2,723 matches
-
partea de jos a țestoasei! — O unitate militară în atac ia forma asta, replică Rufus. Rânjește zeflemitor. — Vezi că nu știi chiar totul, deși te consideri superior pre torienilor prin statutul tău. — Incredibil! strigă Pusio, prea captivat să se simtă jignit că e luat peste picior. Au ajuns deja în vârful țestoasei! Se încruntă: — Or fi vreo 50 de pași de străbătut, tu ce zici? Poate chiar mai mult... Nu primește nici un răspuns, dar nimic nu-l poate descuraja să-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toată seriozitatea că în templul lor din Ierusalim, prin milostivirea puterilor divine, tămâia se aprinde de la sine... Brusc, inima i se oprește în piept. De ce a râs de ea? Abia în acest moment își dă seama cât de mult a jignit-o când i-a spus că zeii nu prea și bat capul cu viața oamenilor și că n-o să coboare aievea niciodată pe pământ. Flutură din gene ca să alunge o lacrimă fugară. Nemuritorii preferă să rămână nepăsători în lumea lor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
forțează să nu comită nici cea mai mică greșeală de pronunție, ca nu cumva să anuleze din nou ritualul. Șuieră apoi înfundat către principe: — Fiind nevoie de jertfe succesive, să se sacrifice doar boi de culoare roșcată. Flaminul lui Marte, jignit că nu i s-a cerut și lui părerea, face un pas înainte și rostește hotărât: — Aveți multă băgare de seamă câte vite sacrificați. Nu uitați că zeilor de sus li se aduc jertfe în număr fără soț. Tiberius simte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că mâine veți coborî cu toții la țărm. Tanaka Tarozaemon nu se lăsă convins: — Stăpânul a construit acest galion pentru spanioli și l-a trimis încoace. Trebuie să vă dați seama că dacă vă purtați grosolan cu noi înseamnă că îl jigniți pe Stăpân și pe toți oamenii de vază din Sfatul Bătrânilor! — Dar Stăpânul și Sfatul Bătrânilor, zâmbi mai departe Velasco, v-au poruncit ca după ce vom ajunge în Nueva España să vă supuneți întru totul la îndrumările mele. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spaniolilor. — Padre, zise primarul fără să-i slăbească din ochi pe japonezi, fii bun și lămurește-ne de ce au venit aici acești orientali... — Ați primit, desigur, vești de la guvernatorul din Mexico, nu-i așa? izbucni Velasco de parcă ar fi fost jignit. Ei sunt trimiși diplomatici ai Japoniei și cred că e firesc ca și aici să fie întâmpinați așa cum se cuvine să fie primiți niște trimiși diplomatici. Cu toate acestea, japonezii aveau o înfățișare prea prăpădită pentru a fi trimiși diplomatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un ocean întins numit Pacific. Chiar și fără să cunoască învățătura creștină, japonezii au păstrat întotdeauna o ordine desăvârșită și au strâns o oaste puternică. Spre deosebire de neamurile trândave, japonezii sunt isteți, vicleni și tare mândri de ei, iar dacă îi jignești pe ei sau țara lor, atunci se adună ca albinele și te atacă. Într-o astfel de țară nu se cade să folosim mijloace de propovăduire nepotrivite. Nu trebuie să-i jignim. Nu trebuie să-i supărăm. Însă Ordinul Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și tare mândri de ei, iar dacă îi jignești pe ei sau țara lor, atunci se adună ca albinele și te atacă. Într-o astfel de țară nu se cade să folosim mijloace de propovăduire nepotrivite. Nu trebuie să-i jignim. Nu trebuie să-i supărăm. Însă Ordinul Sfântul Petru a ales tocmai o asemenea purtare. În acel moment Velasco tăcu. După ce se încredință că trezise o umbră de curiozitate și de interes pe chipul episcopilor care până atunci îl țintuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru câștig. Aceasta este forța, dar și slăbiciunea lor. Biserica nu va avea nimic de pierdut dacă le va da un câștig cât de mic și va primi în schimb libertatea de propovăduire. Sunt încredințat că dacă n-o să-i jignim, dacă n-o să-i întărâtăm și dacă o să le dăm câștiguri în schimbul îngăduinței de a propovădui, atunci or să isprăvească și ei cu prigoana. Ropotul ploii se auzi iarăși în încăpere. Păstrând tăcerea, episcopii ascultau propunerile lui Velasco. De dragul câștigului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să mă mai clintesc de aici. N-avem de ce să ne mai mișcăm de aici, În afară că ți-ar fi ție mai ușor. Asta e o lașitate. — Nu poți lăsa un om să moară-n liniște, fără să-l jignești? Ce rost are să mă insulți? — N-ai să mori. Nu fi proastă. Sunt deja pe moarte. Întreabă-i și pe nenorociții ăia. Și Își ridică privirea spre locul unde stăteau păsările alea uriașe și scârboase, cu capetele golașe ascunse-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Și-mi arată un servant de tunar, cel mai liniștit băiat. Zice că fusese insultat Îngrozitor și asta În mod repetat - discutam cu ajutorul unui interpret. Nu-mi puteam imagina de unde să fi știut băiatul atâta turcă Încât să-l poată jigni. L-am chemat la mine și l-am Întrebat: — Ai vorbit cumva cu un ofițer turc? — Nu, domnule ofițer, n-am vorbit cu nici unul. — Sunt convins că-i așa, dar ar fi mai bine să te duci pe vas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe tânăr să se miște odată. Tânărul domn Își scoase portofelul și-i dădu o bancnotă de zece lire. Peduzzi urcă treptele vinăriei. Ușa era Închisă. — E Închis până la două, le spuse cu dispreț un trecător. Peduzzi coborî treptele. Era jignit. — Nu-i nimic, spuse, luăm de la Concordia. Merseră toți trei spre Concordia. Ajunși pe veranda magazinului, unde erau depozitate boburile ruginite, tânărul domn Întrebă: „Was wolen sie?“ și Peduzzi Îi dădu bancnota de zece lire, Împăturită de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu-i același lucru. — Nu, nu e, fu de acord chelnerul cu nevastă. Nu voia să fie nedrept. Atât că se grăbea. — Ei, și tu? Nu ți-e frică s-ajungi acasă mai devreme decât de obicei? — Încerci să mă jignești? — Nu, hombre, glumeam și eu. — Nu mi-e, spuse chelnerul care se grăbea, ridicându-se după ce trăsese obloanele până jos. Am Încredere, am Încredere deplină În ea. — Ești tânăr, ai Încredere și ai o slujbă, spuse chelnerul mai În vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că atunci când mi-a zis chiar eram o bucățică, exact cum a zis, și chiar și acum sunt o bucățică mai bună decât tine, sticlă cu apă fierbinte și ștoarfă bătrână și stafidită care ești. — N-ai cum să mă jignești, spuse Oxigenata. Ești un maldăr de puroi. Eu rămân cu amintirile mele. — Nu, tu n-ai vreo amintire adevărată În afară de aia când ți-au scos tuburile la dezintoxicare, Îi spuse Alice cu vocea ei dulce. Restu’ le-ai citit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mare jignire-n Spania. Așa este, zice. Biata mama, eram așa de mic când a murit, Încât uneori și mie mi se pare că n-am avut o mamă. E foarte trist. Uite, așa-s divele. Nu poți să le jignești. Nimic, dar nimic nu le jignește. Cheltuie bani pe ei sau ca să-și satisfacă orgoliile dar nu-și plătesc niciodată datoriile. Încearcă tu să-l faci pe vreunu’ să-ți plătească. I-am zis tot ce cred despre el chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zice. Biata mama, eram așa de mic când a murit, Încât uneori și mie mi se pare că n-am avut o mamă. E foarte trist. Uite, așa-s divele. Nu poți să le jignești. Nimic, dar nimic nu le jignește. Cheltuie bani pe ei sau ca să-și satisfacă orgoliile dar nu-și plătesc niciodată datoriile. Încearcă tu să-l faci pe vreunu’ să-ți plătească. I-am zis tot ce cred despre el chiar acolo, pe Gran Via, În fața prietenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai tânăr decât ea cu care urma să se mărite. Dar Heidi a spus că-i e bine. Nu plânsese și vorbise pe un ton egal, se surprinsese pe ea Însăși. Heidi fusese dintotdeauna sensibilă, plângea din orice, de câte ori o jignea sau o lovea cineva. După povestea cu crima, se retrăsese În sine. Simțea că omul ucis fusese un semn că și ea va muri curând. Uitase În ce constase acest semn. Și cu toate astea, se simțea Îngrozită. Aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atingă tot ce nu au voie, de la fructele din piață până la lucrurile interzise În alte țări. În acest timp, tribul Shan care trăia În jurul lacului Inle credea că cei unsprezece americani fuseseră răpiți de Nații supărați. Fără Îndoială, americanii Îi jigniseră pe câțiva dintre aceștia, ba chiar pe mulți. Dintre toți vesticii, americanii mâncau cel mai mult. Cu toate acestea, nu se gândeau să le ofere și Naților din festinul lor. Și cum să nu se simtă Nații jigniți? Plus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se găsea cineva să obiecteze, să Îi spună că greșește sau că este necioplit, el răspundea: —Eu doar Încerc să subliniez o idee, fapt ce te-ar putea ajuta. Sunt psiholog, deci sunt specializat În așa ceva. Faptul că te simți jignit spune mai multe despre tine decât despre mine. Pe Bennie Îl scotea din sărite felul În care se eschiva Dwight și reușea să dea impresia că celălalt are o problemă. Stătuse treaz toată noaptea trecută, gândindu-se iar și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
emoțiile. Dwight Înșfăcă telecomanda din mâna lui Loot. Locuitorii Locului Fără Nume se Întrebau de ce erau prietenii Fratelui Alb Mai Mic atât de agitați. Singurul care bănuia ceva era Pată Neagră și gândul Îl făcea să i se strângă stomacul. Jigniseră vreun Nat? De ce trebuiau să Îndure atâtea Încercări? Avem vești foarte, foarte bune despre „cei unsprezece dispăruți“, Îl auziră pe Harry spunând pe tonul lui telegenic și plin de autoritate. Din piepturile prietenilor mei izbucni un chiot de bucurie. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu strică. Abia stăpânindu-și uluiala ce risca să degenereze într-un hohot de râs având în vedere dificultatea de a-și menține o mimică normală, deși vizibil afectat de lichidul maroniu, omul s-a străduit totuși să nu ne jignească:D'apoi să tot aveți cam vreo zece zile de mers! Dar de ce nu luați trenul, că vine peste vreo două ore? - Două oreeee?! Mamăăă, da'noi ne grăbim, navem timp să așteptăm atâta până vine trenu'! O luăm pe
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
părea de bună-credință. Într-un picior, cu o țigară spânzurată de buză, cu vorbe franțuzești intercalate displăcut, Coco făcuse caricatura grotească a întregii mele sensibilități. Îmi căzu capul pe umăr. Fără să-și explice bine motivul, Coco pricepu că mă jignise. Vru s-o dreagă și făcu o reflexie profundă pentru capul lui mic și frizat: - Eu nu te înțeleg. Pe de o parte te interesează chestiunile mari, ca moartea și viața, iar pe de altă parte detailezi la infinit o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
armată se accentuase în ultimii ani. Antonio Maria da Silva - care înlocuise oarecum prestigiosul mit al lui Afonso - Costa încurajase organizațiile comuniste mai ales pentru a se apăra de armată. Demisiile forțate, arestările, surghiunurile în insule, schimbările de garnizoane, umilințele jigniseră adânc cercurile militare. Numai greșeli de ultimă oră zădărniciseră lovitura de stat de la 18 aprilie. Dar hotărârea armatei de a îndepărta regimul rămâne tot atât de viguroasă. La 19 iulie izbucnește o nouă rebeliune, sub conducerea căpitanului de marină Cabeçadas, care izbutise
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai bine de treaba asta. Ieri te-ai bucurat de ea fără să te gândești la prietenii tăi. — Mi-a trimis-o ca gest de ospitalitate, după cum se obișnuiește. Dacă ți-aș fi dat-o și ție, l-aș fi jignit. Mestecând, Khaba interveni: — Are și animale frumoase. Le-am putea lua noi, nu? întinzând marcomanului burduful cu bere, dar continuând să vorbească în hună, Balamber își îndreptă umerii și i-o reteză: — Nu te teme, Utrigúr o să-ți dea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adevăr, iar neîncrederea în privința lor o împărtășim cu toții; dar lăsați-mă să spun că în momentul acesta trebuie să fim practici. Nu ne ajută cu nimic să ne tot amintim clipele glorioase din trecut; pe de altă parte, dacă-l jignim pe Dumnezeul nostru ori să-l facem mereu vinovat pentru necazurile prin care a trecut poporul nostru, cu asta n-o să ne fie mai ușor să luăm o hotărâre. în ceea ce mă privește, dacă mă uit la cum suntem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pare, își atinsese ținta. Cu un gest tipic feminin, ea își îndepărtă părul pe care vântul i-l răvășise pe frunte și îl fixă cu o privire pătrunzătoare, neștiind dacă să fie încântată de cuvintele lui sau să se simtă jignită de scepticismul pe care îl putea citi în ele. Apoi, însă, privirea i se înăspri și îi răspunse hotărâtă: — Eu n-o să mai îmbrac veșminte femeiești până nu-mi voi duce la bun sfârșit răzbunarea. Spunând acestea, se îndreptă către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]