1,986 matches
-
care tot insista să mă ridic, argumentând că e șubred. Deodată mi-a venit să dau de-a azvârlita cu panerul de trandafiri păliți, să bat din picior și să țip, să țip și să urlu chiar, și apoi să leșin. Să mă trezesc după mult-mult timp, între draperii răcoroase, mirosind a sulfină, într-o cameră cu storurile lăsate, cu fruntea și tâmplele legate într-un tulpan muiat în oțet aromatic. Și chiar lângă pat să găsesc o sorbetieră plină cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am fost incredibil de liniștit. Margot a exagerat cu entuziasmul pentru răniți și i-am făcut observații în acest sens madamei Ana, când s-a întors cu ea abia după-amiază. Incredibil de rezistente sunt aceste delicate jeunes filles ce altfel leșină dintr-un nimic, iar astăzi se îmbulzesc printre mutilați și răni deschise. Bineînțeles, era exaltată, plină de un avânt romantic și, la cafeaua ce am luat-o amândoi pe terasă (de când am deschis ușa, aici ieșim după-amiaza), mi-a povestit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mobilizare, deși a fost declarat o dată inapt. Astfel că tot ea a venit, mămușorule, du-te tu, a rugat-o bietul băiat, du-te tu, că eu nu mă descurc ! Dar ea ? Atâta e de timidă, că e gata a leșina când trece pragul unei audiențe... Dar având casă grea, și fată de măritat, și alta mare, dată de suflet, măritată mai demult după un oltean din Pantelimon, ajunsă de nevoi și cu o droaie de copii atârnați de poală... Am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu aud chiar din gura ta. — Da, spun fără nici un chef. E adevărat. M-am despărțit de Connor. — O, Doamne. Katie respiră din ce În ce mai precipitat. O, Doamne. E adevărat. O, Doamne, o, Doamne, nu pot să cred așa ceva... Shit. Stai, că leșină. Înhaț o pungă de zahăr goală și-i acopăr repede gura cu ea. — Calmează-te, Katie ! zic neajutorată. Inspiră... acum expiră... — Am avut atacuri de panică tot weekendul, reușește să Îngaime, Între respirații. Azi-noapte m-am trezit transpirată toată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ultimelor trei luni... — Ia mai termină cu hainele tale idioate ! spune Lissy. Emma e foarte supărată. A fost complet și total trădată și umilită de bărbatul care ea credea c-o iubește. — Ei, ce să vezi ? Surprize-suprize, sper să nu leșin de șoc, răspunde Jemima tăios. Dacă mă Întrebai pe mine, Îți spuneam de la Început că așa o să se Întîmple ! Ba chiar ți-am spus ! Să nu-i spui niciodată unui bărbat totul despre tine, pentru că asta nu-ți va aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
măcar o lună! Tamara!... izbucnește Mihai în rîs, privind-o mirat. S-a bucurat să te reîntîlnească! Apoi a dres-o, zicînd că și lectura cărților... la-la-la... Iar tu, cînd ai privit-o în ochi, lăsai impresia că ai să leșini în cîteva secunde. Zău că nu înțeleg ce vrei! devine Mihai grav. Nu înțelegi! exclamă Tamara și lovește cu dosul palmei frunza de cactus mîngîiată ieri de directoarea combinatului de confecții. Se cutremură vizibil, mușcîndu-și puternic buza de jos. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
drept. Să nu mă înțelegi greșit, te rog! Tonul sever al ultimelor cuvinte îl surprinde pe Mihai. Descoperă în fața sa o femeie gravă, austeră aproape. Să nu-ți imaginezi că am stat, precum în romanele ieftine sau în filmele vechi, leșinată de dragoste în toți acești ani. Nu! Dacă ți-am spus mai înainte că mă îndrăgostisem de tine, adevăru-i că mă îndrăgostisem de ce însemna prietenia cu un tînăr pe măsura mea. După ce te-am auzit spunîndu-i lui Lie vorbele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să-i înfrunte pe-ai celui care i-a adresat întrebarea. Apoi, încet-încet, obrazul își recapătă culoarea obișnuită, iar buzele prefigurează surîsul. De întrebarea asta mi-a fost groază. Dar uite că mi-ai pus-o, iar eu n-am leșinat, cum mi-nchipuiam. Își așază ochelarii mai bine și rîde domol, ca o confirmare a unor gînduri bune. Începe să povestească încet, pe ton de confesiune: Ți-am mai spus că eu am fost, după facultate, asistenta favorită a profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pentru depoziția lui. Stensland și White se Îndreptau cu pași mari spre un rechizitoriu. Al dracului spectacol! Loew Îi ceru să rezume faptele, iar Exley se execută, trăncănind cu entuziasm despre justiție. Loew Îi dădu liber, iar jurații aproape că leșinară de plăcere. Exley ieși din boxa martorilor șchiopătînd - probabil dormise cu picioarele aiurea. Jack Îl Întîmpină afară. — Ai fost bun. Lui Parker i-ar fi plăcut să te vadă. Exley Își dezmorți picioarele. Crezi că o să citească stenograma? — O s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
era În continuare Împietrit. White apăsă din nou trăgaciul. Încă un clic. Fontaine, cu ochii cît cepele: — S-ss-sylvester F-fitch, Strada 109, colț cu Avalon, casa cenușie de pe colț... vă rog să nu-mi faceți rău... White se repezi afară. Fontaine leșină. Pe coridor zarvă mare. Ed Încercă să se ridice În picioare, dar nu și le mai simțea. CAPITOLUL 20 Un cordon format din patru mașini: două de patrulare, două fără Însemne. De la opt sute de metri distanță, sirenele amuțeau. Rulau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ținut dezbrăcat. A fost deci dezbrăcat și dus la izolator. Înăuntru mai erau patru-cinci deținuți. Dădeau cu toții din mâini și săreau, cu gândul de a rezista până seara. La un moment dat un tânăr de vreo 20 de ani a leșinat. Vulcănescu avea 50 de ani și s-a gândit că e mai important să trăiască tânărul. S-a întins atunci pe podea, cu coatele sub burtă, și le-a cerut celorlalți să-l pună pe tânăr peste el. Gestul este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de mahala și să te simți bine. De aici și o anumită încîntare pe care o resimt cei care vin din afara lumii noastre și plonjează pentru scurtă vreme în ea. Pentru că "în lumea lor" istoria se face cu oameni care leșină cotidian de plictiseală, în timp ce în jurul nostru se petrece veșnic "ceva", pentru că sîntem o lume de petrecăreți și petrecător ai timpului, ei au senzația, venind aici, că trăiesc în câteva zile cât au trăit ani la rând în lumea lor. În timp ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Își Încheie discursul vorbind despre necesitatea de a termina lucrările de construcție la noul colegiu, profitînd apoi de aplauzele călduroase pentru a-i tapa pe toți de ceva bani. Acum era rîndul părintelui Brown să vorbească. Susan fu gata să leșine cînd auzi accentul Îngrozitor al părintelui, „un văcar cu sutană“, comentă În sinea ei. Fără să-și poată da seama de ce, Julius Îi găsise Întotdeauna defecte părintelui Brown, rîdea prea mult, tocmai se uita la el cu luare-aminte cînd auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan se uita la mustața lui Juan și la mustăcioara Susanei gîndindu-se că probabil era ora unsprezece dimineața sau chiar mai mult și că nu avea nici un Întăritor, trebui să-și Închipuie că era la clubul de golf ca să nu leșine de slăbiciune. Și ce accent avea preotul! La fel de Îngrozitor În engleză ca și În spaniolă! Numai brațul lui Juan Lucas o putea salva, dar Juan Lucas tocmai descoperise că preotul-văcar era jucător de golf și Încă un jucător bun, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
jumătate putrezit și slinos, dar ținea să dea și ea o mînă de ajutor, numai puțin, lasă-mă s-o țin și eu de aici... Tocmai atunci simți o Înțepătură Îngrozitoare În braț și apucă să vadă scorpionul Înainte de a leșina. Bobby și Carlos au pornit nebunește cu camioneta ca să-l aducă pe medic. Julius, care nu se dezlipise de Susan, o văzu revenindu-și curînd, dar o durea foarte tare brațul și a trebuit să meargă sprijinită de cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sprijinită de cei doi majordomi ca să ajungă În dormitor. Nilda apăru În fugă strigînd și dînd o sumedenie de explicații despre mușcăturile de scorpioni, doamnă, vă amintiți cum era cel care v-a Înțepat? Susan era cît pe-aci să leșine din nou, nu, nu-și amintea. Atunci Nilda spuse că trebuia să acționeze repede și se oferi să muște ea locul Înțepăturii ca să sugă veninul, vru să aducă niște ierburi din grădină care-i alinau durerile de măsele. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
muta toți patru la hotel. Dintre servitori, numai Carlos avea să vină cu ei, ca să nu ducă lipsă de șofer. Ceilalți puteau să-și ia cîteva luni de concediu, iar Sălbatica putea să dispară. Susan era cît pe-aci să leșine cînd Juan Lucas i-a spus că nu voia s-o mai vadă În fața ochilor pe Nilda, crezu că va fi imposibil s-o facă să plece. De secole făcea parte din bucătărie, cu cuțitul ei de tăiat carne tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și copil risipitor, sărutau cu mii de mulțumiri obrazul stîng imaculat al Finitei și o Întrebau unde e Ernesto Pedro, ca să-și ia rămas-bun și de la el. „Uite-l că vine“, spuse Finita, care părea că e mereu gata să leșine și Juan Lucas văzu că Ernesto Pedro se apropia cu ochiul complet Închis și uitîndu-se la ceasul de mînă mai erau trei minute pînă la zece și Îmbătrînise atît de mult, Încît Susan Îl Îmbrățișa, rugîndu-l să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chiar un termos cu ceai fierbinte. CÎnd intră În holul școlii, Julius avu senzația că picioarele i se afundau și călca mai jos decît de obicei. La Început se gîndi că poate nu se simte bine și e gata să leșine, dar pe urmă, văzînd că senzația persistă, Înțelese Încetul cu Încetul că era mai Înalt. Intrase Într-a treia primară, era unul dintre elevii mari ai școlii, de aceea cimentul de pe jos era acum mai departe de privirile lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bietului Julius, care nu Înțelegea prea bine ce făcea tipul ăsta Înzorzonat ca un păun care dădea instrucțiuni tuturor. Încet-Încet, a priceput, căci pe măsură ce treceau săptămînile, palatul devenea din ce În ce mai frumos, Într-o bună zi Însărcinatul cu bunul gust avea să leșine de plăcere văzîndu-și opera Încheiată. Decoratorul era fericit. CÎnd lucra, Își strica pieptănătura complet și striga nervos și cuprins de febra inspirației că așa da, era o plăcere să lucrezi. „SÎnt mulți bani la Lima, le explica el lui Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și ținând scorul, în timp ce copiii de pe strada ei jucau o formă foarte agresivă de tenis cu piciorul. Jack Devine și-a sunat mama duminică dimineață. — Ajung pe acolo mai târziu, spuse el. Pot să aduc pe cineva? Mama lui aproape leșină de fericire. —O prietenă? —O prietenă. Lulu Devine încercă din greu să își țină gura, dar eșuă lamentabil. —E Dee? Nu, mama, oftă Jack. Nu e Dee. —E, asta e. Mai știi ceva de ea? Lulu simțea pe de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
numea Gide, figură detestată de Sfîntul Oficiu, dar laureat al premiului Nobel pentru literatură În 1947. De altfel, eram de acord, „a te-ntoarce cu gîndul În trecut“ era greoi, trebuia să fii nevasta unui colonel de infanterie pentru a leșina de admirație În fața unui gînd care se-ntoarce În trecut. Am treisprezece ani și mă-ntorc acasă. Tata mă așteaptă În bucătărie. Nu vorbește pe tonul lui obișnuit. — François, vino aici, te rog. Unde și cînd ai citit tu Greața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o mai ținem tot așa. Doamne, fie-ți milă și de slujitoarea Ta, Delphine. Vezi bine că nu mai poate“. Duhul Sfînt mi-a Împlinit ruga: lui Delphine i-a dat prin minte o idee genială. S-a prefăcut că leșină și, datorită ei, am putut părăsi acel coșmar. Am purtat-o În brațe sub privirea În trompe-l’œil a unei farandole de Îngerași. Să fim scoși de aici! Ce făceau jandarmeria pontificală, cei de pe serviciile de ambulanță, cu tărgile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu mai vorbim de piața Concorde: era ca și cum aș fi traversat deșertul Gobi În lungime (1 500 de kilometri). Dacă mă Îndepărtam cu mai mult de cincizeci de metri de poarta de intrare În imobilul nostru, eram convins că o să leșin. Aveam impresia că nu mai am oxigen, mușchii respiratorii aveau să paralizeze rapid. Mă sprijineam de fațade și Înaintam centimetru cu centimetru, Într-o stare de Încordare extremă. Am renunțat repede la aceste eforturi nemaipomenite - de fapt, nici măcar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o sărute, parcă se grăbea să nu uite să ia ceva de rezervă, pentru orice eventualitate, însă e puțin probabil că în momentul acela încerca vreun sentiment religios. Și tot așa până la scândură... E ciudat că sunt puțini cei care leșină în aceste ultime secunde! Dimpotrivă, capul trăiește și funcționează teribil, probabil tare, tare, tare, ca o mașină în plin mers; îmi închipui că țăcănesc felurite gânduri, toate neterminate, poate ridicole și fără nici o legătură cu ceea ce urmează să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]