1,501 matches
-
într-o singură propoziție o caracterizează ca exploatarea funcțiilor publice obținute prin proces electoral pentru câștig privat; dar acestea nu fac decât să descrie comportamentul politic normal, care este perceput ca fiind corupt doar când devine inacceptabil cantitativ (oamenii devin lacomi) sau calitativ, extinzându-se spre domenii socotite inviolabile de formatorii de opinie importanți. Majoritatea politicienilor exploatează funcția publică pentru câștig privat când li se dă oportunitatea legitimă de a face acest lucru, la fel cum majoritatea indivizilor exploatează astfel de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
obscuritatea, managementul sunt și deprinderile corupției. Dar acei oameni desemnați corupți au mers mult prea departe. Fie au ofensat indivizi sau state puternice. Fie au creat dușmani, au fost protejați de rețele de sprijin intern și internațional neadecvate, au devenit lacomi sau s-au dovedit lipsiți de judecată, de finețe sau de gust prin caracterul sau prin conduita corupției întreprinse. Ori pur și simplu au fost imprudenți sau ghinioniști. Poate sunt monștri ca Bokassa din Republica Centrafricană sau ca Duvalier, deși în
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
cum i am cunoscut [eu] pe cei pripășiți În țara noastră și greu asimilabili: practici, utilitariști, pozitivi, oportuniști, realiști ai celei mai crude realități, cea a lui Machiavelli și Guicciardini din Cinque cento; pe lângă asta, palavragii și știind să tacă, lacomi la câștig și parcimonioși, vicleni și temători, feroci la rigoare, din toate astea câte ceva, dar fără con sistență și, În plus, marea artă ita lienească a duplicității și disimulării. De-o Înfățișare orecare, fară vreun stil al persoanei sau al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lume este Moda. și, cum spune Tacit, cu strășnicia sexului lor și prin luxul lor stân jenesc pacea și liniștea pe pământ, iar prin panicile lor provoacă războiul; afară de asta, când li se Îngă duie, repede ajung crude, ambițioase și lacome după putere. Creaturi adorabile, desigur, dar care-ți batjocoresc adorațiile tale; ființe delicios de inconsecvente, dar care-ți pretind a fi neapărat consecvent cu ele; neam, bietul de el, al femeilor, veș nic nemulțumit de el Însuși, de toți și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cincizeci cornul de o jumătate de kilogram) care Îmbălsămau tot pasajul, sau cu capuținerele ei vieneze cu frișcă din belșug, servite În pahare groase cu picior - produse unice și neuitate bucurește nilor de vârsta mea și din care se Înfruptau, lacome din dra goste, perechi-perechi de Îndrăgostiți veniți În acest amabil și discret loc de rendez-vous, accesibil tuturor pungilor și reconfortant pentru stomacurile delicate și belalii ale femeilor prea iubețe. Numai una singură dintre „colaboratoarele“ noastre (cum le spuneam și cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
didate la prostituție, pentru care sprijinul social nu știu de le poate fi realmente prea util, fiindcă tot În această gară, sau prin jurul ei, stăteau la pândă, mai cu succes, factorițele, recru tatoarele de carne proaspătă omenească, pentru noi, clientela lacomă a bordelurilor. Am cunoscut și eu pe una din aceste candidate și poate am Însemnat ceva În acel moment unic, critic și decisiv, care trebuia să hotărască de soarta, bună sau rea, cine știe?, fiindcă o dra goste plină de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai conta. Ceea ce conta era faptul că a început să simtă brusc ce simțise și rusul Caraghiozov în 1953, cu ocazia Festivalului Mondial al Păcii: o iubire globală. Nu iubea Petruș N. Pop întreaga omenire, că nu era un om lacom, dar în gând le iubea pe rând pe toate femeile ce-i ieșeau în cale. Liber de obligația de a se și culca cu ele, liber de grija de a se despărți fără scandal și fără să afle Ionela. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se convingă pe ei înșiși printr-o autosugestie încăpățânată că demersul lor nu va fi un eșec și că cei rămași acasă, copii, nevastă, părinți și bunici, puteau fi salvați, evitându-se cel puțin pentru moment să ajungă pe mâna lacomilor popi pe care nu-i satură nimeni și nimic niciodată. Dar aceste sarsanale, oricât de mici ar fi fost, legate cu sfori, ținute pe umeri sau pe spate sub formă de raniță, ocupau și ele un anumit spațiu, mărind înghesuiala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lucra așa că l-a arendat vecinului de hat din câmp, care se nimerise a fi tocmai găzdoiul unde-l dusese pe tata la muncă. Acesta îi dădea te miri ce și mai nimic, fiind un om fără suflet, insensibil și lacom. Chichineața moșului nu era racordată la sistemul de electrificare. Sursa de lumină o constituia o lampă de petrol. Prin urmare, nici grăjdulețul lui nu avea curent. Seara, înainte de a ne culca, mama aprindea o lumânare pe care o introdusese într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am auzit, nici n-am simțit vreun semn care să ne arate vreo iminentă răsturnare de situație din viața noastră. Nici n-am fi dorit-o; ne mulțumeam cu puținul pe care-l aveam; nu voiam mai mult: nu eram lacomi. Trecuserăm prin cumplita foamete din Moldova, iar aici aveam tot ce doream. Nu trăiam într-un palat, ci într-o căsuță prăpădită; nu aveam nici paturi, ci ne culcam pe păiere. În schimb, aveam o măsuță la care stăteam înghesuiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Socialistă din Octombrie însemnează, prin caracterul ca și prin urmările ei, cea mai profundă transformare revoluționară care a avut loc de-a lungul istoriei omenirii. Spre deosebire de alte revoluții, care au transmis exploatarea din mâinile unei clase în mâinile alteia mai lacome și mai abuzive, Revoluția Socialistă din Octombrie a desființat cu totul și pentru vecie orice formă de exploatare a omului de către om pe a șasea parte a globului.“ (La mitingul din București, cu prilejul celei de a 40-a aniversare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
întâmpla în țară, în acest fel a început un program de anihilare a celor incomozi cu mijloace perverse. Mijloacele erau clasice și erau la îndemână: șantajul pentru cei care aveau pete în trecut (aveau dosare la securitate), corupția pentru cei lacomi (nomenclatura era plină de bani) și denigrarea, marginalizarea sau chiar dispariția fizică a celor ,,refractari” cu ,,mijloace specifice”(fără a lăsa urme; iradiere letală sau doar parțială, drogare etc.) Pentru cei care reușeau să dea un semnal de alarmă, ieșea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
din înțelepții satului. Dar fiind luat din poziția sa firească pe care o avea și fiind atras spre poziții pentru care evident nu avea nici un fel de pregătire, acest om a devenit astăzi, la 60 de ani, un individ pervers, lacom, avid de bani și de putere, un individ capabil de a produce multă suferință altora. În 1989 nomenclatura PCR avea multe avantaje în comparație cu ceilalți, avea bani furați pe care trebuia să-i țină ascunși, trebuia să-l lingușească și să
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
declară la 1726 iobagii din Ludișor, iar cei din Porumbacul de Sus zic: «suntem siliți să câștigăm darea împăratului și pâinea noastră cu câlți și cu meșteșugul olăritului». Pentru încasarea dărilor sau a restanțelor, pentru împăratul, năpădeau satele executorii, bețivi, lacomi și necinstiți a căror purtare neomenească revolta iobagii și așa destul de necăjiți. Iată câteva mostre din faptele lor condamnabile : «Pe fiecare zi iau bani de potcoavă câte un șuștac, chiar și dacă au stat numai un ceas. Beau și mânâncă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
spirit, o vioiciune pe care nu le poate avea decât un oraș mare, dacă nu o capitală. Puțin mai departe, în colțul dintre Golia și Alecsandri, e librăria Daniel. Bună librărie; mare... Cu ce plăcere intram în ea, curios și lacom! Vom da mai departe peste "Frații Șaraga", apoi peste "Maximovici și Alexa" și în fine peste "Petru Popovici". Când ne vom reîntoarce la timpul nostru, nu le vom mai găsi; vor fi dispărut de demult. Un singur nume va supraviețui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu toată puterea că dragostea e capabilă să Învingă chiar un „viciu absurd” cum e moartea. Totul În jur nu așteaptă decît o inimă și mîini care să iubească lucrurile și viața. Ajuns aici, voi lăsa privirile să se bucure lacome. Și să-și amintească... SÎnt la o vîrstă cînd cunosc, poate, toate consecințele la care face aluzie răspunsul lui Oedip. Olimpul Cum bine a zis un grec, observa un filosof, oamenii ne Învață să vorbim, iar zeu să tăcem. Trebuie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a personajelor. Dincolo de întâmplările „casnice” ori impuse de evadarea într-o altă lume, întâlnim în carte normalul în sens de zbaterea cerută de viață și oricât de aspră nu e niciodată totuși, ultima zvâcnire, că încearcă să guste „tot mai lacomă din otrava visării” (pag. 18), nu înseamnă nicidecum decepție la Ica Grasu ci un nou salt spre viitor. Sunt autori de mare talent care-și descoperă târziu acest dar. Romanul de față ar fi doar o secvență din confesiunea unei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Doamne, dă-mi putere să rezist, să cred că am visat și că totul este un coșmar.” Nu voia să recunoască faptul că viața lor în doi se terminase. Dragostea lor se mistuise ca un foc, care în flăcările sale lacome lasă în urma lui numai cenușă. Fiecare dintre ei avea nevoie de o persoană cu care să se identifice. Barca vieții în care se aflau, se scufunda încet și sigur. Nu era vina nimănui. Așa stăteau lucrurile. În viață lor mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
risipi pretutindeni, dăinuind în sufletul fiecăruia sau niciunde. Dacă ar fi știut prin câte va trece... Dacă ar fi avut puterea să renunțe atunci când o rugase familia ei, ar fi fost cu totul altceva! Dar atunci ea gusta tot mai lacomă din otrava dulceagă a visării. Amețită de vârtejul iubirii, dănțuia pe nisipuri mișcătoare. Acum locul acela durea. Când totul va fi sfărmat și ultimele lanțuri conjugale vor fi căzute, se va urca din nou în ultimul tren al speranței și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acestei tări, fără a avea moneda necesară, fără nici un braț de care să te sprijini, fără nici o cunoștință. Ei bine, Carlina își continuă drumul cu bagajele sale mult prea grele, chiar peste puterea sa și care erau răscolite de vameșii lacomi de la cele două frontiere prin care trecuse. Îndesă mai bine lucrurile in bagaj ca să nu-i cadă și se îndreptă cu pași siguri spre o stație de autobuz. Aștepta un moment prielnic pentru a recunoaște vreo persoană venită ca și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că ai inima cît un purice... Rîde încet, își rotește capul pe pernă, rămîne cu fața în sus și privește tavanul, continuîndu-și rîsul. "...un biet iepuraș...", mă lovește în tîmple rîsul ăsta surd. Simt cum privirea mi se înfierbîntă, plimbîndu-se lacomă peste trupul ei. Ce-ai zice, doamnă Cristina, dacă ai descoperi că iepurașul e lup? o întreb eu în gînd. Mîine, dacă nu ne întîlneam, i-ai fi trimis Brîndușei rîndurile cerute, cu semnătură și ștampilă de certificare... Păi sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
l arăt și lui Becky...“ Se apleacă și scoate un teanc de reviste cu coperți lucioase. Brides. Modern Bride. Wedding and Home. Toate strălucitoare, suculente și îmbietoare, ca o farfurie cu gogoși lipicioase. — Dumnezeule! zic, sforțându-mă să nu înșfac lacomă una dintre ele. N-am citit încă nici o revistă de-asta cu chestii de nuntă. Nu știu nimic despre ele! Nici eu, zice mami imediat, răsfoind cu gesturi sigure un exemplar din Wedding and Home. Adică nu mare lucru. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ar fi foarte inteligenți, vicleni, instruiți, buni familiști, solidari Între ei <endnote id="(vezi nota 286)"/>, foarte religioși (pentru sensul termenului habadnic, devenit habotnic, <endnote id="vezi nota 283"/>), fricoși („E un erou, măcar că e ovrei” ; <endnote id="vezi 293"/>), lacomi de bani și Însetați de putere, harnici și, mai ales, buni afaceriști (Geschäftstüchtigkeit) apar practic În toate răspunsurile date de oamenii simpli <endnote id=" (70, passim ; 69, pp. 10-15)"/>. Într-un sondaj de opinie realizat În România În septembrie 2003
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ultranaționalistă Săptămâna, fie În volumul de versuri Saturnalii (1983). E vorba de un portret compus dintr-un Întreg set de stereotipuri negative clasice, de la mercantilism și cupiditate la trădare și deicid : „gheșeftar” cu caftan soios, „vânzător de nasturi și rachiu”, „lacom” cu „ochi de fiară” adăpostită Într-un „bârlog”, „viperă”, „venetic”, „mefiboșet gângav și fără țară”, „homuncul fără țară”, „răufăcător ești tu [= Moses Rosen], cu toți ai tăi”, gata „să răstignești o nouă sanctitate [= Eminescu]”, „vânzător de țară și de datini
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un eșantion reprezentativ În Ungaria anului 1995, cele mai puternice stereotipuri referitoare la evrei s-au dovedit următoarele : evreii ar fi „materialiști”, o altă formulare pentru „evreii au spirit mercantil” (78% dintre răspunsuri), „băgăreți” (66%), „vicleni” (63%), „rapaci” (62%) și „lacomi” (45%) <endnote id="(496, p. 16 ; 250, p. 26)"/>. Aceste trăsături de caracter stereotipice definesc mai degrabă negustorul sau cămătarul, și nu meseriașul. Nu este locul să fac aici analize socio-economice ample și profunde. O astfel de abordare ar depăși
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]