăstirii care ne găzduise. Însă, am primit poruncă de la guvernator să ne îndreptăm drept spre golful Acapulco fără să mai trecem prin Mexico. Zicea că nu are dezlegare să-i întâmpine pe japonezi la Mexico, dar, firește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Francisco unde primiseră botezul japonezii, precum și cea a mănăstirii care ne găzduise. Însă, am primit poruncă de la guvernator să ne îndreptăm drept spre golful Acapulco fără să mai trecem prin Mexico. Zicea că nu are dezlegare să-i întâmpine pe japonezi la Mexico, dar, firește, eu știam prea bine că asta era doar o scuză pentru a se feri de noi. Fără îndoială că totul se desfășura după îndrumările primite de la Madrid. Totuși, starețul mănăstirii franciscane din Mexico și-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
este voia Ta! Acapulco. Galionul care ne va duce la Manila e ancorat în golful ce sclipește încețoșat. Promotoriile de jur împrejurul golfului, precum și insulițele dinăuntru sunt acoperite pe de-a întregul de măslini. Față de ținuturile înalte din Mexico, aici e zăpușeală. Japonezii stau în barăcile fortăreței Acapulco. Toată ziua dorm ca dușii de pe lume. Ca și cum toată vlăguirea și istoveala îndurate atâta vreme s-ar fi năpustit asupra lor dintr-o dată, nu fac decât să doarmă buștean fără să iasă afară măcar. Împrejurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în larg peste o lună. Din nou o să străbatem Oceanul Pacific de-a curmezișul, o să ținem piept talazurilor, o să trecem prin furtuni și, cu voia Domnului, o să ajungem la Manila pe la începutul primăverii. După aceea, eu o să rămân la Manila, iar japonezii or să se întoarcă acasă cu același galion. Eu o să mă despart de ei și, urmând porunca unchiului și a superiorilor mei, o să-mi duc viața într-o mănăstire imaculată cu o grădină bine îngrijită. Sau... Oh, Doamne, arată-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
după surâsul lui samuraiul își dădu seama ce tot încerca el să-i spună. — Oh! Sări ca din pușcă și îl scutură pe Nishi Kyūsuke, care dormea dus lângă el. — Rikuzen...! Samuraiul turnase în acest cuvânt un potop de sentimente. Japonezii o luară la fugă spre punte ca un tăvălug. Soarele se revărsa peste întinsul mării, colorând oglinda liniștită a apei în portocaliu. În apropiere se vedeau niște insule cunoscute. Dincolo de insule se zăreau munții Kinka învăluiți într-o ceață trandafirie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
flamuri cu blazon se apropia de ei din umbra golfului. Dintre flamuri îi privea un slujbaș mic de statură. În urmă veneau două luntre cu vâslași. Slujbașul își duse mâna streașină la ochi și îi privi unul câte unul pe japonezi. Aceștia se uitau în jos la el. După un scurt schimb de întrebări și răspunsuri între cele două vase, slujbașul înțelese în sfârșit cum stăteau lucrurile. Japonezii trecură în luntre. Golful Tsukinoura se apropia din ce în ce mai mult. Pe promontoriile de pe laturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
își duse mâna streașină la ochi și îi privi unul câte unul pe japonezi. Aceștia se uitau în jos la el. După un scurt schimb de întrebări și răspunsuri între cele două vase, slujbașul înțelese în sfârșit cum stăteau lucrurile. Japonezii trecură în luntre. Golful Tsukinoura se apropia din ce în ce mai mult. Pe promontoriile de pe laturi se înșirau case pipernicite cu acoperișuri de stuf. În spatele acestora se zărea o mică torii roșie pe care era ridicat un steag purpuriu. Pe drum alergau copii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Nishi. Se uită la Yozō, la Ichisuke și la Daisuke. — Țărmul... Japoniei... zise Nishi oftând adânc și rămânând apoi fără grai. Cum pășiră pe țărmul presărat cu iarbă de mare neagră, un val limpede le udă blând picioarele. Multă vreme japonezii rămaseră pe loc cu ochii închiși ca pentru a gusta din plin atingerea răcoroasă apei. Slujbașii care ieșiseră afară din oficiul de gardă se opriseră în loc și se uitau la ei bănuitori. Unul dintre ei strigă: — Oh! Omul o rupse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
rămăseseră mai bine de un an fiindcă nu găsiseră nici un vas cu care să se întoarcă în Japonia. Slujbașii erau uimiți de întoarcerea lor neașteptată și nu știau ce să facă. Față de ziua plecării lor fastuoase, acum totul era liniștit. Japonezii erau întâmpinați doar de slujbași, de copiii care se uitau la ei din depărtare și de clipocitul valurilor ce spălau leneșe plaja. Samuraiul își îndreptă privirea înspre mare, unde în ziua aceea plutise ca o fortăreață galionul pe care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cum Nishi și seniorul Ishida stăteau în seara aceea, în clipa aceea, tăcuți, cu capul căzut pe piept ca și el. Din fundul cutiei de scrisori ieși la iveală un mic mănunchi de foi îngălbenite. I le dăduse pe furiș japonezul de care se despărțiseră pe marginea lacului Tecali din Nueva España. Oare omul acela cu părul împletit plecase împreună cu indienii ducându-se cine știe încotro? Sau își dăduse sufletul lângă lacul acela înăbușitor? Lumea era largă, dar la urma urmei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acela s-a preschimbat într-un câine amărât de dragul oamenilor.” Samuraiul repetă în sinea lui parcă pentru a se convinge: „Într-adevăr, omul acela s-a preschimbat de dragul nostru în câinele care ne este mereu alături. În foile scrise de japonezul de lângă lacul Tecali scria că El le spusese apostolilor săi astfel: Eu am venit pe pământ ca să-i slujesc pe oameni.” În clipa aceea, Yozō își ridică pentru prima oară capul până atunci plecat. Apoi, ca pentru a se gândi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
supun smerit. Am scris că faptele mele sunt nesăbuite. Mă întorc din nou în Japonia unde creștinii sunt persecutați și asupriți. Fără îndoială că în ochii altora, această faptă este o neghiobie. Când au auzit prima dată de planul meu, japonezii surghiuniți la Manila au clătinat din cap și mi-au zis și ei că e un plan nesăbuit. Mi-au spus că dacă urma să fiu prins îndată după ce aveam să pun piciorul pe mal, planul meu prostesc n-avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în umbra neagră a colibelor de pescari se ascundea cineva care ne iscodea fiecare mișcare. Mi se părea chiar că cei ascunși plecaseră pe furiș să-i înștiințeze pe slujbași. Doar știam bine cât de șireți și de vicleni erau japonezii în astfel de împrejurări. Trecu o bună bucată de vreme. Între timp, nimic nu se clinti, ca și cum totul împrejur ar fi înlemnit în mijlocul tăcerii și al arșiței. Într-un târziu m-am hotărât să cobor la țărm și le-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
o înfrumuseța. Pentru ca în curând moartea mea să pătrundă Japonia, așa cum moartea Domnului a pătruns cu lumină lumea pământească... Pesemne că părintele Vasquez a fost ars și prefăcut în cenușă, iar cenușa sa a fost aruncată în mare. Așa făcuseră japonezii cu mulți misionari. Astăzi ne-au luat iarăși la întrebări. Mai bine zis, un slujbaș de la Cancelaria pentru religie din Nagasaki ne sfătuiește, după cum cere legea, să ne lepădăm de credința creștină (japonezii numesc asta „cădere”). Însă, nici el nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a fost aruncată în mare. Așa făcuseră japonezii cu mulți misionari. Astăzi ne-au luat iarăși la întrebări. Mai bine zis, un slujbaș de la Cancelaria pentru religie din Nagasaki ne sfătuiește, după cum cere legea, să ne lepădăm de credința creștină (japonezii numesc asta „cădere”). Însă, nici el nu-și închipuie că o să cedăm, și nici noi nu facem decât să clătinăm din cap. Însă, astăzi a venit să afle altceva. M-a întrebat dacă Hasekura și Nishi cu care călătorisem împreună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
îndura o viață liniștită și împăcată. Firea sa înverșunată îi rănise de mai multe ori în timpul călătoriei pe samurai, pe Tanaka și pe Nishi. Cât timp au călătorit împreună, samuraiul a simțit întotdeauna că Velasco era străin, diferit de ei, japonezii, și multă vreme nu s-a putut apropia de el. Simți un foșnet slab. Își ridică fața și o văzu pe Riku stând pe coridor. Umerii ei tremurau în amurg. Se străduia să-și stăpânească simțămintele copleșitoare. — Nu-ți face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

albe. Pe stânga, erau câmpuri aurii de rapiță, iar lângă ele, livezi de arbori de cauciuc cu frunze portocalii, roșii și cafenii. De ambele părți ale șoselei, era o explozie de vegetație: mănunchiuri de lantana În culori aprinse și trandafiri japonezi roșii-purpurii cu florile larg deschise În formă de trompetă, de parcă ar fi salutat acea după-amiază perfectă. O după-amiază perfectă irosită pentru Harry și Marlena. Autocarul intră pe o porțiune de drum neasfaltat, foarte accidentat, moment În care toți cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
de plantat. Așa că femeile aveau la dispoziție o perioadă scurtă pentru a recolta și a pregăti câmpurile. Într-un final, Lulu Își dădu seama că umbrele erau oameni. Se corectă: A, scuze, nu sunt păsări. Da, acum văd, poate sunt japonezi care fac ritual secret. —Spioni? — O, nu, ha, ha, nu spioni. Turiști japonezi. În al Doilea Război Mondial, aici a fost bătălie faimoasă, foarte violentă, groaznică. Acest loc era poziție cheie și pentru japonezi și pentru KMT pentru că e intrare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]