2,342 matches
-
văd asemenea spectacol. Și ce gălăgie fac! - Mă rog, pe aici nu erau Înainte decât șobolani, șoareci și veverițe cenușii - acum găsești prin alei ratoni și chiar oposumi - o nouă ecologie generată de gunoaiele marilor orașe... - Vrei să spui că jungla citadină a Încetat să mai fie o metaforă? Îmi râcâie nervii păsările astea verzi, gălăgioase, de la tropice. Zăpada nu le dă gata? - Se pare că nu. Nimic nu le dădea gata. Păsările verzi, zgomotoase, care scărmănau frunzele și se ciorovăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pahare și farfurii din plastic. Cumpărase un nou echipament video - dernier cri - spunea el (până și eu preferam expresia asta decât „cel mai sofisticat nivel tehnologic”) - și cântăreții și instrumentiștii erau expuși În mărime naturală, aureolați de o lumină de junglă tropicală. Filmul pe care‑l alesese Ravelstein reprezenta una din operele lui preferate: Italianca În Alger de Rossini. Instrumentiștii și artiștii apăreau În cadre plate, subțiri, Înalte, largi, insuportabil de reale - artă reînarmată de tehnologie, cum spunea Ravelstein. Fețele cântăreților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de zi cu zi. Și Ravelstein mi‑a atras atenția asupra acestui lucru; pe mine nu mă interesează numenele, adică „lucrurile În sine” - pe acestea le las În seama Kanților din lumea noastră. Dar niște cadavre negre, decapitate, Într‑o junglă În care orhideele purpurii se prăvălesc În ghirlande de zeci de metri, sunt fenomene, nu‑i așa? Oamenii fuseseră proaspăt omorâți și descăpățânați. Capetele erau așezate deoparte. Cercetătorul arăta că erau folosite ca valori pentru pețitul de neveste. Iată de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
apetisantă. Vânătorii Îl asiguraseră că dacă ei ar fi fost cei Învinși, vrăjmașii i‑ar fi fript la fel și i‑ar fi devorat. La noi, ar fi fost o chestiune de rațiune. La ei era un fapt de viață. Jungla nu abundă În vânat. Vânătorii adeseori ajung vlăguiți de puteri În căutarea de hrană. Americanul Își continua speculațiile ilustrând cu Leningradul În zilele asediului nazist, cu soldații japonezi sechestrați În jungla filipineză, care și‑au mâncat morții, ba chiar menționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de rațiune. La ei era un fapt de viață. Jungla nu abundă În vânat. Vânătorii adeseori ajung vlăguiți de puteri În căutarea de hrană. Americanul Își continua speculațiile ilustrând cu Leningradul În zilele asediului nazist, cu soldații japonezi sechestrați În jungla filipineză, care și‑au mâncat morții, ba chiar menționa și atleții sud‑americani al căror avion se prăbușise În Anzi. Și, de bună seamă, nihiliștii noștri, care clamează că totul este permis, ar trebui să admită că și canibalismul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
când am rămas, o bună bucată de timp, Împotmolit În Porto Rico, am Încercat aceeași senzație de disconfort creată de mediul tropical - miasme de apă coclită și de vegetație marină descompusă, degajate de lagună - izul Înțepător al vieții vegetale din junglă și al materiei animale În putrefacție. În Porto Rico, mangustele sunt la fel de comune ca și câinii vagabonzi prin alte părți. Nu te‑ai fi gândit că animalele astea circulă În voie pe drum și pe ulițele laterale din sate. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
S-a umplut lumea de Sabrine, de nasoale, ce vremuri! Ce muieri! Domnișoara Carbon în schimb se dă în vânt după genul Johnny Weissmüller, și de unde să-i pice ei Tarzani chipeși, de treabă și curați cu inima? Într-o junglă parfumată, lângă un pahar cu picior înalt de daiquiri, în brațele lui cafenii și vânjoase, la pieptul lui de bronz... Și un fior de plăcere îi trece domnișoarei din închipuire în organele interne, iar de acolo șerpuiește în jos, lunecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lui Ștefan Bănică Junior, răsunând dintr-un jukebox maro, făcea ca atmosfera să fie incredibil de densă și de trepidantă. - Asta e societatea: mănâncă sau vei fi mâncat. - Și cum nici unul din noi nu vrea să fie mâncat... - E o junglă. Și stai să vezi cum o să fie peste zece ani... - Jale, jale. Trebuie să te aranjezi cumva sau să pleci dracului de aici, altfel... - Of... - Crezi c-o să intrăm? - Unde? - La facultate. - Zău așa, îi dai înainte cu încrederea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a trăi într-un război, în mijlocul suferinței, în mijlocul durerii, le exaltă și le întărește prestigiul de sine, încât nimeni nu s-ar gândi să treacă „dincolo”, în lumea care marginalizează războaiele adevărate la simple lupte de gherilă purtate la adăpostul junglei sau în munți. Cu toții vor rămâne și vor da sens morții celor dinaintea lor, într-un cerc vicios aproape imposibil de oprit. - Vreau să dați 110%, le cere Carol Humphrey luptătoarelor sale. Vreau să le smulgeți inima din piept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ai bătrânei, mușcându-și buzele ca să nu țipe. S-a trezit așa cum se trezea mereu din aceste vise: cu un ciudat amestec de fericire, dezamăgire și scârbă. Și când s-a trezit, ei plecaseră deja. Nu mai erau vietnamezi în junglă. Nu li se mai auzeau glasurile. Și când s-a trezit, ei plecaseră deja. Nu mai erau huanganas în selvă. Nu li se mai simțea mirosul. O porni pe drumul de întoarcere. Ajungând la un cot al râului, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sau de frică în acel labirint de râuri, râușoare și igarapa-uri, dar bărbatul acela era acolo, cu începutul lui de chelie, cu ochelarii alunecându-i de pe nas și cu aspectul lui de intelectual distrat, supraviețuind, fericit, miilor de capcane ale junglei, de parcă s-ar fi bucurat de un liniștit sfârșit de săptămână în Parcul Național. Părintele Carlos recunoștea că bărbatul îl uimea, deși nu era foarte dispus să se mai mire de ceva după ce încercase paisprezece ani să răspândească credința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o noapte de coșmar, dormind cu ochiul și urechea atente la prezența animalelor de pradă: cele o sută de familii de șerpi, jaguarul, ocelotul și norii de „lilieci-vampiri“. Orchestra nocturnă începu să își acordeze instrumentele, odată încheiat concertul diurn al junglei. Broaștele, cu partea dinapoi în apă și capul scos la suprafață, dădură drumul primelor râgâituri, în vreme ce o îndepărtată „pasăre-bombardier“ se trezea fluierând în căutarea perechii cu care să-și petreacă noaptea. Un „trompetist“ în călduri înaintă pe malul stâng, ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de caimani, anaconde și gigantice broaște țestoase. Ape atât de liniștite, încât păreau de piatră șlefuită. Regiune a morții și a groazei, cu toată aparența ei paradiziacă; oglindă în care se reflectau la apusul soarelui toate speciile de palmieri din junglă: de la moriche la seje; de la pijiguao la manaca; de la chiquichique la cumaré. De ce își dăduseră întâlnire aici, de-a lungul timpului, caimani și anaconde? De ce veneau broaștele țestoase să-și depună ouăle aici, pe plajă, preferând apele dense și puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în lemnul udat ciuciulete. Selva își pierduse înfățișarea și culorile și nu era nici un alt zgomot, decât un picurat furios, și nici un alt miros, decât cel de pământ ud. Maimuțele dârdâiau pe ramuri, papagalii păstrau tăcerea, întristați, și dintre viețuitoarele junglei, doar rațele și stârcii dădeau un semn de viață. Uneori, la căderea serii, ploaia blândă se transforma în furtună și lumea părea că a înnebunit, cu trăsnete brăzdând orizontul ca niște furii strălucitoare, fulgere iluminând pădurea și tunete zguduind coliba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dimineață, cerul se prezentă fără nici un nor, de culoare albastru-peruzea, iar selva, atât de bine spălată, renăscu mai verde decât oricând. Într-o săptămână, apele au scăzut în albie, pământul a început să se usuce și miile de viețuitoare ale junglei au revenit la viață după o lungă tăcere. Se putea din nou atârna hamacul la umbră, în fața colibei; se pescuia din nou în pace în lagună; erau din nou fluturi în luminiș. Amazonia și-a ieșit din letargie, din somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se considera în stare să supraviețuiască fără nici un alt ajutor decât maceta. Se simțea „asimilat“ de lumea care îl înconjura - atât de ostilă pentru restul oamenilor albi - și, în clipele acelea, i se părea mai simplu să se înfrunte cu jungla, decât cu vechea lui lume din Chicago. Nimic nu l-ar putea face să se întoarcă la lupta zilnică, la veșnicul cățărat al piramidei, la acel nesfârșit târâș în sus, agățându-se cu ghearele și cu dinții, pentru că cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
yubani era alcătuită din peste o mie de leacuri cu eficacitate dovedită, de la cel mai complex anticoncepțional, până la cel mai simplu dintre purgative. Aveau propria lor cultură, o cultură adaptată la lumea care îi înconjura, mai firească pentru supraviețuirea în jungla amazoniană decât cea mai avansată tehnologie modernă. Omul „civilizat“ care ar avea pretenția să supraviețuiască în selvă ar trebui să înceapă prin a o distruge. Avea nevoie de spațiu pe care să-l semene, de spațiu pentru mașini, de spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îndurat același frig, de mâncat prost și fără poftă și de căzut istovit în patul dintr-o cameră înghețată și tristă. Mai târziu, cu solda lui de locotenent activ, cumpărarea hainei l-ar fi costat trei zile de luptă în junglele din Vietnam, trei zile de ucis și de risc de a fi omorât, trei zile de îndurat privirile pline de ură ale bătrânilor, femeilor și copiilor din sate și de pe drumuri, trei nopți de dormit neliniștit, temându-se că următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
treacă astfel să facă parte din selvă; o selvă care era o mașinărie neobosită de creație și distrugere și unde nimeni nu era la adăpost de predatorul său. Aveau dreptate yubani-i să reducă lumea la Taré și Intié, pentru că, în junglă, totul se limitează la a mânca și a fi mâncat, la a juca rolul de Taré uneori, de Intié alteori, încă o verigă din lanțul interminabil care începe cu o larvă, crește până la cel mai înalt arbore de capoc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de oricare alta. Se opri deodată, dădu de o parte niște frunze late ale unui arbore de cauciuc și arătă de cealaltă parte a șoselei. Nu era nimic. Oricât de mult își forță privirea, nu zări decât verdele încâlcit al junglei, dar războinicul insistă. Nimic. José Correcaminos a fost cel care îl obligă să observe urmele roților în noroi. Luă urmele cu privirea și descoperi un desiș mare în care se putea întrezări capătul cozii. Îi dăm foc? propuse Inti. Negă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
În trecut, cargourile erau doar transbordate prin Italia. Că veneau de la bazele din Germania, erau debarcate aici și imediat Îmbarcate pe vase italiene, care le duceau spre Africa sau America de Sud, unde nimeni nu Întreba nimic despre ce se arunca În mijlocul junglei sau pădurii sau lacului. Dar, pentru că că multe dintre țările astea au Înregistrat schimbări radicale de guvernare În ultimii ani, aceste livrări au fost Întrerupte și refuză să ne mai accepte gunoaiele mortale. Sau sunt dispuși să le accepte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nalină arctică. Zaide și Antoin erau un cuplu simpatic de francezi, care Își trăiau viața după modelul nomad, tocând astfel moște- nirea pe care o primiseră de la o mătușă bogată. Tocmai se Întorceau din Brazilia, unde petrecuseră câteva luni În jungla amazoniană. ivan tocmai imigrase În Québec și era dezamăgit de felul În care se construiau casele și În general de felul În care era Întocmită „lumea nouă“. Era de profesie inginer și Își găsise un job la un supermarket, ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de adrenalină arctică. Zaide și Antoin erau un cuplu simpatic de francezi, care își trăiau viața după modelul nomad, tocând astfel moștenirea pe care o primiseră de la o mătușă bogată. Tocmai se întorceau din Brazilia, unde petrecuseră câteva luni în jungla amazoniană. Ivan tocmai imigrase în Québec și era dezamăgit de felul în care se construiau casele și în general de felul în care era întocmită „lumea nouă“. Era de profesie inginer și își găsise un job la un supermarket, ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de vilegiaturiști: viața de seară. Mult mai aproape, masa de lumini ce reprezintă orășelul propriu-zis; în ea, firmele de neon ale restaurantelor și barurilor formează spoturi de culoare iridescenta Undeva, în spatele lor, se bănuiește umbră masivă a dealurilor acoperite de junglă, verde smarald în timpul zilei, acum doar o pată răcoroasă sub cerul deschis de apropierea lunii. Ea se ascunde încă în spatele dealurilor... Mă întreb din nou: „Oare cum am ajuns aici?” Cum poti ști ce cotitură a drumului să alegi? Care
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
s-a ridicat deasupra dealurilor împădurite. Sus, undeva spre coama dealului, lucesc lumini. Probabil o vilă a vreunui bogătaș. De când scriitorul și-a petrecut viața aici, făcând subiectul unui film, a devenit o modă să îți faci o vilă prin junglă de deasupra golfului. Probabil de aceea a ajuns acest orășel resort. Binecuvântarea și blestemul localnicilor... Klick <lia>: hi, ți-a trecut? <victor37>: nope. În continuare, simbata între 9 și 2PM nu vreau să-mi stea ceva în git <lia>: asta
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]