1,966 matches
-
de ce mi s-a părut că e și din cer. Am găsit în deșertul prin care am trecut niște lucruri ca niște ulcioare, sau... nu știu cum. Erau rotunde și lunguiețe, cu capetele ascuțite, dacă le-am putut desluși bine, căci am leșinat. - Cum ai leșinat? De spaimă? - Nu, stăpîne: ele m-au făcut să leșin. Nu semănau cu nimic din ce am văzut. N-am izbutit să ajung la ele, să le văd, să le pipăi. De la oarecare depărtare m-a apucat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a părut că e și din cer. Am găsit în deșertul prin care am trecut niște lucruri ca niște ulcioare, sau... nu știu cum. Erau rotunde și lunguiețe, cu capetele ascuțite, dacă le-am putut desluși bine, căci am leșinat. - Cum ai leșinat? De spaimă? - Nu, stăpîne: ele m-au făcut să leșin. Nu semănau cu nimic din ce am văzut. N-am izbutit să ajung la ele, să le văd, să le pipăi. De la oarecare depărtare m-a apucat o sfârșeală și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să leșin. Nu semănau cu nimic din ce am văzut. N-am izbutit să ajung la ele, să le văd, să le pipăi. De la oarecare depărtare m-a apucat o sfârșeală și m-am târât cât am putut, apoi am leșinat, măcar că nu aveau nimic înspăimîntător. Dacă ar fi fost numai atât, aș fi zis că eram eu bolnav, chiar dacă depărtîndu-mă numaidecât mi-a trecut și m-am înviorat. Dar înțeleptul Tefnaht mi-a spus că au căzut altele asemănătoare și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
arzători care, apropiindu-se treptat de ochii săi, îl priveau pătrunzători, îl sfredeleau, aprinși. Întinse mâna să-și ferească fața, și mâna lui se lovi de ceva rece, sticlos. Ochii străini ajunseseră în clipa aceea lângă ochii lui. Atunci Auta leșină din nou. CAPITOLUL XVI Când deschise ochii, soarele era sus. Întâi, îi mângâie fața boarea dimineții. Spicele de grâu foșneau ușor. Auta privi cerul albastru. Treceau păsări. Era liniște și seninătate. Se simțea odihnit. Dormise în grâu și se căznea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ființa străină vreuna din limbile pe care le știa el? "Zeu sau om, văd că nu-mi vrea răul" - se gândi sclavul și i se uită drept în ochii arzători. Da, acești ochi l-au privit și azi-noapte, când a leșinat a doua oară. Ochii păreau buni, deși sfredelitori. Sclavul vru să vorbească în limba atlantă, dar simți că i s-a așezat un nod în gât și cuvintele nu se lăsau rostite. Deodată îl apucă o spaimă nouă: dacă-și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ei scot o putere așa de mare încît poate să facă pulbere un munte. Puterea asta le dă... Însă sclavul nu-și sfârși răspunsul, deoarece capul Marelui Preot căzu pe umăr. Tefnaht se ținea mai bine. Strigă: - Auta, apă... a leșinat! Auta tălmăci repede, sculîndu-se, iar străinul cu înfățișare feciorelnică veni cu un fel de minge legată de o cutie înaltă, și plimbă mingea în dreptul inimii bătrânului un răstimp. Tefnaht și Auta o urmăreau îngrijorați. Dar bătrânul își veni în fire
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
am uitat. Poate tu știi să-mi dezlegi o taină. Eram cu un an în urmă în altă țară, unde sunt nisipuri fierbinți, și o dată am văzut niște lucruri lunguiețe, sclipitoare, pe care n-am ajuns să pun mâna... - Ai leșinat cumva? râse Hor întrerupîndu-l. Auta se uită la el uimit: - De unde știi?! - Erau ale noastre. Le-am aruncat pe pământ să vedem care e aerul și cât de mare e căldura... - Și cum ați putut afla? Doar au rămas acolo
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ei încălțat în mătase înflorată cu fire de aur și de argint niște câlți sau aburi lăptoși. Întrebă: - Unde mă duci acuma, străinule? Ce sunt aburii pe care-i văd? - Sunt nori, Mehituasehet. Nu te speria! zise cârmaciul. Și Mehituasehet leșină pe umărul lui. Fură trezite repede amândouă, iar Mai-Baka, trecîndu-i îngrijorarea de la început, se apucă să le liniștească: - Să nu vă fie frică! Iată, eu nu mă tem: zeii noștri sunt buni. Voi vă temeți pentru că alți muritori n-au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zei. Sunt mândru că zeii m-au ales tovarăș de drum! Cârmaciul ridicase acum luntrea foarte sus și acoperise podeaua străvezie cu carapacea ei. Zborul era așa de lin, ca și când stăteau în nemișcare. Ascultând cuvintele lui Mai-Baka, Mehituasehet nu mai leșină. - Cum să încuviințez, zise ea, ca eu să mă tem mai rău decât niște robi negri? Tu ești un vrăjitor cumsecade, străinule, așa e? Râse cu drăgălășie și urmă: Nu-i așa, străinule, că îmi plac basmele și vrăjile tale
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
foarte speriat ieși fără să mai zică nimic, salutându-l pe doctor, care acum îl privea cu durere. Când intrase în rezerva unde era Ionuț, lângă el se afla doar Ioana singură. -Unde sunt ceilalți?, întrebă domnul Radu Brădescu. -A leșinat doamna Angela. Sunt în salonul de alături, împreună cu ea. Doamna Angela Ulmeanu era mai mult moartă decât vie, pulsul îi scăzuse foarte tare. în câteva momente, după ce-l văzuse pe Ionuț, în jurul ei se învârteau agitați doi doctori și câteva
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
suge ca lumea n măsa... Îngerașul... ahhh... ahhhh... ahhhhh... — Daaaaa.... Înghite! Trag bășini pline de gaz, Îmi ard ochii. Ce tare-i curry-ul ăla iute din Lauriston Place Curry’s House! Înghite mai mult decât scuipă. Am impresia că o să leșin când Îmi dau drumu-n ea. Simt că-mi bubuie Încordarea În ceafă de parcă o lopată m-ar fi pocnit În cap de jos, dar se diminuează, ca și muia mea În spatele gâtului ei și pe gât În jos. Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
împrejur, minte cu pasiune, falsifică și murdărește cu un elan pe care nu știe să și-l plaseze în tragedie. Locul unde stă se împute ca de dihor. Emanația lui de piele și de măruntaie covăsește aerul închis, face să leșine deputații, primarii, miniștrii, prefecții, profesorii, popii, generalii"304. De aici și până la imaginarul unei agresivități corporalizate nu mai e decât un pas, tonul explodând într-un torent de injurii, iar Cuvântul dobândind forța abreactivă a incantației ritualice. Trebuie semnalat că
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu alte nații și nici trăitori printre acestea. La acest descălecat cuvântul roman/român devine automat un nume vechi, oarecum depășit, actuale fiind acum „moldovan, de pre apa Moldovei” și muntean, „ori de pe munte, muntean, ori de pe Olt, olteani, că leșii așa le zic, molteani” (p. 269). Dar să vedem concret cum sunt manipulate datele pentru a închipui istoria fără istorie a românilor. 1. Deși „eroii romani dinainte vreme fură prefăcuți în satiri de vremea cea lungă petrecută în pustietăți și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de existență cotidiană ca niște veritabile capsule ale timpului. Notăm ca exemplu o parte dintr-un dialog extrem de banal, reținut cu precizie de magnetofon de naratorul prozator din Sfericitatea povestirii scurte de Gheorghe Crăciun: Îți spun drept eram aproape să leșin am avut niște emoții grozave. Am plecat de la cursul ăla că tot nu înțelegeam nimic că tipu vorbea de nu putea nimeni să-și ia notițe toți erau revoltați el credea că se dă mare în fața noastră și nici nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
luminat la ochi de bucurie și și-a înflorit gura de zâmbet, până în clipa aceea, învăluită numai de necaz cernit... Deodată, ochii i se lărgiră, mult... și izbucni într-un hohot de plâns, care se prelungi într-un răcnet... și, leșină. Se lumina de ziuă... Raze năuce de lumină străbat de afară, timid, prin ochiul de geam. Opaițul arde cu flacăra dreaptă și liniștită. Anton își netezea tânara nevastă, pe creștet, cu palmele lui mari, neînvățate cu dezmierdări, plângând încet. Afară
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu erau decât obișnuite, ceea ce, evident, însemna că păreau prea subțiri. (Una din fetele de la finanțe și le umplea în mod regulat cu colagen și se oferise să îi facă și ei rost de o progamare; de obicei, însă, Darcey leșina la vederea acului, plus că nu știa pe nimeni care să nu arate mai rău după intervenție, indiferent ce zicea lumea). Așa că rămânea la buzele ei prea subțiri și se consola cu gândul că i se spusese că sărută bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fiecare miercuri și vineri ieșea cu băieții tocmai ca să nu se dea de gol, dar îi mărturisise că ea era Aleasa. Gândul de a fi împreună cu ea pentru tot restul vieții îi dădea un sentiment de siguranță. Darcey mai că leșinase atunci când Emma îi povestise toate acestea. Până să-l întâlnească pe Aidan, nu se prea gândise la măritiș. Avea senzația aceea oribilă că era genul de fată pe care tipii nu și-ar fi dorit să o ia de nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vreau, la un moment dat. Dar mai am nevoie de câteva minute ca să mă adun. Știu că bărbații n-ar trebui să aibă nici o problemă cu sângele, rănile și așa mai departe, dar pe mine chiar mă îngrozesc. Eu am leșinat și atunci când mi s-a luat, pentru prima și ultima dată, sânge pentru analize. A fost jalnic. Tot felul de bunicuțe în jurul meu se descurcau fără probleme, numai eu nu mă puteam ține pe picioare. Foarte macho, ce să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe domeniu căutând rujul, Darcey se așezase la una dintre mesele de fier ca să bea o cafea. Auzise zvon de glasuri din castel, dar se gândise că era unul dintre frații lui Malachy. Când Aidan ieși pe ușă, mai-mai să leșine de uluire. Inima începuse să-i bată în piept și își dusese mâna la gură înmărmurită. Era ușor de recunoscut. Mai bătrân, desigur, și un pic mai masiv. Însă, într-un fel, mai atrăgător ca niciodată cu bronzul lui ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
poată avea încredere în propria judecată. Însă această judecată o trădase întotdeauna când venea vorba de Aidan și Nieve. Nu vreau să crezi că... — La naiba, spune-mi, zise el nerăbdător. Și îi spuse. Când termină de vorbit, simți că leșină. — Ce naiba se petrece aici? Se întoarseră amândoi spre Nieve, care ieșea pe ușa restaurantului și, fiindcă stăteau aproape unul de celălalt, se depărtară imediat. Încerci să-l convingi că ți s-a făcut o nedreptate acum zece ani? Încerci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ibric de cafea pe care ai fi putut să o mănânci cu furculița și cuțitul, și apoi m-am spălat. M-am bărbierit Îngrozitor de prost, iar când mi-am dat cu palmele ude de colonie peste obraz, mai că am leșinat. La apartamentul lui Inge tot nu răspundea nimeni la telefon. Blestemându-mă pe mine și pe așa-numita mea specialitate În a găsi persoane dipărute, l-am sunat pe Bruno la Alex și l-am rugat să afle dacă Gestapoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de groaznică, Încât nu m-am putut concentra Îndeajuns ca să fac asta. Mai mult, nu aveam ce anume să mă cac. După ce mi-am Încasat loviturile, m-au dezlegat și, pentru o clipă, am stat eliberat de stâlp Înainte de a leșina. M-am holbat mult timp la bărbatul care spânzura peste marginea patului suprapus de deasupra mea. Nu se mișca niciodată, nu tresărea nici măcar din degete, așa că mă Întrebam dacă nu cumva o fi mort. Simțind, fără să-mi pot explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mică, da' cască gura mare..." Deja un lungan de la Lazăr devenise idolul tuturor gagicilor. Ai noștri îl înjurau admirativ: "Bă, l-ai văzut, al dracului, ce le strânge la dans, și cu mâinile mereu gata să le bage-n sutien..." "Leșină tipele când le ia la dans..." Da, da'ăștia lungi nu prea fac treabă la o adică. Cică la suedezi, un număr pe săptămână și atât, restul cu degetul, cu..." Și de aici se lansa câte unul într-o poveste
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
chinul lucidității. Ceilalți vor trăi, se vor iubi, vor face copii și vor crăpa fără să aibă habar că în afară de fericirea lor imbecilă mai există pe lume și alte lucruri. îmi acceptam damnarea cu ură, rușine și sarcasm. Respiram, aproape leșinat de suferință, aerul rece și întunecat. Mă durea capul, îmi simțeam sexul umed între pulpe. De ce trebuia să fiu, totuși, atât de chinuit? De ce trebuia să iubesc și să doresc atât de mult ceea ce disprețuiam? Mă ridicam și umblam prin
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
răbufnească afară un damf de plastic încins. Am urcat opintindu-ne, fiecare ocupând mai multe locuri și chemîndu-și prietenii, râzând și țipând... Fetele-și dădeau ochii peste cap și își suflau în sân, dezlipindu-și bluzele de pieptul transpirat, făcîndu-se că leșină de căldură. Chitarele au fost din nou despuiate de husele lor kaki, pline de insigne și inscripții (Make love not war), și șoldurile 169 lor acaju erau aidoma cu ale unor femei coapte și dulci, așezate în poala celor care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]