2,192 matches
-
e foame de geana de lumină.. Aștept un vis, clădit pe ziua ce-o să vină. Să-l împletesc, zâmbind, fâșie cu fâșie, Cunună să-ți așez pe-a inimii câmpie. Când zorile se-aprind cu dor de răsărit Renaște-arzând ca jarul, sărut dezlănțuit. Pe curbele fierbinți se năpustește cerul Iar restul e tăcere... și în priviri, e zborul. Referință Bibliografică: Când... / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2076, Anul VI, 06 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina
CÂND... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375765_a_377094]
-
Acasa > Poezie > Delectare > TIC-TACURI Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Răstoarnă-te peste timpanul meu, Să-ți simt tic-tacul atriilor false. Azi, am nevoie de un Prometeu, Să-mi fure jarul dintre pulpe arse. Strivește-mi cu sărutu-ți misogin, Toți fluturii și macii de pe ii. Pe sânii grei să umbli cabotin, La tâmple să-mi prinzi iarăși fantezii. Răstoarnă-te cu cerul gurii mov, În așternutu-mi carnivor, feroce. Să mă
TIC-TACURI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375805_a_377134]
-
rătăci prin pădure alături de piază rea, iar eu voi avea dădacă pe frate-său. - Întotdeauna ai fost tare de înger, așa că nici de data asta nu vei dispera! - Dacă drăcușorul paznic îndrăznește să pătrundă în ogradă îl voi arde pe jar cu tămâie! Să stea la poartă, iar dacă-i e somn, pune-i o glugă de coceni, să nu răcească! - se amuză Elena prinzând curaj. Îți voi coase la cămașă tămâie să te apere de vicleșugurile sale. Între timp cerul
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
sticla întreagă! Sunt rezistent! Noi ne simțim foarte bine când ne îmbătăm! După un chef pe cinste ieșim în lumea voastră cu poftă de distracție! - Îmi dau seama ce fel de distracție poate fi pe seama muritorilor! Dar s-a făcut jar suficient în sobă... - Să-ți arăt o scamatorie! - și drăcușorul se aruncă cu fundul pe plită și începe să strige: Mi-e frig! Îngheț de frig! Aduceți-mi o plapumă! Pe plita încinsă se formă un strat de gheață. - Hei
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
Să-ți arăt o scamatorie! - și drăcușorul se aruncă cu fundul pe plită și începe să strige: Mi-e frig! Îngheț de frig! Aduceți-mi o plapumă! Pe plita încinsă se formă un strat de gheață. - Hei! Nu-mi stinge jarul că am nevoie de el! Demonul coborî de pe plită, suflă în gura sobei și metalul se înroși gata să se topească. - Nici chiar așa că-mi ia foc casa! Scoate un făraș plin de jar și ține-l în gheare. Dracul
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
de gheață. - Hei! Nu-mi stinge jarul că am nevoie de el! Demonul coborî de pe plită, suflă în gura sobei și metalul se înroși gata să se topească. - Nici chiar așa că-mi ia foc casa! Scoate un făraș plin de jar și ține-l în gheare. Dracul luat prin surprindere de asemenea dorință se supune. În acel moment femeia aruncă peste tăciunii aprinși un pumn de tămâie. Deodată părul se zbârli pe împelițat, scapă fărașul cu jăratec pe podea, urlă disperat
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > CULTURI MULTIPLE Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 209 din 28 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Ne trezim dis-de-dimineață și bunica ne așteaptă cu un puișor bine fript pe jar, cufundat în mujdei de usturoi și o turta caldă, coaptă în spuză, învelite într-un ștergar din borangic, puse într-o traistă alături de bucata de telemea (din lapte de oaie), cateva cepe și fedeleșul cu apă rece de izvor. Bunicul
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
său, Rușii Munți, un loc binecuvântat. “La Rușii-Munți se toarce veșnicia / Stă Bursucău-n mâini cu-n fus de timp,/Dumnezeiescul Scaun stă de veghe,/ La firul vieții-n fiece-anotimp./ La Rușii-Munți e mai albastru cerul/ Strălucitoare stele-n nopți de jar,/ Par licurici împrăștiind lumină/ Clipe de vară-n vremuri de cleștar./ Pe drum de care, mai aproape-i visul.../ Când ostenit se-ntoarce de la câmp,/Țăranul, adormit, cu biciu-n mână,/ Visează holde mari pe-al său pământ./ Curgând încet, purificând
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]
-
cruce, Pe frunte mai pune-mi iar spini, Ca praful azi vântul ne duce, De noi suntem tot mai străini. Mai trage frânghia la clopot Și cheamă toți popii-n altar, Oprește știutul vechi clocot Și stinge tot focul de jar. Împrăștie iz de tămâie, Aprinde luminile-n sfeșnic, Iubirea, a noastră, rămâie În timpul cel pururea veșnic. Și pune-mi bănuțul în mână, Împinge și barca pe ape, Căci moartea, a toate stăpână, E-aproape, aproape, aproape. Și cheamă degrabă și
PSALM de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374226_a_375555]
-
Cum El s-a zămislit Dintr-un absent iubit Și cum s-a întrupat Din Duhul Sfânt În pântec de fecioară - Messia pe pământ. Aș vrea de poți, Când ieși pe porți, Să arzi în nod Instantaneu Numele meu În jar pe glod Sau dă-l pe apă Ca pe-un blestem, De drag să-mi treacă. Mă-ntrebi de ce? Nu îți răspund. Îmi voi petrece Luni la rând Aici, la rece, Sigur îmi trece. - Nu știu răspunde Nici când, nici
AȘ VREA ... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374267_a_375596]
-
totuși că oricând putea să intre cineva în birou, inclusiv Ramona. - Ești nebun? spuse ea când reuși să se desprindă din strânsoarea agronomului. Dacă intră Ramona acum pe ușă? - Poate să intre! Nu mai pot trăi fără tine. Ai turnat jar în sufletul meu și acum mă pârjolești. - Viorel, tu ești om inteligent, nu ești nea Costică de la padocul de porci, ce naiba! Intri peste mine și încerci să mă violezi? Nu ți-e teamă că te pot reclama? - Nu ai să
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
mai spus că îl cheamă Mircea și el este prietenul meu de care m-am îndrăgostit, nu tu. Te rog să pleci înainte de a fi prea târziu. - De mine nu ai să scapi așa ușor. Mi-ai pus inima pe jar și acum bați în retragere. Nu se face așa. Speram că și tu simți ce simt și eu pentru tine, parcă așa spuneai în restaurant la Constanța. - Viorel, atunci nu-l cunoșteam pe Mircea. Poate a fost o greșeală discuția
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
meu piept, ...... Își dă ultima suflare, Iubindu-te, suflet nedrept? Nu te gândești, c-a ei bătaie, Te strigă, dragoste să-ți dea? În timp ce tu, numai noroaie, Arunci nepăsător, în ea...? Nu te gândești că poate, mâine, Vei simți același....jar? Că vei mușca, ca dintr-o pâine, Din suferință și amar? Hai, spune-mi, de ce lovești, În inima mea sfiață? Cine ești tu, de îndrăznești, Să mi-o lași fără de viață? Referință Bibliografică: Hai, spune-mi tu... / Andreea Văduva : Confluențe
HAI, SPUNE-MI TU... de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362179_a_363508]
-
Plâng păpădii iar pașii potriviți Să își îndrepte drumul către vară Se sting în gânduri și-n ciorchini de vers Se ofilesc cuvinte ce separă Lumina mea de-ntregul univers Îmi lași apoi un semn care mângâie Și îmi ațâță jarul din priviri Că toată ființa mea vrea să rămâie Măcar un cântec în închipuiri Cu tine. Să valseze printre stele Iar păpădiile să-mi râdă-n păr. Mereu îmi pui povestea-n ghilimele De oarbă nerăbdare și de dor... Referință
TU, IUBIRE... de AURA POPA în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362253_a_363582]
-
o călăuzește spre idealurile sale într-un zbor tainic, dar teama îi mângâie din nou aripile, declanșând taine nepătrunse. Măcinată de gânduri care cutreieră stinghere, caută răspunsuri la zbuciumul său. Iubirea care răsare din șoapte îngerești îi pune sufletul pe jar lăsând-o în farmecul tainelor aprinse. “Aveam pe brațe vulturi și câteva zăvoare / Găsite pe sub stânca din cubul cu povești, / Să tremur sub aripă, să pun oare prinsoare / Că vii din dinastia cu șoapte îngerești?” Un nou decor ar putea
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
Și-mi ard câmpiile ca-ntr-un blestem Pe piept de-mi curg șiroaiele de sânge Tot aș veni atuncea când mă chemi. Cutremurat de gândul c-ai plecat Lovită-n suflet de cuvânt lumesc M-apuc să ard cu jar întregul sat Să înțeleagă toți că te iubesc. Ai suferit destul și pe nedrept Și nu mai las pe nimeni să jertfească Nici ochii tăi, nici inima din piept Și nici iubirea noastră pământească. Referință Bibliografică: SĂ ÎNȚELEAGĂ TOȚI CĂ
SĂ ÎNȚELEAGĂ TOȚI CĂ TE IUBESC! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378801_a_380130]
-
ascunzi De iubirea ce-arde suflete până pier... Și fugi...dar se-ntoarse și de-atunci iar și iar Într-o luptă ce-o duse cu el însuși și-un dor Dar iubirea-i creștea și-l ardea ca un jar Nu găsea nici o cale ca să scape ușor. * Într-o seară nebun chip de om îmbrăcă Și-n pat de fecioară-n cearceafuri întinse Îmbătat de iubire dorul și-l stâmpără Căci uitând cine este păcatu-l învinse. * Risipită nu-i bine
ÎNGER DE PIATRĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377759_a_379088]
-
de Crăciun, rămasă într-un vis. Desprinsă de prezent, prin ceața vremii deasă Cu ochii în -atunci- amintirea-mi se deșiră... Întrezăresc Crăciunul trăit la noi acasă, Ceva suav, din noapte, simt cum mă respiră! Se scutură-ntâmplarea-n vraja jarului mocnit, Sunt, din nou, lângă voi iubiții mei părinți, Dragostea și măreția eu, iarăși, le-am simțit! Într-un castel din flori de nor -trăiți voi- printre sfinți... Picuri aprinși de rouă aleargă-n noaptea sfântă, În clipe delicate m-
CLIPE SFINTE DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377763_a_379092]
-
Aștern în rânduri un mănunchi de vise Ce tremură în veșnicii nescrise, Liman de foc în bucle mă-nconjoară. Îți amintești când noaptea ne-nvelise Cu mantia-i în triluri de vioară Iar ochii tăi sclipeau a primăvară Și-n jar de stele cerul se topise? Te-am așteptat mereu stingher în lume, Sunt multe gânduri care nu s-au spus, Doar dragostei i-am dat atunci un nume Să ne reverse cerul la apus; Dar locul tău e undeva anume
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
încet, creștea greutatea capturată și minciogul se afunda tot mai adânc în apă. Ziua punea stăpânire peste întuneric. La orizont începu să apară soarele, ca o dungă de foc. Treptat, din adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
din Cluj urmează evoluția intelectualilor reformiști unguri. Tensiunea între partid și intelectuali izbucnește la o reuniune raională a partidului din București, pe 22 mai 1956, unde prezența intelectualilor este numeroasă. Gheorghiu-Dej, Miron Constantinescu și Leonte Răutu participă și ei. Alexandru Jar, scriitor comunist evreu, ia cuvîntul și îndrăznește să denunțe măsurile polițienești luate împotriva intelectualilor. El pledează pentru liberalizare și pentru respectarea unui spațiu privat. Rezultatul este excluderea din partid a lui Jar. Scriitorul cade în uitare: un studiu din 1968
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Constantinescu și Leonte Răutu participă și ei. Alexandru Jar, scriitor comunist evreu, ia cuvîntul și îndrăznește să denunțe măsurile polițienești luate împotriva intelectualilor. El pledează pentru liberalizare și pentru respectarea unui spațiu privat. Rezultatul este excluderea din partid a lui Jar. Scriitorul cade în uitare: un studiu din 1968 consacrat literaturii anilor 1940-1950 îl prezintă ca pe un poet slab și un romancier superficial. Congresul Scriitorilor are loc între 18 și 24 iunie. Într-o atmosferă fierbinte, se fac auzite unele
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
391-393, 396, 399-402, 404, 405 losif al II-lea 62, 63 Ipsilanti, Alexandru 59, 60, 80, 81 Istrati, Panait 148, 149, 166, 219 Iulian, Vlad 365, 370 Ivan III 43 Ivan IV 43 Ivănceanu, Vintilă 306 J Janos, Andrew 140 Jar, Alexandru 295 Jdanov, Andrei 268, 286, 287, 310, 349 Jefferson, Thomas 181 Jelavich, Barbara 58, 68, 80 Jelavich, Charles 68 Jeszensky, Geza 369 Joffre, Joseph 166 Johnson, Lyndon Baines 300, 317 Joséphine (prințesă) 111 Jovanonic (mitropolit) 56 Jowitt, Kenneth 284
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
suferința ființei eminesciene: ochii care se sting deasupra ta, arși de patima iubirii "ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat" devin "osteniți și se aprind cu mult mai rar", ei privesc acum doar "cu stinsele lumini" (Din noaptea). Pe acest jar trăiește "cugetarea" la Eminescu: fantezia, o "vedere" numai pe cenuși: "... Cugetarea cu raze reci pătrunde, / Lovește chipul dulce creat de fantezie...". Doar "ochiu-nchis" ține mai departe "visul frumos" (Povestea magului...). E ochiul semnului-vis, un "interval al ștergerii" (în Archeus) limitelor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Dionis: "... am putea trăi aevea în trecut și am putea locui lumea stelelor și a soarelui". Ochiul "ars" eminescian este parcurgerea unui ciclu complet. O nouă naștere poate să înceapă, un nou "dialog cu invizibilul". Sub cenușa acestor ochi palpită jarul absolutului: căci, spune Heidegger, "ceea ce este astfel sfâșiat, prin sfâșierea sa, este deschis invaziei absolutului". 4. "Eresul" din ochii iubirii. Dacă pentru un pictor (precum Cezanne) e important "când vederea devine gest", pentru Eminescu este important ca "vederea" să devină
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]