5,902 matches
-
dacă poate să treacă dincolo de satisfacerea acestei nevoi stricte, este desigur pentru că subzistența este o noțiune socio economică și nu una pur materială. Această muncă nu are drept țintă progresul economic, nici individual și nici colectiv. Ea comportă, alături de unele laturi religioase și cele morale, și unele țeluri economice: să-și asigure subzistența proprie și pe cea a săracilor care nu sunt în stare să și-o procure ei înșiși. Sfântul Toma d'Aquino declară, în lucrarea sa Summa Theologica: "Munca
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
specializare în alte țări personal din România etc.”<footnote Nica, Elvira, Strategii și politici de ocupare a forței de muncă în România, Editura Economică, București, 2007, p. 91. footnote>. A pregăti competențele din perspectiva raportului dintre globalizare și localizare (două laturi complementare care nu pot fi tratate izolat) necesită o strategie bine concepută care să îmbine pregătirea pe baza principiului „a gândi global, a acționa local”<footnote Levitt, Théodore, Un seul univers, le marché-quand le consommateur devient plurielle (1988), a se
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
îmbinarea acestor metode în funcție de posibilitățile existente în fiecare întreprindere. Cea mai răspândită formă de exprimare a productivității muncii este cea valorică, pentru că permite omogenizarea și agregarea activităților, precum și calculul unor indicatori de eficiență derivați și stabilirea unor corelații între diversele laturi ale activităților întreprinderilor. Indicatorii principali utilizați în calculul productivității muncii sunt producția exercițiului, cifra de afaceri sau valoarea adăugată. Nivelul productivității muncii stabilit pe baza indicatorilor valorici ai producției trebuie apreciat prin prisma avantajelor și deficiențelor pe care le prezintă
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
metamorfozat de tot: respirația i s-a prefăcut În vânt și nori, glasul i s-a făcut tunet asurzitor, ochiul drept s-a făcut soare, ochiul stâng s-a făcut lună, șira spinării, mâinile și picioarele au devenit cele patru laturi ale lumii și cei cinci munți vestiți, sângele lui s-a prefăcut În fluvii, tendoanele și venele i s-au preschimbat În drumuri, din carnea lui s-au alcătuit țarinile, părul și mustățile s-au preschimbat În stelele de pe bolta
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
era voinic cu barbă mare când urzea Dumnezeu pământul și chemându-l să-i ție două ghemuri, unul de urzeală și altul de bătătură, ariciul s-a-nfiorat de fața Domnului, a scăpat un ghem din mână: din astă pricină, pământul, din lat și șes cum era să fie, s-a scovârdit și s-a prefăcut În mălușteanuri, văi, văgăuni, colnice, piscuri, munți, râpi, mătci și Dumnezeu s-a năcăjit și l-a blestemat să rămâie ghem și așa stă de-atunci. (B.P.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
punctul de plecare) și contemplații înregistrate când cu voluptate estetizantă, când cu amarul tipic veșnicului perdant. Acesta este Personajul, iar în jurul lui roiesc pitoresc clasicele tipuri de gașcă și petreceri, nenumărate Monici, Gabriele, Consuele ce traversează în lung și-n lat cafenelele și restaurantele Bucureștiului; se bea masiv mai ales votcă, dar și șampanie răcită în cada de baie, se sirotează necontenit fizionomiile feminității dulci, uneori situațiile „erotice” sunt de un comic paralizant, într-un derizoriu înduioșător (precum cuplul de la ping-pong
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
odată cu întemeierea statelor românești, în secolele XIII-XIV, în legătură cu organizarea și dregătoriile medievale. Elementele vechi slave au pătruns în limba română, în secolele VI-XI, în timpul conviețuirii cu ei. Numărul lor este foarte însemnat și privește, ca și cuvintele latine, toate laturile vieții omenești, în unele domenii mai multe, în altele mai puține, dar le întâlnim peste tot! Dacă termenii om, bărbat, femeie sunt latini, o mulțime de cuvinte care arată însușiri fizice sau sufletești sunt slave: blajin, destoinic, drag, dârz, strașnic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unități de stratioți, recrutate din rândul populației locale. Structurile militare de la Dunăre au fost însoțite de forme administrative specifice-a fost constituită o themă bizantină în zonă, numită Paristrion sau Paradunavon. Denumirea aceasta este perfect adecvată Dobrogei, mărginită pe trei laturi de Dunăre (Istru) și Mare.7 După victorie, o parte însemnată a spațiului dintre Haemus și Dunăre a fost anexată themei Thracia sau celei de Ioannopolis, noua denumire a Preslavului. Prin cucerirea Bulgariei nord-estice a fost înlăturat amestecul Rusiei kievene
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în timp ce episcopiile românilor din nou înființata dioceză a cumanilor erau suprimate, iar Țara Severinului era subordonată structurilor ecleziastice ale regatului ungar. Regele Bela IV (1235-1270) se intitula acum, ca și înainte de 1241, "rex Cumaniae", el se considera stăpân pe ambele laturi ale Carpaților. La răsărit de munți, sub Ștefan V (1270-1272), regatul ungar angajează o luptă cu tătarii (alături de ei luptă cumanii), puterea lor era dominantă, de la limanul Nistrului până în Bulgaria dunăreană, iar Bizanțul îi tolera. Statul bulgar a decăzut în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
existente la răsărit de Carpați. Aceste formațiuni au avut drept liant elementele românești din Maramureș. Între nord-vestul Moldovei și Maramureș au existat legături încă din evul mediu timpuriu, astfel, pe măsura adâncirii feudalizării, se conturau instituții similare pe cele două laturi ale Carpaților, precum instituția "vitejilor". Izvoarele menționează contribuția "vitejilor", a păturii conducătoare din Maramureș la identitatea statului românesc de la est de Carpați. Apariția unui stat românesc în regiunile est-carpatice era rezultatul unui îndelungat proces de dezvoltare social-economică, în condițiile dominației
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1931, sub conducerea unui comitet; de la numărul 4, subtitlul inițial, „Revistă de artă, știință, literatură”, devine „Revistă de critică literară, artistică și științifică”. În Cuvânt introductiv se spune: „Scopul nostru este de a face să renască spiritul tânăr în toate laturile lui”. În primul număr, se publică Povestea teiului de Eminescu în versiunea franceză a lui Dolphi Trost, o farsă în trei acte, Examenul de capacitate, de E. Lupescu, prezentarea unor romane de Paul Bourget etc. Alte materiale sunt semnate de
COLUMNA LUI TRAIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286335_a_287664]
-
Penumbra, București, 1991; ed. Iași, 1998; Filosofie și cenzură. Cazul Platon, București, 1995; Mașina de fabricat fantasme, București, 1995; Turnirul khazar. Împotriva relativismului contemporan, București, 1997; Cuvintelnic fără frontiere sau Despre trădarea Anticilor de către Moderni de-a lungul, de-a latul și de-a dura vocabularului de bază, Iași, 2002. Traduceri: Aristotel, Metafizica, București, 1997; Plotin, Opere, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Scribul și retorul, RL, 1989, 2; Al. Tănase, Povestea vorbei, RL, 1989, 23; Ion Bogdan Lefter, Trei glose
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
spovedește, dar la modul său, întortocheat, obscur-angoasat. „Radicalismul” nevoii de cunoaștere („gândirea, singura scuză și țintă a vieții mele”) arată un substrat nu atât intelectualist (Alexandru George), cât existențial. Suferința cea mai adâncă e suferința închiderii („Sunt prins din patru laturi deodată”): ea corespunde terestrității și căderii în timp, moartea fiind centrul „marelui ocol”. Încercarea, eșuată, de a forța datul, ca și mortificarea de sine, cu dorința integrării fără iluzii în vecia țărânii sunt forme de răscoală ale unei firi „fatal
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
la vârsta de 47 de ani, pentru a se dedica în totalitate practicii interne Tao. El este renumit mai ales pentru instruirea riguroasă a șapte discipoli devotați care au dus mai departe flacăra taoismului Realității Complete în lungul și în latul Chinei. Rolul important al artei qi gong în Medicina Tradițională Chineză a primit și el un impuls major în această perioadă, atunci când medicul Wang Wei-yi l-a vindecat pe împăratul Jen Tzung de o afecțiune serioasă, folosind acupunctura. Ca urmare
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Stins e-ochiul... gura rece... grozav și rece-asudă, De recea lui sudoare mi-e mâna încă udă... O, sufletul îmi arde... E groaza, este setea... Ei! să vedem odată coroana și pecetea. Scrinul închis? Cu spada să dau lacata-n laturi... Tu numai, cerc de aur, privirea mea o saturi. (Popa urmează. El sparge scrinul. Dibuie) Nu-i, nu-i coroana, pecetea, spada, tot, Dar cui le-a-ncredințat el să [î]nțeleg nu pot... (se-ntoarce... vede tronul acoperit) Dar cine oare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stai! Anna, ierta-vei oare că eu am cutezat Să viu acuma, noaptea... poate te-am speriat, Dar vezi... că în genunche eu cad naintea ta Și, de ți-oi spune [oare] de ce, mă vei ierta? O! nu privi în laturi și vezi-mă pe mine: Pot crede că în viață mă vei iubi pe mine? Ascultă. Tu, gingașă ca floarea de cireș, Ce soarte te-a pus oare în calea mea să ieși, Să treci ca și o mândră crăiasă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Anna! ierta-vei oare că eu am cutezat Să vin acuma noaptea... și tu te-ai speriat; Dar vezi că în genunche eu cad naintea ta... Și de ți-oi spune oare de ce, mă vei ierta? O, nu privi în laturi, asupra mea privește! Pot eu spera?... O, farmec... mă răpește! Tu ești așa de albă ca floarea de cireș Și soarta mea te pusă în calea mea să ieși, Să treci ca o ușoară crăiasă din povești C-o singură
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-s deștept, Mă supără oriunde și-mi tremură în piept. Bătrân de-oi fi, în umbra vieți-mi va veni, Cu dânsul în vedere-mi voi fi de voi muri. 4 2262 De-aceea - pază bună: ferește ochii-n laturi Și cu muieri frumoase tu să nu stai la sfaturi: Ușor te biruiește poftirea frumuseței Și-n inimă îți bagă ea viermele vieții. Să nu pătrundă amor în mintea lunecoasă. Priviri iscoditoare a fețelor frumoase Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se duceau de-a lungul robii, Vezi călugărițe albe ce legate-s cu-a lor brâie, Pentru poftele lor ienicerii să le mâie, Vezi călugări, popi și oaste Și din șapte părți deodată tot Bizanțul e aprins Și din șapte laturi flăcări pe cetate s-a întins, Ard în vânt palaturi nalte, marea *-n valuri * este caldă Și fântâni înviforate * prin zidiri vuind se scaldă, Turnuri negre de cetate ca făclii ei le aprinde Și lui Muhamed în arme * ca făclii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sala naltă e pustie, Muhamed cu sine însuși și, învins de grea beție, Se preaumblă singur, rece, pintre săbii, pintre darde, Prin ferestre el privește la orașul care arde, Căci din șapte părți deodată e Bizanțu-ntreg aprins Și din șapte laturi flacări pe cetate s-a întins. El vedea pe ienicerii cu turbane și [cu] suliți Și mulțimea cea robită se-mpingea vuind pe uliți. Peste-oraș cădea o ploaie de scântei și de cenușă, Grinzi cădeau arzând pe drumuri, și cădeau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un gâde. O, copiii mei, sărmanii, ce vor zice ei odată? Muma a trăit cu omul ce-a ucis pe-al nostru tată". Ba nici chiar mormânt nu are... Vrei să-l spânzuri de-un copac Ca să-l bată vîntu-n laturi, neagră inimă de drac... O! lăsați-mă odată să ajung pîn' la sfârșit Sufletul mi se sfâșie, nu mai e de suferit! Bună vreme, Lăpușnene, care șezi acolo sus, Nu mă-ntrebi ce bine-mi merge, nu mă-ntrebi ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de miere, Sânii mei sunt de omăt Și tot sufletu-mi te cere Și te chem, le chem încet Vin iubite, multe nume Mângâioase îți păstrez Visul vieții mele este Tu ferice să te vezi. De ce-ntorci tu ochi-n laturi De cuvântul meu gonit...? Nici visezi cât poți în lume Tu să fii de fericit. Zi și noapte stă la tine Al meu gând nemîngîiet, Căci tot sufletu-mi te cere Și în gând te chem încet. Vino, vino, mult
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sufletele susceptibile și fanatic-evlavioase ale garnizoanei, compuse în mare parte din mercenari latini și oameni aleși, care-i opuseră lui Asan o rezistență foarte cerbicioasă. Pentru scopul asaltului Ioannițiu puse să facă o mașină, proprie în felul ei, cu patru laturi, a căreia lungime corespundea cu totului cu lărgimea șanțului orașului, și era tocmai atâta de înaltă cât și zidurile cetății. Pusă pe roți și-mpinsă pân-la marginea șanțului, mașina fu răsturnată acolo, umplând șanțul pe deplin și țiînd locul scărilor la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Nici țărmul mării nu dădea un azil pe corăbii de furia cruzilor biruitori; talazul amar al mării înghițea o mulțime de victime de ale lor. Asemenea unei turbate vijelii, oastea cumană și oastea română bântuiau pretutindeni în lung și-n lat teritoriul romeic, apărat slab sau defel, și nu lăsară nesupărate și necucerite decât două orașe mai importante: Silyvria și Vizia. Ocrotite de ziduri tari și de puternice lucrări înaintate, prin poziția lor excelentă greu de-a se cuceri, scăpară singure
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
precugetate ale tartarhanului. Acesta dete în fine un ospăț, la care toți ospătară așa de-n dragă voie, încît cei mai mulți oaspeți nu erau teferi și își pierduseră toată trezvia. Asan ședea în capul mesei lângă Nogas, mai încolo la amândouă laturile față în față ședeau Lachanas și protostratorul Tzasimbaxis. Deodată Nogas, trezit parcă dintr-un vis turbure, răsare, pune capăt politicei sale de pregetare și poruncește slujitorilor în toată liniștea, ca și când n-ar avea nici un alt scop, să puie mâna pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]