2,787 matches
-
de viață ai lui Mortimer Winshaw, fratele mai tânăr al lui Lawrence - care este acum proprietarul castelului vechi de trei veacuri. Dar curând după ce s-au dus la culcare, un bărbat a pătruns în casă cu intenția de a o jefui, faptă care l-a costat viața. Se pare că intrusul a pătruns în casă prin fereastra bibliotecii, care este de obicei bine închisă. Și-a croit apoi drum până în dormitorul lui Lawrence Winshaw, unde a urmat o altercație violentă. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ferestrele nou‑formatului dormitor, pentru ca aerul rece de afară să mai disipeze mirosul de zugrăveală proaspătă. — Nu, era la o secție de poliție din centru. S‑a uitat În jos, la pantofi. — Era unde? Se simte bine? Dumnezeule! A fost jefuită sau violată? Trebuie să merg imediat la ea. — Andy, se simte bine. A fost arestată. Vorbea pe un ton liniștitor, de parcă anunța un părinte că progenitura lui nu va putea trece de clasa a patra. — Arestată? A fost arestată? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Rod a spus că nimeni nu primește primă. Și tu l-ai crezut? Candy Închide ochii și oftează zâmbind. Asta Îmi place mie la tine, Kate. Cea mai inteligentă economistă de la Maynard Keynes Încoace, și tot crezi că atunci când te jefuiesc, Îți fac o favoare. —Candy, Maynard Keynes a fost bărbat. Dă din cap, iar paietele trimit săgetuțe de lumină. —Ba nu. A fost un fruct. Din punctul meu de vedere, femeile trebuie să-i revendice ca unii de-ai noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din ce în ce mai nemulțumiți de Cler și de Biserică; necredința se răspîndește; cei care urăsc Biserica o blesteamă și o înfierează; și, în cele din urmă, facțiunea conducătoare sau mulțimea, incitate de elementele subversive, trec la violență, spărgînd casele de bani ca să jefuiască aurul și ca să prade sanctuarul de comorile sale. Eu consider că este de dorit și folositor pentru Biserica lui Dumnezeu să nu alimenteze rațiunea acestor rele, evitînd să abunde în bunuri temporare și evitînd să împiedice înstrăinarea fie și a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Palace? Am auzit că familia regală e total lipsită de simț estetic. —Julie! Trimite-l pe tata aici. Mi-a rămas mașina în pană și am intrat aici neinvitată, să dau un telefon, iar ei cred că vreau să-i jefuiesc. Acolo-i plin de porțelanuri de Delft și de lachei? —Julie! —OK, gagico, cum vrei. O să-i spun. Apropo, nunta e vara viitoare, pe 14 iunie. O să fii domnișoară de onoare. Am pus receptorul în furcă. Julie se logodise? Fixase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care ți-am găsit-o ție. Acolo mergem acum. Știu că o să fii foarte curios - e exact genul tău de femeie... Răsuci cheia În contact și mă invită s-o iau din loc, zîmbind aidoma puștanului agresat și vizionar care jefuise dulapurile colegilor de școală din vestiar, lăsînd În urmă comoara imboldului și-a dorinței. 23 Vino să vezi — Noua ta casă, Charles. Aruncă o privire. Arată bine, este? — Foarte. Ai de gînd să dai spargere și-aici? Numai după ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
unul oglindind o flăcăruie verde, iar celălalt, având o răsfrângere albastră, l-a înfruntat pe Duran Zicându-i: îți convine să dispui de ceea ce nu-i al tău, calicule, dar dacă te simți așa de cu dare de mână, nu jefui ce este al altuia, ci scoate și tu și împarte de la tine! A răcnit Pamfil Duran și a glăsuit: eu n-am ce scoate, fiindcă fac parte din rândurile proletarilor, care nu au decât lanțurile, așa că nu mai înșela masele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
punct vulnerabil al judecății sale. Diaristul face un efort lăuntric pentru a-și armoniza cît de cît satisfacția resimțită la înlăturarea cîrmuirii antonesciene cu realitatea crud decepționantă a noilor invadatori care cer ceasurile și portofelele trecătorilor, pun mîna pe mașini, jefuiesc magazinele și locuințele. Iată o semirecunoaștere crispată: "E o lume fără rafinament. Tot ce am iubit, discreția, eleganța morală, ironia, respectul ideilor, sentimentul estetic al vieții sunt imposibile într-o asemenea lume, care rezolvă alte probleme mai imediate: foamea, frigul
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
publică, închipuiască-și cine cunoaște pe radicali câte minuni vor ieși la maidan când făptuitorii nu vor mai avea mâna pe putere și pe dosarele afacerilor publice. E peste putință să-și facă cineva o idee justă de cât s-au jefuit statul și particularii în vremea războiului și de atunci încoace și de câtă mită a curs în buzunarele virtuoșilor republicani de la putere, mai nesăturate decât butea Danaidelor. Cine poate spune, de exemplu, câte abuzuri, câte crime s-au comis și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
simpaticul Myriel, un juste, se descurcă formidabil când poliția îi aduce acasă pe Jean Valjean, ocnașul pe care cu o seară înainte îl pusese la masa lui; vrusese să-l omoare în timpul nopții și în cele din urmă doar îl jefuise și fugise dimineața cu argintăria în traistă. Cum, exclamă acest om drept, dar nu le-a furat, eu i le-am dăruit și încă ceva, iată, a uitat să ia și sfeșnicele, și zicând acestea s-a întors din prag
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un intermezzo epopeic, ia uite, mi-am zis, povestitorul are chef de glume... Când colo, nu era vorba de nici o glumă, i-a îndesat la pești pe beregată până l-a omorât. Și nu era vorba de ucidere ca să-1 jefuiască, călătorul era un biet prăpădit". "Formidabil, zise Matilda și eu tot pește am pregătit pentru felul următor. Ia vedeți, domnule Micu! Fiți atent!" Și într-adevăr aduse un uriaș crap, rumenit și cu un sos galben și garnisit cu ciuperci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la evacuări. Alții vorbeau că devalizase BCU-ul în ’89, după ce fusese găurit cu tancul la „Revoluție“; îl ajutase armata, plecaseră vreo zece TAB-uri cu cărți în noaptea de 22 spre 23. Se mai vorbea că, de fapt, nu jefuise niciodată pe nimeni, mai ales în anii ’50: doar dădea niște telefoane, și oamenii se-apucau să-și doneze bibliotecile. Azi, nici măcar nu se mai ocupa personal de asta, avea o echipă de transport, cu dube, camionete și băieți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de raion, iar acum trecuseră granița și operau la noi, pe șosele și-n gări. Doar naivii mai întrebau ce fură. Vămuiau drumurile înspre și dinspre Moldova, țineau în mână jumătate din Dobrogea și toată Câmpia Ialomiței, până la Râmnicu Sărat. Jefuiau fără discernământ, orice le-atrăgea atenția: mașini, camioane, convoaie. Lucrau repede, scurt, în grupuri de câte șase; doi se interesau de sănătatea șoferului, ceilalți patru descărcau marfa și-o aruncau în mașini. Nu stăteau niciodată mai mult de cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu discută decât în stilul înalt. În fața judecătorilor de pace a vorbit acum cinci zile. Și pe cine s-a apucat să apere? Nu pe bătrâna care îl implora, care îl ruga și pe care un nemernic de cămătar a jefuit-o, n-avea decât cinci sute de ruble, toată averea ei, ci l-a apărat chiar pe cămătar, Seidler, un jidan, pentru că i-a promis că-i dă cincizeci de ruble. — Cincizeci de ruble în caz de câștig procesul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îmi aduce aminte, râse Evgheni Pavlovici, care stătea de mult în picioare și observa totul, de celebra pledoarie recentă a unui avocat. Prezentând ca pe o circumstanță atenuantă sărăcia clientului său, care ucisese șase oameni în aceeași zi, ca să-i jefuiască, a tras subit o concluzie cam în genul acesta: „E firesc, zice, că, din pricina sărăciei, clientului meu i-a trecut prin cap să săvârșească crima asupra celor șase oameni și, la drept vorbind, căruia dintre noi, fiind în locul lui, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
schimb pentru aceste 17 milioane? Nu erau tribunale, nu era o administrație mai bună decât cea actuală, nu erau școli în cari patrioții actuali învățau ceea ce știu azi, nu era poliție? Ce nu era din atributele esențiale ale statului? Se jefuiau oamenii pe uliță, se spărgeau prăvăliile, se făceau atentate? Nu. Cu acele mijloace minime se întrețineau serviciile publice ieften, cum se cuvine unui popor sărac, compus în maxima lui parte din cultivatori agricoli și din mici manufacturieri. Cu vremea ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
le promite marea cu sarea, dar nu le poate da nimic până ce nu vor pieri vrăjmași[i] țarului, adecă necredincioșii. Astfel dar s-a început cu ovreii, apoi vor urma și ate secte. Chiar și din cele patruzeci de comune jefuite cu totul multe sunt locuite nu numai de ovrei, ci și de ruși eretici. Mai pe urmă vom vedea mulțimea năpustindu-se asupra bogaților, iar Ignatiew va privi cu mâinile în sân la foc, jaf și omor, comise prin palaturi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prin mici intrigi, nu prin suplantare cu elemente conservatoare, nu prin mașinațiuni bizantine. Au renegat toate principiile lor. Cază prin această renegare. Să nu vedem o piesă nouă, inspirată de alte principii, jucată de aceeași vechi comediani. Dar Mihălescu a jefuit? Ei bine, Mihălescu va reapărea spălat, devenit conservator. Dar Kalinderu și-a creat sinecură cu venituri de milioane? Ei bine, Kalinderu va deveni conservator și-i va merge tot bine. Până când comedia aceasta? Până când panglicăria de principii, până când schimbările la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
1821, când a murit Alexandru Suțu, amândouă Principatele s-au umplut cu greci ca niciodată, pe lângă cari au intrat și o mulțime de bulgari, arnăuți. armeni și mulțime de sârbi din oștirile lui Caragheorghe. Toți aceștia se numeau arnăuți și jefuiau pe față cu armele încărcate și cu iataganele la brâu... Dintr - aceștia se compunea pe atunci toată oștirea Domnilor fanarioți. Marele spătar, șeful oștirilor, nu se făcea niciodată dintre boierii români, precum nici agă, nici capitan de dorobanți, nici capitan
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
identifica, Bellow fiind desigur protagonistul, un intelectual fin, sensibil, bun, rău, vindicativ, sentimental, generos, parșiv, Herzog. Moses Herzog este universitar ca și Bellow, de aceeași vârstă, și victima unor divorțuri repetate, prin care fiecare soție încearcă, pe rând, să îl jefuiască și să îl umilească. Cariera sa de profesor și scriitor pare să fi ajuns într-un impas. Romanul folosește convențiile romanului epistolar într-un mod special: o bună parte a romanului îl prezintă pe protagonist redactând mental un număr de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
un secol mai târziu), dar fuge de acasă, ajungând în Texas. Acolo îl întâlnește pe Holden pentru prima oară în 1849, angajându-se cu simbrie la oameni ce își fac o profesie din crimă, fie împotriva albilor, pe care îi jefuiesc și îi omoară, fie împotriva indienilor, ale căror scalpuri le aduc recompense din partea guvernului mexican. Fiecare pe rând din membrii celor două bande ucigașe își găsește sfârșitul violent, ultimul fiind puștiul. În 1878, acum matur, la 45 de ani, având
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ea, nimic nu o mai bucură și o Împlinește pe deplin, bucuria aceasta a prezenței lui Dumnezeu Întrecând orice altă bucurie sau plăcere omenească, căci, așa cum spunea Fericitul Augustin, „iubirea lui Dumnezeu e un hoț, care, spre norocul tău, te jefuiește și te fură de toate, ca să nu mai ai altceva sau pe altcineva decât pe Dumnezeu”66. Cel ce iubește cu adevărat pe Dumnezeu, nu va mai iubi, nu se va mai Îngriji de bani, de avuții, nici de părinți
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
stru‑ jeau cărnurile, le descopereau și le lăsau oasele goale ! Nimic nu punea stavilă cruzimii și neomeniei lor. Iar când ajungeau la măruntaiele lor, când intrau până În adâncul trupurilor lor, și nu găseau comoara credinței aflată În ei, ca să o jefuiască, atunci pățeau ce pățesc cei ce asediază capitala unui impe‑ riu, plină de multe bogății și cu destule comori În ea, care, după ce dărâmă zidurile ei și intră În vistieriile cu bani, sparg ușile, sfărâmă zăvoarele, sapă dușumeaua și caută
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
prinde repede teren pe ruinele lui homo sovieticus, cu varietăți în celelalte țări foste comuniste. Și prinde ca orice simulacru sau kitsch, așa cum au prins mărgelele de sticlă la popoarele ameridiene, atunci când au venit europenii, exersați în viclenii, ca să le jefuiască aurul strămoșilor. Fenomenul a fost înlesnit de lipsa unei temelii postindustriale, având rapiditatea de răspândire caracteristică oricărei forme fără fond, care, la drept vorbind, în România, s-a așezat temeinic pe o tradiție de două veacuri. Lucian Sârbu, comentând, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
stresați, saliva se Împuținează, făcând să ni se usuce gura și gâtul. Pe o perioadă mai lungă, aceasta face să scadă controlul natural al bacteriilor, provocând afecțiuni dentare. În plus, stresul face să crească transpirația axilară, iar excesul de transpirație jefuiește corpul de mineralele trebuincioase, ducând la apariția crampelor musculare. Așa cum am mai spus, stresul nu este doar o problemă psihologică. El are o influență directă și asupra sănătății fizice. Stresul - și mai ales cel cronic, permanent - este, probabil, cea mai
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]