13,725 matches
-
În timp ce el se forța să scoată zăvorul de jos al porților grele de fier forjat, după ce descuiase destul de greu lacătul înghețat de la lanțul ce ținea strâns cele două părți, Amalia începea să‑și revină. Era încă amețită. În întunericul dens, lămpile de poziție ale autoturismului lăsau să se vadă doar puțin din gardul masiv, de beton, de o parte și de alta a porților. El s‑a urcat și a pornit mașina. A intrat în curte și a oprit‑o dincolo de
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
intrare, spațios, curat și călduros Am întrebat agentul de pază unde este sala de festivități. Era chiar în fața mea. Am urcat agale treptele străjuite de balustrade și am pătruns în sală. Am rămas impresionat de mărimea ei și de bogăția lămpilor de iluminat, dar nu am avut timp să o studiez în detaliu și să observ persoanele ce se foiau printre staluri ori rândurile de scaune. M-a întâmpinat Ema, fetița Loretei și ne-am îmbrățișat strâns, cu bucuria revederii strălucind
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
zilei, la “Scânteia” și altele. Urmează o nouă serie de piese precum “Camera de alături”, “Paharul cu sifon”, “Baletul electronic”, “A cincea lebădă”, “Ordinatorul”, “Beția Sfântă”, “Salonul”, “Cartea lui Ioviță”, toate de relativ succes, dar mai ales “Un fluture pe lampă”, “Viața e ca un vagon”, “Piatră la rinichi”, care înregistrează mari recorduri de reprezentații și audiență la public. Scrie totodată pentru echipe de amatori circa 40 de piese scurte, participând la concursuri unde repurtează foarte frecvent premiul I (cu “Logodna
IN MEMORIAM de ION C. HIRU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357053_a_358382]
-
motiv pentru care adormeam repede. Atunci mama, dulce îmi este amintirea ei, mi-a vorbit pentru prima dată despre rolul îngerilor în Împărăția Tatălui, a cărui rugăciune o repetăm în fiecare seară după ea, înainte că tata să sufle în lampă care trona pe masa de lîngă ferestra. În seara aceea am adormit mai greu. Auzeam vîntul care sufla puternic și sălbatic afară și mă gîndeam la un copil care s-a născut în iezla unui grajd. Am trecut în revistă
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
și îngrijorată. Casele erau simplu mobilate și aveau două intrări. Prima era în așa-zisa cameră de toată ziua. Pe un perete era soba cu plită, pe ceilalți pereți erau înșirate paturile, de obicei două. În dreptul ferestrei, pe masă era lampa; curentul electric nu ajunsese încă în sat. Saltelele erau umplute cu paie, iar pernele erau mari și pătrate, umplute cu fulgi de gâscă. Patul era acoperit cu pleduri subțiri de bumbac sau din lână, după anotimp iar pe pereți erau
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
continuă. Tataie își construise în fața casei o bucătărie pentru vară, tot cu plită și cuptor. Vara, în mijlocul camerei agățau un felinar care ne lumina până terminam cina, după care ne continuam ospățul în casă, în fața luminii galbene și palide a lămpii cu gaz, fie cu floricele coapte din porumbul rămas cu un an în urmă, fie cu câte o cană cu lapte cald. În fiecare seară, mamaie mă spăla și mă îmbrăca în pijama, mă culca învelindu-mă de teamă să
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
să reconstituie ce case au fost înainte pe aceste terenuri. -Aici a fost casă fotografului Jelișca. -Dincolo, completă Țină, a fost atelierul de depanare radio a lui Luță Bratu. La el, Dumnezeu să-l odihnească, mă duceam și îi ceream lămpi și diode arse cu care mă jucam. -Mi-aduc aminte, îmi spuneai odată că în clasa a opta ai construit chiar un aparat de radio cu o lampă, având un condesator variabil, o rezistență variabilă și un difuzor ... -Asa este! Faptul
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
Luță Bratu. La el, Dumnezeu să-l odihnească, mă duceam și îi ceream lămpi și diode arse cu care mă jucam. -Mi-aduc aminte, îmi spuneai odată că în clasa a opta ai construit chiar un aparat de radio cu o lampă, având un condesator variabil, o rezistență variabilă și un difuzor ... -Asa este! Faptul că mă pricep să repar aparate de radio și de uz caznic, se trage de la acest bătrân elecronist care îmi dădea tot felul de piese stricate cu
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
de apă. Începu să zâmbească corectând povestirea despre Dracu în farfurie. O farsă făcută pe întuneric copiilor de către o vecină. Această punând funingine într-o farfurie pe întuneric îi îndemna pe naivii copii să sufle în ea. După aceea aprinzând lampă cu petrol le arăta oglindă în care se vedeau mânjiți până peste urechi. Negri că Dracu. Râdeau unii de alții de se tăvăleau pe jos. În altă povestire era vorba despre o tradiție din noaptea de Anul Nou. O femeie
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
la grindă. Tăticu vorbea cu paharul în mână. Eu îl priveam pe tataie care se îngălbenea. Au ciocnit paharele și tăticu l-a tras pe tataie lângă el pe pat. Aburul mămăligii se ridica până în tavan. Mamaie a mărit flama lămpii, iar tăticu și-a dus paharul la gură. Deodată tataie l-a întrebat ce face mami și când venea. Tăticu a sorbit din pahar și-a trecut palma peste buze și i-a spus: -Venim sâmbătă să luăm fata acasă
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
observase nimic deosebit în gustul vinului. Mă uitam la tăticu supărată în primul rând pentru că mă lua acasă și în al doilea rând pentru că nu-și cunoștea vinul. După câteva minute, tot mâncând și bând, tăticu a ridicat paharul în fața lămpii, încercând să-i vadă culoarea. -Și-a schimbat puțin gustul! le-a spus indiferent. Tataie era nervos, iar mamaia se învârtea calmă prin cameră, de la masă la celar. Mustăciosul, după ce a luat o înghițitură i-a spus: -S-a trezit puțin, a
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
tărășenia cu vinul și cu apa. La sfârșit toți râdeau, mai puțin tataie, care, printre hohotele lor, căuta săracul să se justifice că nu avea pâlnie și umplea sticlele direct din damigeană. Au plecat târziu, dar înainte să sufle în lampă, tataie i-a spus mamaiei: -Ionel nu a spus nimic. M-am speriat ca un prost, dar fata asta te omoară cu zile, este buzoiancă. Nu a mai avut răgaz să-și termine fraza din cauza mamaiei, care l-a oprit
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
distanță!” Atunci am fugit repede pe prispă și de acolo i-am râs în nas să vedem dacă mirosea că am făcut ieri pipi în pantaloni. Capitolul VIII PATRU COCOȘI DE PRĂSILĂ Într-o seară, când să sufle mamaie în lampă am auzit frânele unui camion care scârțîiau în poartă iar lumina farurilor ne bătea în peretele dinspre grădină. Tataie a tresărit și a sărit la geam, mai să intre cu capul în el, iar mamaie a pus repede mâna pe
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
serios, că m-am speriat: -Susano, nu vorbi de moarte, du-te și te caută la doctori; vinde dubla de porumb. Nu sta, cu încă o grijă în plus, mor, fa, înaintea ta. Mamaie a oftat și a suflat în lampă. Am simțit ceva greu și amar care îmi intra în suflet și mă sufoca. Nu înțelegeam prea mult, dar bănuiam că ceva nu era în regulă. Dacă mamaia vorbea puțin, dacă nu puteai să râzi cu ea așa cum glumeam cu
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
împăcări. Versurile ei parcă stabilesc o complicitate cu cititorii. Au valoarea sincerității și a unei gratii de necontestat: “De câte ori am tresărit La fiece mișcare, Crezând că poate vei veni O, dulce alinare. De câte ori am plâns, Văzând că noaptea vine Și lampă singură s-a stins, Iubite, fără tine. (“Lampă”) Dacă nu ar fi avut decât meritul de a fi muză lui Eminescu, Veronica ar trebui veșnic venerata. Dar ea a fost mai mult decât atât, a fost un om minunat și
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
cititorii. Au valoarea sincerității și a unei gratii de necontestat: “De câte ori am tresărit La fiece mișcare, Crezând că poate vei veni O, dulce alinare. De câte ori am plâns, Văzând că noaptea vine Și lampă singură s-a stins, Iubite, fără tine. (“Lampă”) Dacă nu ar fi avut decât meritul de a fi muză lui Eminescu, Veronica ar trebui veșnic venerata. Dar ea a fost mai mult decât atât, a fost un om minunat și o scriitoare cu mijloace de expresie delicate. Veronica
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
Lumină neonului din strada albăstrea aerul încăperii. -Încet fraților că văd ușa întredeschisa unde doarme profa. Intrară în camera lui Popescu, închiseră ușa, si aprinseră lumină. -Bine că nu e întrerupt curentul. Mai în fiecare noapte se oprește. Am o lampă cu petrol și când vreau să citesc mai mult o aprind. -Unde zici că ai vinul? Mi-e sete! Interveni Gabi. -Imediat cobor în pivniță. Popescu a luat canceul de sticlă de pe masa și ieși încet pe ușă. Din când
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
ale autorului, care vizează crâmpeie cronologice din activitatea sa de formare literară. Apoi, evantaiul paginilor se pliază pe nume mai mult sau mai puțin cuoscute, autori ce și-au făcut din scris o pasiune, se regăsesc aici ca sub o lampă Rontgen. M.M. scrie despre fiecare în parte cu discernământ și cu bucurie. Este un scriitor harnic, pasionat și priceput, și-a format mâna în ziaristica (culturală) dar scrie cu același aplomb și literatură de calitate, și lucrări de cercetare etnofolclorică
MENUŢ MAXIMINIAN ŞI „CRONICA DE GARDĂ” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357504_a_358833]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ÎN CONSTELAȚIA UMBREI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Îmbrăcată-n hainele nopții devii înaltă și transparentă, siluetă visătoare a lămpii pe fața oglinzii prin care tăcerile trec în constelația umbrei. Cuvintele au litere sonore numai de inimă auzite. Răpitoare dezlegând aripi, ochii în ochi se pierd și abisul naște frunzișul de unde răspunde ecoul. O voce șoptită tresare ca o frunză
ÎN CONSTELAŢIA UMBREI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357528_a_358857]
-
târgoveții tăcerii. Ei știu cum să pășească pe treptele deziluziilor și împlinirilor cu sufletul deschis. Se aud trubadurii și menestrelii de altă dată fredonând sub ferestrele domnițelor iar pe podul miciunilor se dezbat la îmbinarea serii cu noaptea, în umbra lămpilor cu gaz, taine nebănuite și întîmplări stranii din cetate. Și ce frumos este când ochii de pisică ai acoperișurilor gotice ori baroce nu te urmăresc. Se aruncă peste balustradele podului tot ce sună fals și nu este picant pentru urechile
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
că plăcerea de a-i avea ca oaspeți este de partea lor. -În acest caz, vrem câte o cafea fierbinte și amară, spuse Alexandru și desigur, vom servi și o friptură cu garnitură,salată și un vin demisec. Mulțumesc! O lampă, împrăștia pe masa cu un aranjament superb, o lumină portocalie. Orchestră cântă o melodie veche dar plăcută. -Alexandru! -Prezent! -Spune-mi te rog, tu crezi în destin? -Cred, cum să nu! Altfel, cum aș fi dat de tine în seara asta
FERICIREA INSEAMNA TINERETE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358264_a_359593]
-
au început să se sape în roci mai dure și se foloseau deja explozivi. După o asemenea pușcare când s-a ajuns la locul de muncă pentru încărcarea materialului rezultat din pușcătură au rămas surprinși când printre pietre în lumina lămpii de carbid cu care erau înzestrați muncitorii au văzut sclipiri de metal. Nu erau doar simple bucățele, ci erau un fel de bulgări destul de mari cam de mărimea unor dovleci medii ca mărime. Culoarea lor de un roșu aprins a
BULGĂRII DE AUR !!! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358299_a_359628]
-
Ne-a rămas atât: copilăria Ca un vis furat dintr-o grădină Fiecare-și cere jucăria Dar refuză partea lui de vină Dă-mi iubito vorbele-napoi Multe spune omul la necaz Greu în unu' dar mai greu în doi: Lampa noastră nu mai are gaz! Dă-mi iubito vorbele-napoi Când pornesc cu zorul olăcari Și-am să-ți dărui Indiile noi Și din Lipsca, niște icusari Referință Bibliografică: Dă-mi iubito vorbele îndărăt / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DĂ-MI IUBITO VORBELE ÎNDĂRĂT de ION UNTARU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358375_a_359704]
-
este că mai sunt totuși oameni care asemeni lui Brâncuși, fără să atingă geniul ori celebritatea lui, își dau seama de adevăr și fac ce pot în mijlocul acestor ignoranți și asemeni fecioarelor credincioase din parabolă biblică, au grijă că uleiul lămpilor să nu se termine, să nu n e năpădească în primul rând întunericul necunoașterii trecutului îndepărtat și apropiat, din care rezultă că înafara faptelor eroice , de apărare, au existat mereu oameni menționați ori nu în cronici și istorii ori rămași
BLESTEMUL TRACILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358355_a_359684]
-
iară lin! Vântu-afară bate lin, ...frunza verde de Mălin!” Încerc cu colinda, s-alung nostalgia... Cânt în cor cu mine, răgușit, ușor, și-n închipuire, îmi apare Ieslea, Iosif cu Maria și cu Pruncul lor. Grajdul luminat, abia, de o lampă, face să se vadă, paiele de fân, peste care stau, ațipiți − ca-n stampă! −, mielușei, oițe, măgărușul brun... Dincolo de ușă, noaptea-a tras cortina... Stelele și luna risipesc lumini... Sub șopron, păstorii, își consumă cina, și mai trag, ...să meargă
NOSTALGIE DE IARNĂ MADRILENĂ! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358440_a_359769]