2,387 matches
-
ți-am povestit deja. Al doilea câine era de rasă lup și a primit numele Lucy. Vecinul, nea Vasile, a adus-o în curte, când era încă pui. Apoi Lucy a crescut, dovedindu-se un câine bun de pază, îi lătra pe străini, inclusiv pe nea Vasile. Un alt vecin a cerut-o pe Lucy, neavând câine, dar degeaba a fost dusă două seri la rând, dimineața ea era înapoi la poarta primului stăpân. Între timp s-a înrăit de tot
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
atunci se retrăgea în curte. Peste o vreme apărea din nou în fața porții și aștepta fețele prietenoase, cunoscute. Îi plăcea să fie mângâiată. Spre seară sosi și vecinul, dar fiind preocupat nici n-o băgă în seamă. Cățeaua începu să latre și încercă să se apropie, dar vecinul se răsti la ea. În ziua următoare vecinul din nou întârzia... se înserase, iar stăpânul o chema înăuntru. Cu urechile ascuțite, Viola stătea hotărâtă în fața porții, rezemată pe posterior. În sfârșit se auzise
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
apropie, dar vecinul se răsti la ea. În ziua următoare vecinul din nou întârzia... se înserase, iar stăpânul o chema înăuntru. Cu urechile ascuțite, Viola stătea hotărâtă în fața porții, rezemată pe posterior. În sfârșit se auzise buruitul mașinii, iar ea lătra emoționată la lumina orbitoare a farurilor cunoscute. -Ce-ți trebuie, micuțo? - o întrebă vecinul și îi aruncase o bucată de ciocolată. Viola o mâncase cu plăcere, apoi plecase entuziasmată la culcușul ei. În zilele următoare degeaba îl așteptă pe vecin, nu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de ciocolată. Viola o mâncase cu plăcere, apoi plecase entuziasmată la culcușul ei. În zilele următoare degeaba îl așteptă pe vecin, nu venise o săptămână întreagă. Când îl zărise în sfârșit, era cu bâțul de pescuit pe umăr. Începu să latre veselă, iar vecinul îi făcuse cadou un pește. -Viola, mănâncă, peștele e o delicatesă. Dar ei nu-i plăcea peștele și se culcase scheunând în seara aceea. O vreme numai pește primea de la prietenul ei, în consecință nici nu mai
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
în casă, de nu l-a observat, se întreba cățeaua contrariată. Și începu un lătrat de zile mari chiar sub fereastra lui. Vecinul nervos din cale afară, deschise brusc geamul către stradă și o întreba iritat: -Ce-ți trebuie Viola? De ce latri așa apucată? -Au, au, continua Viola, dar deja împăcată oarecum cu soarta, vecinul îi adresă și ei câteva cuvinte. Bărbatul trase geamul din nou, dar Viola nu se lăsă, își începu aria în refren. Vecinul schimbă tactica și apăru ca
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
lăsă, își începu aria în refren. Vecinul schimbă tactica și apăru ca din senin lângă ea pe trotuar, ba mai mult, se aplecă și începu s-o mângâie și s-o dezmierde cu adresări blânde. -Ce-i cu tine Viola, de ce latri sub geamul meu în fiecare zi? Ți-am dat și pește dar ție nu ți-a trebuit. Ciocolată acum nu am și nici nuți pot da în fiecare zi. Cățeaua era fericită șiși mișca codița de încântare. Bărbatul se gândise
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cântă sau se ascultă... Domnul îi întinse o bucată de ciocolată dar ea îl refuză... stând concentrată, așteptarea devenise tensionată... oare de ce a chemat-o vecinul în curte? -Ascultă tu, cățelușă isteață! - începuse vecinul pierzându-și răbdarea. Tu la mine latri în fiecare zi, ori că-ți place ori că nu-ți place ce-ți arunc. Azi te-am servit cu ciocolată, pentru că știu că-ți place, iar tu mă refuzi. Am pus muzică frumoasă în onoarea ta, dar tu stai
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
în onoarea ta, dar tu stai speriată acolo în tufă. Nici nu știu ce ți-ar trebui, am impresia că nu te cunosc de loc, deși de zece ani suntem prieten și vecini buni. Tu mă aștepți fidel în fiecare seară și latri când de bucurie, când de invidie sau gelozie. Dacă nu mă întorc seara, fiind dus cu cortul, devii melancolică. Dar te entuziasmezi din nou când mă vezi. Dar ție ce-ți trebuie de fapt? Pe mine în fiecare zi mă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pe ea... poate stăpânul cel nou o leagă de pom ca să nu mai scape de loc. Dar ea fără libertate n-are cum să trăiască! Și repede fugi din curtea străină. Își dădu seama unde a greșit, nu trebuia să latre zi de zi la domnul din casa alăturată... astfel el își pierde cumpătul și deschide robinetul, iar pe când ea se îneacă va cânta o doamnă frumoasă pe un disc: te iubesc... până la ultima picătură... Se întoarse acasă, deși se plictisi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de toamnă. Când Frosa a văzut unde a ajuns, o podidiră lacrimile. Bătrâna strigă către cei din curte, cu glas puternic și ascuțit: - Veto, ești acasă? Ieși, făă afară, că-ți veniră nora și nepoții! Un câine jigărit și costeliv lătra cu glas răgușit, făcându-și datoria din care își asigură hrana zilnică. După cum arăta, se pare că porția ce o primea era cam subțire. Casa era din chirpici și nu părea să aibă mai mult de două camere lânga care
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
picioarele unei cutii a Serviciului Poștal al Statelor Unite și o făcură să se prăvălească Într-o parte, ca un bețiv. Gloanțele pulverizară geamul cabinetului veterinar și trecură mai departe prin pereți, până la cuștile animalelor din spate. Ciobănescul german care a lătrat non-stop timp de trei zile și două nopți amuțește În cele din urmă. O pisică se răsucește În aer, dând drumul la un țipăt, iar ochii de un verde aprins i se sting ca o lumină. Deja e o luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se alegea nimic din ele. Prin urmare, dintre toate lucrurile cu care a trebuit să mă obișnuiesc la noua mea școală, cel mai dificil a fost cu vestiarul. Chiar și acum, când sezonul se sfârșise, antrenoarea Stork stătea lângă ușă, lătrând: ― Bine, doamnelor, acum la duș! Haideți, fuguța! Văzu că mă apropii și reuși să schițeze un zâmbet. ― Ți-ai dat silința, spuse ea, Înmânându-mi un prosop. Peste tot există ierarhii, dar mai ales În vestiare. Senzația de mlaștină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prin tainiți și pe sub negre bolți, A misticei religii întunecoase cete, Pe funii lungi coboară sicriul sub părete, Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete Sub candela ce arde în umbra unui colț. II În numele sfântului Taci, s-auzi cum latră Cățelul pământului Sub crucea de piatră. Arald pe un cal negru sbura, și dealuri, vale În juru-i fug ca visuri - prin nouri joacă lună - La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună, Movili de frunze-n drumu-i le spulberă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sună, Iar steaua cea polară i-arată a lui cale. {EminescuOpI 93} Ajuns-a el la poala de codru-n munții vechi, Izvoară vii murmură și saltă de sub piatră, Colo cenușa sură în părăsita vatră, În codri-adînci cățelul pământului tot latră, Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. Pe-un jilț tăiat în stâncă stă țapăn, palid, drept, Cu cârja lui în mână, preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel - de moarte-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se ține în viață. Aproape de miezul nopții, samuraiul trimise doi oameni de-ai săi să-l ducă pe unchi până acasă. Când deschise ușa, dintre norii poleiți în lumina lunii, apăru pe neașteptate o rază. Ninsoarea se oprise. Un câine lătră până când unchiul se pierdu din vedere. În luncă, oamenii se temeau mai mult de foamete decât de război. Mai trăiau încă bătrâni care-și aduceau bine aminte de prăpădul frigului ce se abătuse odinioară peste satele lor. Iarna din anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de acum câteva zile se prefăcuse în țurțuri ce sclipeau acum în beznă, iar casele țăranilor erau liniștite ca niște morminte. Doar soția sa, Riku, și încă trei-patru oameni erau încă treji așteptând întoarcerea sa lângă vatră. Câinele avea să latre, ciulind urechile la pașii lor, iar caii aveau să se trezească și să tropăie în grajdurile mirosind a paie ude. Un mirosul greu de paie ude umplea și temnița în care stătea așezat misionarul. Din când în când, duhoarea înțepătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de curiozitate. Când în cele din urmă intrară în sat, niște săteni cu părul împletit și cu cozile până la umeri stăteau înfricoșați la marginea potecii de piatră și îi măsurau cu privirea pe japonezii care le invadaseră satul. Niște câini lătrară și o turmă de capre de munte se împrăștiară behăind care încotro. În vreme ce japonezii beau apă și se ștergeau de sudoare la fântâna de la răspântie, Velasco aduse un bătrân și îl prezentă: L-am adus cu mine pe mai marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ducea până-n dealuri. Drumul acesta era mult mai luminos, pentru că fuseseră tăiați copacii și de-o parte și de cealaltă. Indianul tânăr se opri, Își stinse felinarul și apoi Își continuară drumul. La o cotitură le ieși Înainte un câine lătrând. Ceva mai Încolo se vedeau luminile barăcilor unde trăiau indienii tăietori de lemne. Mai mulți câini se repeziră la ei. Indienii Îi goniră. La fereastra primei colibe de pe marginea drumului strălucea o lumină. O bătrână stătea-n ușă, ținând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din sârmă niște ochelari mai mari, numai buni pentru el, iar o fetiță a adus un palton vechi și uzat, cu care l-am înfofolit, ca să nu răcească! spuneam noi în glumă. Când s-a înserat, nu știam de ce mai lătrau câinii satului. Dar am înțeles repede: credeau că omul nostru de zăpadă e vreun străin venit cu gânduri rele pe la noi; n-a fost chip să-i potolim. Văzând ei că „răufăcătorul” nu-i bagă în seamă, s-au năpustit
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a mai tuturor viețuitoarelor din ogradă. Numai Cuțulache și Motănel nu-i fac nici un rău; dimpotrivă, numai când cineva îndrăznește, de față cu vreunul din ei, să se poarte urât cu Puiu, câinele începe să mârâie - la început, chiar să latre dacă e cazul și să se îndrepte către atacator, făcându-l în cele din urmă, să plece. Iar Motănel se încruntă, se zburlește, apoi își pregătește ghearele și, la nevoie, le folosește împotriva celui ce nu-și vede de treabă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Primii care coboară sunt, desigur, Sorin și Sorina. Dar, auzind zgomotul motorului, un câine, un pisoi și-un cocoș au pornit-o spre poartă. Și fiecare a ținut să-și arate bucuria că-și revede prietenii. În felul lui, Cuțulache latră scurt, țopăie și dă din coadă tot timpul: Motănel a miorlăit răsfățat, apoi s-a așezat comod în brațele Sorinei, iar Puiu a cântat de câteva ori: Cucurigu!, așa, ca tot satul să știe că i-au sosit, iarăși, prietenii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Din cămin. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au murit, Și prin satul adormit Doar vrun câne-n somn mai latră Răgușit. Iat-o! Plină, dinspre munte, Iese luna din brădet Si se nalță, -ncet-ncet, Gânditoare ca o frunte De poet. Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad; Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
merge ca uns numai să știm să aplicăm principiile corect. Manipulatorii umani trebuie să fie absolut obiectivi În legătură cu ceea ce Îi motivează pe căței - prin urmare, trebuie să eliminați din start orice tendință de a atribui obiceiurilor adoratului canin - de a lătra, a mârâi sau a fura mâncare de pe masă - motivații antropomorfe cum ar fi mândria, răzbunarea, șiretenia sau trădarea. În termenii aceștia vorbim de fostele soții, de fostele iubite sau de politicieni. Nu uitați: Canis lupus familiaris are propriile bucurii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și surd, cu blana albă plină de murdărie. Îi amintea lui Esmé de cățelușul de la hotel. Când a simțit-o că se apropie, cățelul a sărit, a răsturnat un scaun scund și s-a prefăcut că se repede la ea, lătrând cu furie. Esmé a țipat. —Fetițo, strigă femeia care lua interviul. Vino puțin să te Întrebăm de ce te-au adus părinții aici. Esmé se uită Întrebător la mama ei, iar Marlena Îi făcu un semn aprobator din cap. Când Esmé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spre apele din golf, Își imagina că se află Într-o barcă zburătoare. Exista de asemenea o ușă scundă care dădea spre un balcon Închis cu sticlă cu vedere spre insula Alcatraz. Noaptea auzea leii de mare de pe pontonul 31 lătrând până nu mai puteau. Lui Cuțu-Cuțu Îi plăcea să le răspundă lătrând, dar se oprea de Îndată ce Esmé Îi spunea să Înceteze. Câteodata Rupert venea În vizită cu tatăl său. El și Esmé nu se mai jucau ca ăia mici enumerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]