3,106 matches
-
mai important însă este acela că, în măsura în care civilizația nu poate fi imaginată fără aportul tiparului, acesta, tiparul, cu toate genurile lui specifice, nu ar fi existat fără gravură... Aceasta nu este o simplă teorie „pro domo sua” ci o solidă legitimare a gravurii nu numai între artele tradiționale, ci și între acele tehnici care au construit pilonii civilizației prin imagine. I.2. SCURT ISTORIC Dacă a grava înseamnă arta și tehnica de a săpa imagini, ornamente și litere în adâncime sau
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
de instituire un nou mod de exercitare a hegemoniei. Acesta nu mai are o bază teritorială, ci se sprijină pe rețele de schimburi de informații și de capital, controlate de organizații internaționale și de națiunea cea mai puternică. Cât privește legitimările ideologice, ele nu fac decât să urmeze evoluția În curs. După creștinare, civilizare și dezvoltare, este rândul luptei Împotriva sărăciei și a terorismului ă fără să remarce nimeni că prima Îl generează pe al doilea! ă să servească drept justificare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
atât În cel al stângii „antirasiste”, cât și În cel al „noii drepte”, abia În anii ’80 ai secolului XX, rădăcinile sale trebuie căutate mai Înainte, În perioada luptelor anticolonialiste. Ni se pare util să trecem rapid În revistă condițiile legitimării sale, Înainte de a-i descrie natura și limitele. ν Începând cu anii ’50, asistăm la o revenire a revendicărilor naționaliste și a etnicității ca valoare fundamentală. „Dreptul la diferență” semnifică acum dreptul fiecărui popor de a-și afirma specificitatea culturală
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
abrupt al practicilor cărora le dau naștere prejudecățile și stereotipurile, noțiuni abordate și ele În lucrarea de față. Însă raționalitate nu există În acest domeniu. Discriminarea poate preceda verbalizarea unei prejudecăți. Uneori, ea poate să nu se bazeze pe nici o legitimare: persecuțiile și violența au drept caracteristică faptul că se derulează Într-o ceață de justificări sau Într-un spațiu intermediar Între social și moral, foarte bine ilustrat de Kafka În Procesul sau În Castelul. Filmul lui Kubrick Portocala mecanică ori
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
interesului colectiv, dar poziția pe care o ocupă le permite totodată să se servească de puterea, autoritatea sau influența lor pentru a-și asigura anumite privilegii, pentru a-și servi propriile interese. De aceea, ei Încearcă să aducă mereu o legitimare a poziției și a acțiunilor lor prin elaborarea unui discurs de justificare, pe care Îl numim ideologie. Ideologia nu este o minciună, ci o explicație a conduitei sale adusă de un actor care Încearcă să o justifice nu doar În fața
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
faptul că oamenii reușesc să se Înțeleagă pe ei Înșiși prin raportarea la aceste responsabilități. Daniel Sabbagh (Sabbagh, 1997, p. 667) rezumă astfel puternica critică a lui Sandel: „Reprezentarea liberală a persoanei ca individ atomizat este deficitară În raport cu condițiile de legitimare ale statului-providență; ea nu permite definirea conturului comunității În interiorul căreia este chemată să se exercite solidaritatea socială și nu explică legăturile de obligație reciprocă de care depinde orice sistem de alocare publică de resurse. Republica procedurală este În cele din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
având reguli proprii de funcționare și vehiculând semnificații diverse” (Pierre Ansart). Toate aceste construcții servesc drept bază pentru acțiunea colectivă și corespund, În funcție de dispozițiile cognitive, etice sau afective, unor mize specifice, indiferent dacă este vorba despre Întărirea coeziunii unei instituții, legitimarea comportamentelor și angajamentelor sau „demonstrarea” corectitudinii anumitor aspirații. Așadar, ideologia nu este neapărat ă chiar și Marx, În Optsprezece Brumar, era conștient de acest lucru ă o forță obscură și anonimă care pune În mișcare mulțimile. Dimpotrivă, ea ține adesea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai era vorba despre câțiva americani albi care erau rasiști (ei și numai ei), ci America albă În Întregime era rasistă. Rasismul Însemna puterea albă, care domnește În mod obișnuit În societatea albă, și, În același timp, apărarea dominației albilor, legitimarea subordonării unui grup rasial față de altul (Carmichael și Hamilton, 1967, p. 3; Blauner, 1972, pp. 9-10). Această abordare a făcut obiectul unor discuții pe cât de numeroase, pe atât de rodnice (Henriques, 1984). Recunoaștem aici o variantă a modelului colonialist de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În fața practicilor sociale care ilustrează ideea normativă de tratament egal În special În numele valorilor și normelor individualiste. Desigur, acest conglomerat de prejudecăți rasiste și de valori individualiste trebuie interpretat și evaluat: acestea din urmă funcționează oare doar ca mod de legitimare, ca dispozitiv prin care rasismul clasic devine cultural acceptabil sau, mai profund, ca „o componentă În adevăratul sensal cuvântului a noilor forme de rasism” (Sniderman și Carmines, 1997)? Pe scurt, individualismul este aici instrumental, sau constitutiv? Și, În al doilea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de plebe); această doctrină implică o obsesie a „mezalianțelor” care ar face ca sângele „curat și pur”, propriu gentilomilor, să fie alterat de sângele „josnic și abject” al plebei (această teoretizare a dualității naționale constituie, În plus, un mod de legitimare a dominației exercitate de nobilime, În virtutea dreptului obținut prin cucerire); 3) apariția, În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, a imaginarului mixofob În Antile și În cele două Americi, focalizat pe metisajul dintre albi și negri, adică dintre
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
singur exemplu, pot fi interpretate În mod util pornind de la o astfel de grilă. Ceea ce presupune să asociem mai strâns, așa cum sugerează Renaud Sainsaulieu, Ehrard Friedberg sau Jean-Daniel Reynaud, procesul biologic cu cel comunicațional, spațiile de recunoaștere cu cele de legitimare, sentimentele de apartenență cu procedurile de atribuire, de mobilizare sau de convertire, tipologiile reținute reliefând diverse modalități: fuziune sau retragere, afinitate sau negociere etc. Traiectoriile ă atât profesionale, cât și socio-politice ă pot fi, din această perspectivă, percepute nu doar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sau puse unele peste celelalte”, și nu de „o veritabilă teorie capabilă să furnizeze explicații pentru un ansamblu de comportamente sau de conduite”. Alți autori deplâng faptul că formalismul este atât de greoi și merg chiar până la a denunța o „legitimare a ordinii stabilite”. În plus, așa cum scria deja Emile Durkheim În Regulile sale (1895), „faptul de a arăta la ce este util un lucru nu ne spune nimic despre modul cum a luat naștere sau cum a ajuns ceea ce este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
guvernanților Împotriva puterilor tradiționale (Peul În Guineea lui Sékou Touré, „feudali” În Beninul lui Mathieu Kérékou, șefi mossi În Burkina Fasso pe vremea lui Thomas Sankara, Guébié În Coasta de Fildeș). Una dintre problemele majore ale statului african actual este legitimarea sa pe baza unui criteriu numit „democratic”: cel al reprezentativității, În special de natură confesională și religioasă. Proporțiile etnice din cadrul guvernărilor le conferă acestora adeseori un aspect pestriț, dar ele sunt revendicate de popor, iar autoritatea unui Înalt funcționar se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
puternic fără a fi violent. Justiția s-a născut din necesitatea de a reglementa conflictele. Mass-media orchestrează violența, insistând asupra manifestărilor ei sociale ă agresiuni, crime, răzmerițe, insurecții, torturi, războaie sau atacuri teroriste ă, și orientează astfel alegerea condamnării sau legitimării. Religiile o văd prezentă În miturile referitoare la originea umanității, unde transgresiunea umană antrenează o pedeapsă divină: alungarea din Rai, uciderea de către Cain a lui Abel, potopul, crucificarea lui Iisus. O violență fondatoare? Filosofia, care se vrea un refuz al
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
receptat ca fiind credibil. De aceea, credibilitatea poate fi considerată o stare de comunicare sau un proces pentru a realiza o astfel de stare. Pornind de la asemenea constatări, P. Charaudeau consideră credibilitatea un tip de strategie a discursului plasat între legitimare și captare, care constă, în cazul subiectului vorbitor, în determinarea unui statut al adevărului, astfel încît el să poată fi considerat real. În acest scop, vorbitorul poate recurge la trei poziționări sau strategii de credibilitate: 1) se plasează într-o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și principiul politeții intră în conflict. Politețea și adevărul sînt, adesea, mutual incompatibile. Capitularea adevărului în fața politeții este redată de sintagma termenologică minciuna albă. V. maximă. DUCROT 1972, 1979; SPERBER - WILSON 1979; GRICE 1980; MAINGUENEAU 1990; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AR LEGITIMARE. În înțelesul curent, legitimarea este operația de a verifica legitimitatea, trăsătura de fi legitim, precum și faptul de a fi îndreptățit, justificat. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în conflict. Politețea și adevărul sînt, adesea, mutual incompatibile. Capitularea adevărului în fața politeții este redată de sintagma termenologică minciuna albă. V. maximă. DUCROT 1972, 1979; SPERBER - WILSON 1979; GRICE 1980; MAINGUENEAU 1990; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AR LEGITIMARE. În înțelesul curent, legitimarea este operația de a verifica legitimitatea, trăsătura de fi legitim, precum și faptul de a fi îndreptățit, justificat. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, noțiunea "legitimare" se poate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
înțelesul curent, legitimarea este operația de a verifica legitimitatea, trăsătura de fi legitim, precum și faptul de a fi îndreptățit, justificat. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, noțiunea "legitimare" se poate folosi pentru a semnifica faptul că subiectul vorbitor intră în procesul discursiv care trebuie să tindă la recunoașterea dreptului la cuvînt și a legitimității în legătură cu ceea ce spune. Această legitimitate îi este conferită fie prin situația de fapt (ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care fiecare are dreptul de a vorbi în anumite condiții), fie prin statutul acordat de o anumită instituție (ca un profesor care vorbește în clasă sau ca o personalitate politică ce face o declarație la televiziune). P. Charaudeau consideră că legitimarea, credibilitatea și captația sînt trei spații de strategie a discursului. Stategiile de legitimare vizează poziția de autoritate care permite subiectului să ia cuvîntul. Această poziție de autoritate poate fi rezultatul unui proces ce se produce prin două tipuri de situații
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acordat de o anumită instituție (ca un profesor care vorbește în clasă sau ca o personalitate politică ce face o declarație la televiziune). P. Charaudeau consideră că legitimarea, credibilitatea și captația sînt trei spații de strategie a discursului. Stategiile de legitimare vizează poziția de autoritate care permite subiectului să ia cuvîntul. Această poziție de autoritate poate fi rezultatul unui proces ce se produce prin două tipuri de situații: 1) autoritatea instituțională, care este conferită de statutul subiectului ca autoritate de cunoaștere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în cadrele unor constrîngeri ce presupun reguli, norme și convenții, că trebuie reținute condițiile stabilite de psihologia socială, adică un scop, o situație de incertitudine, o vizare a rezolvării problemei puse de incertitudine printr-un calcul. V. captație, credibilitate, individuație, legitimare. GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN STRUCTURĂ. Semnificațiile cuvîntului structură sînt dominate de ideea "mod de dispunere, de organizare a elementelor care compun un ansamblu", de la care rezultă o "entitate alcătuită din relațiile stabilite prin dispunerea (ierarhică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
putere a evitat să perpetueze politica de subordonare pe care a practicat-o vechiul regim (Stan, Turcescu, 2000), Biserica Ortodoxă este destul de prezentă în spațiul public și chiar în cel politic, având însă mai degrabă un rol decorativ și de legitimare a noii puteri (Voicu M., 2001). În plus, biserica a încercat să se implice în rezolvarea unor probleme sociale și a încercat să își impună pe diverse căi propriile soluții de rezolvare. Aici pot fi incluse campania împotriva avortului sau
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
să se afle în slujba poporului și să se subordoneze scopurilor pe care acesta le are. Subordonarea fața de interesele populare avea menirea de a justifica existența bisericii într-o epocă de ateism, în care poporul devenise sursa supremă de legitimare (Enache, 2005). Scopurile poporului erau însă, în fapt, cele ale puterii populare, adică ale liderilor comuniști care se autointitulau reprezentanți ai voinței populare. Astfel, biserica pune în practică anumite directive trasate de liderii comuniști, obținând în schimb păstrarea unor instituții
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
cele care au aderat la Uniunea Europeană și chiar calendarul adeziunii Bulgaria și România fiind eligibile pentru anul 2007 corespunde fazelor pe care le-am putut identifica potrivit modelului clivajelor. Este o constatare pe care nu o putem considera drept o legitimare ex post a deciziilor Consiliului European: o formulaseră încă din 1992, adică la ieșirea din perioada comunistă. Deciziile summit-urilor europene se fondează pe considerații politice democrație, stat de drept și stabilitate politică dar mai ales pe indicatorii performanței economice
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
mediator între populație și Europa Occidentală sau, cu alte cuvinte, între centru și periferie. Un asemenea rol este considerat a garanta o poziție privilegiată în domeniile politic, economic și cultural, căci reprezentații centrului utilizează pentru aceasta prestigiul și puterea în vederea legitimării statului lor în periferii. Această atitudine ferm europeană a intelectualității, mai ales a Uniunii Liberale sau a Gazetei Wyborcza are de asemenea rădăcini solide în ultima perioadă a comunismului. Elitele comuniste dependente de Moscova au fost contestate de opoziția anticomunistă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]