KorAP: Find »[drukola/base=laur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...95 >

2,362 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

Ai zis că nu mai faci! Nu mă face să mătur cu tine p-aicea toate sticlele astea și s-o trezesc și pe ea și copilu’ și să scol tot blocu’ ăsta În picioare. — Ie banii noștri, vere, bolborosește Laur tot Într-o șoaptă precipitată, care tu, cu dovleacu’ ăla de căpățână cât toate zilele, nu vrei să Înțelegi. Amândoi stăm aicea cu pula la cur pentru jafu’ ăla, și mai avem și-o mortăciune-n cârcă, ca mâine vine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ne ia ca din oală ca pe niște dobitoci ce suntem, și pentru ce? Pentru ce-a făcut el, și el umblă liber ca pasărea din local În local, cu teșcălău’ de sute În buzunar. Văd că până la urmă văru’ Laur nu știe sau se face că n-are habar pentru ce ne trebuie banii ăia și de ce ține părințelul așa strâns de ei, și că la o adică el, Andrei, ar fi cel mai În drept. Și se mai face

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
luat după noi de milă, și-i oricum În plus și ca o dovadă. Adevărul e că nici n-aș avea la ce să-mi bat capul cu ce știe și ce nu știe ori se face că uită văru' Laur. N-am ce-i face dacă s-a săturat de mută și de fiertură. Altceva n-am ce să-i dau. Lasă-l să se-nvârtească Încolo și-ncoace și să se sufle-n pene. Uite-l cum pufăie din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
centralele termice și toate bodegile Timișoarei, și tocmai când să ne luăm adio și să-l dăm dispărut definitiv, uite-l aici Întreg și nevătămat și gata să ne sară-n ajutor. Trecuseră oricum mai bine de trei săptămâni de când Laur Înnopta cu Steluța În cealaltă cameră, pe dormeză, și mai țin minte că asta a fost Într-o joi până-n prânz. Atunci a apărut Pepino. Pepino era un băiețaș la vreo douășcinci de ani, slab de vedeai prin el și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și camioane, abia acum știu cu adevărat cu cine am de-a face și Încotro m-a dus boala lui de cap pentru care nu s-a Învrednicit barem să-și procure o diplomă d-aia ca a lui văru' Laur, care ăsta s-ar putea să fie mai Întreg la minte și decât mine și decât el. Uite cu cine-mi spunea că a aranjat, ăsta-o omul părințelului, Pepino, călăuza, traficantul de carne vie, tipu’ care-o să ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
se pare prost Pepino? Câți n-a scos el afară cu văr-su... După ce-am terminat de numărat mi-am adus aminte imediat de suma pe care mi-o spusese părințelul În tren, În ușa compartimentului În care dormea Laur. Nouășpe mii șase sute a spus, ăștia-s banii, și tocmai am terminat de numărat douăzeci de mii. Erau cei douăzeci de mii pe care-i luasem de la șoferi Înainte de a pleca pentru totdeauna din ograda lui moș Victor. Nu numai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
e un șir nesfârșit de prostii și greșeli și-o ploaie de lovituri fără țintă ce-mi taie respirația și picioarele. Oasele falangelor deja mi s-au umflat și mă Înjunghie. Mi-am rupt mâinile În bivolul ăla tânăr de Laur. Cât se mai jelesc sărmanele oasele mele bătrâne, stârnind o avalanșă de mugete și zbierete amestecate cu lipăituri pe ciment... Asta ce dracu’ o mai fi? Mi-e că s-a-ncins tărâța și-n muți, or avea și ăia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
În trei secunde a rupt rochia de pe țiganca aia de sus și l-a bușit pe bărbat-su de ciment. Noroc că nu-și prea pun ăia mintea, și-am Înțeles că-s și cam prieteni. L-am lăsat pe Laur să-i mai Împrietenească nițel, să-i Împace. Auzi-i că nu se mai aud. Cred că le-mparte Eugeniile și Mentosanele aduse de Pepino, că Pepino-i pornit și el... Pepino dădu buzna cu brotacul În brațe. Ținea cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Încotro să fug, da, sunt aici, Între gemetele și mugetele ei muiate În lacrimi și orăcăiala fiului ei care face să sară scântei din căpățâna mea colțuroasă. Îi spun lui Pepino că ar trebui să se ducă dincolo cu Florinel. Laur și Andrei dau din greu să-i Împace pe vecinii de deasupra, așa că să se ducă și el cu bestia asta mică de la care a pornit totul. Nu-i bine pentru nimeni s-o ținem tot Într-un scandal. Doar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
obiceiurile conviețuirii noastre din acel mijloc de decembrie secetos. Câteva ceasuri pe zi, vremea părea chiar să țină cu noi. Puțin după prânz dădea soarele și dezghețul, de-ai fi zis că vine primăvara. Oricum scăpasem de hainele groase. Ba Laur se spăși până Într-atât, că se lipsi de geaca aia nouă cu care se alesese din munca lui de-o vară, el cu mâna dându-i-o părințelului Andrei s-o vândă ca să avem de fiertură și de băutură

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Vergului, În timp ce mă Îngrămădeam cu Andrei și Florinel În livingul cu saltele, Învelindu-ne cu te miri ce și Înghesuindu-ne unii În alții de frig și-mi era foarte limpede că nu există cale de Întoarcere. Nici lu’ văru' Laur și Steluței nu le era prea cald pe dormeză, de vreme ce pe la șapte dimineața Începeam să ne foim cu toți prin țarc năuci, fără vreo treabă anume până pe la unsprezece, când apărea Pepino cu piața făcută din cei doi-trei poli Încredințați

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
aduce cu un soi de șantaj. Altfel, pe Mioara o dispune din cale-afară compania acestor prieteni de familie vizitați mereu de atâta lume. — E trafic mare pe-aici pe la Steluța, chicotește ea. E ca la Tomică la vamă, la care Laur se luă cu mâinile de cap. — E balamuc mare, doamnă, zău așa. Nu știu cum reziști cu așa vecini. Le-a luat Dumnezeu graiu’, da’ ei face ca toate dihăniile dupe pământ. Te doare capu’, oh... m-aș duce așa Într-un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
așa demult, se Înfoaie părințelul. Nu-i dă mâna să intre În detalii, după ce ăsta și-a dat În petic joia trecută cu hotelul și bordelul și miliția, dar uite că vameșul insistă: — Și de unde ziceți că sunteți de loc? Laur și Andrei Îmi aruncă priviri stinse, sunt supți și galbeni ca ceara, iar eu caut la rându-mi un semn și-un răspuns pe fețele lor, În timp ce vameșul ne măsoară pe câteștrei răbdător și circumspect. Suntem și noi, rup Într-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
unul am dormit tun. Totuși spre dimineață aveam să-mi aduc aminte că părințelul s-a sculat și-a troncănit cu Steluța prin bucătărie, după care i-a dat ca de obicei liber să se Întoarcă pe dormeză la văru' Laur și s-a Întors și el pe saltea. Nu era probabil trecut de miezul nopții, fiindcă a mai dormit după aceea câteva ceasuri bune. Încă nu se luminase bine când m-a trezit lovindu-mă ca scos din minți cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dureros și apăsător, ca zorii acelei dimineți de decembrie pâlpâind la fereastră. Banii. — Lasă-i, am spus, nu mai răscoli ca idiotu’ că știi bine că nu i-ai pierdut prin casă. Banii noștri dispăruseră și odată cu ei și văru' Laur cu Steluța, dar cine știe cât ar mai fi cotrobăit ăsta de nebun prin țarcul speranțelor noastre irosite, dacă nu i-aș fi spus să-și tragă repede hainele pe el și să fugim la gară. De la gară Însă plecaseră o mulțime

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fi spus să-și tragă repede hainele pe el și să fugim la gară. De la gară Însă plecaseră o mulțime de trenuri În toate direcțiile, Începând cu ce oră? La ce oră din noapte o scoală el pe mută de lângă Laur, fir-ar ea a dracului de putoare, dar asta nu mai avea importanță, de vreme ceea Îl buzunărise, pusă la cale de Laur, iar acuma ne uităm lung după trenuri și ne uităm unul la altul ca niște dobitoci ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
toate direcțiile, Începând cu ce oră? La ce oră din noapte o scoală el pe mută de lângă Laur, fir-ar ea a dracului de putoare, dar asta nu mai avea importanță, de vreme ceea Îl buzunărise, pusă la cale de Laur, iar acuma ne uităm lung după trenuri și ne uităm unul la altul ca niște dobitoci ce suntem. Da’ poate or fi prin oraș și hai să-i căutăm, atâta mai putea să dea din părințelul Andrei, vechiul meu tovarăș

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să-i căutăm, atâta mai putea să dea din părințelul Andrei, vechiul meu tovarăș de baros, de grilaje și de tuburi și Buceaguri fărâmate, că-n ce mă privea nu l-aș fi bănuit până Într-atât de neghiob pe Laur ca să mai ardă gazul de pomană pe aici cu douăzeci de mii În buzunar. Și totuși până spre seară am bântuit aiurea prin oraș, În pulovăre, prin lumea aia care Începuse să poarte paltoane și canadiene. Se strâmbase și vremea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Victor Înainte de a aranja ceva sigur cu Pepino și văr-su, ceea ce ne-a făcut să Întârziem și să ne vlăguiască așteptarea Înainte de a acționa așa cum ne propusesem, iar pe de altă parte eu insistam să nu-l lăsăm pe Laur În tren ori să fi scăpat dracului de el dându-i câteva sute de lei ca să se ducă unde i-o fi soarta, măcar să soarta i-a fost să plece cu muta În luna de miere, pe banii noștri, pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
o găsi cine să-i dea un colț de pâine și-un cartof crud să ronțăie. Pe mută n-o doare nicăieri de el. De ochii lumii se smiorcăia și și-l lingea de jeg, neașteptând altceva decât semnalul de la Laur, și bou’ ăsta de Andrei mă-ntreba joi că ce-am cu el și că ne-ncărcăm de păcate, sfinte Dumnezeule și sfinte fără de moarte, futu-ți morții mă-ti, vere, și pe-ai lu’ Gilbert, că știam eu ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ea Îl preferă acolo pe dormeză pe prințișoru’ ăsta mulatru poponar, și dacă aș fi crezut asta până la capăt tot ar fi fost bine. Aș fi avut atunci eu grijă de mută și părințelul ar fi stat cu ochii pe Laur, nemailăsându-l cu ea pe dormeză ca s-o Îndoctrineze atâtea nopți la rând cum să-l facă pe dobitocu’ ăsta la buzunare și să fugă Împreună În locuri de verdeață și răcoare. Nu ne certam, ci doar că bodogăneam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
i-o gonisem pe Steluța, iar pe de altă parte nu știam cum să-i facem lui vânt mai repede. - În nici un caz mai devreme de un an, i-o trânti părințelul. Și nu exagera deloc, În eventualitatea că văru’ Laur și muta s-or Învrednici să-și gospodărească bugetul cât de cât cumpătat, și parcă mi-ar fi stat pe limbă să le spun cu ce bani au fugit, deși asta ar fi fost greșeala de pe urmă, care ar fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
granițele. - Țiganii și hoții și barbarii și vandalii, se zbuciumă părințelul. Strânge din pumni cu ochii ieșiți din orbite, gata să lovească până la ultima suflare În spectrul lui moș Victor Încolțindu-l cu rânjetul de curvă nătângă a lui văru’ Laur. - Și dacă se-nchid granițele, băieți, nu mai scapă nimeni din cotineață. Aicea putrezim cu toții, ne papă viermii de vii. Mă uitam la el la fel de siderat ca Andrei și socoteam că tot e bine că a catadicsit În sfârșit să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-n loc de cruce! N-or să aibă ei zile! Lasă, părințele, bine că-l avem pe Hansi cu noi, c-altfel ce ne-am fi făcut? Părințelul Andrei clipea des din genele lui blonde și mustăcea exact ca văru’ Laur când a luat o palmă și se face că nu știe pentru ce. Acum vedeam că Începuse să-i preia din strategia mimicii și din ambiguitatea perversă a exprimării, ce se dovediseră până la urmă atât de productive. - Eh, câți din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
atât de productive. - Eh, câți din ăștia n-am tras eu pă pula mea! De bună seamă că nu la Hansi se referea el, ci la cretinii cărora le-ar da mâna să ne Împuște. Și totuși Hansi nu era Laur sau Pepino, și nici Andrei și nici Relu. Era un specimen diferit Întrucâtva, atât prin fizicul său, cât și prin ceea ce știa și putea să facă, și deja i se luase cheful de pălăvrăgeală. Întinse mâna lui enormă, care ar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]