4,253 matches
-
la romani, atunci cînd într-o bătălie o legiune își pierdea stindardele cu acvila imperială (acestea fiind capturate de inamic: o mare dezonoare), legiunea era desființată, drept pedeapsă, iar numele și numărul ei nu mai erau purtate de nici o altă legiune, probabil din superstiție. Așa s-a întîmplat în bătălia din Pădurea Teutoburgică (Teutoburger Wald, aproape de orașul Osnabrück de azi), în ziua de 9 septembrie anul 9 d.Hr., cînd cele trei legiuni romane (XVII, XVIII și XIX) ale lui Publius
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ei nu mai erau purtate de nici o altă legiune, probabil din superstiție. Așa s-a întîmplat în bătălia din Pădurea Teutoburgică (Teutoburger Wald, aproape de orașul Osnabrück de azi), în ziua de 9 septembrie anul 9 d.Hr., cînd cele trei legiuni romane (XVII, XVIII și XIX) ale lui Publius Quintilius Varus au fost masacrate de tribul german al cheruscilor comandat de germanul romanizat Arminius (se vede și după numele său latinizat după ce a căpătat cetățenie romană ca fost centurion). În această
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de iubire a duhovnicului său, chipurile plinede mângâiere și ajutor ale sfinților al căror nume omul le-a purtat șii-au fost modele de viață, ale sfinților ocrotitori ai familiei, căsniciei, bisericii, provinciei și neamului său. De-a stânga sa stă legiune de demoni, fiecare din ei specializatîntr-un păcat sau o patimă, amenințând și speriind sufletul că îl vorprinde în vămile văzduhului. Viața sufletului, inaugurată de actul morții fizice Lumea pe care o inaugurează moartea este una la fel de reală,poate mult mai
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ea și numai din latină, și epoca ulterioară a contactelor cu diverse alte limbi. Spectrul degradării latinei de către daci îl determină pe Cantemir să respingă cu indignare următoarea relatare a istoricului polon Sarnicki: „Și cu toate că Aurelian a luat înapoi acele legiuni italice, pe care Traian le adusese cândva în Dacia, totuși colonii și alții, care își începuseră deja lucrările gospodărești, au rămas aici. Ei au stricat limba slavă (= limba proprie, a autohtonilor - M.L.) prin luarea în folosință a limbii latine, pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
slavă (= limba proprie, a autohtonilor - M.L.) prin luarea în folosință a limbii latine, pe care o întrebuințează și acum valahii, dar stricat” (HVR, p. 211). În această relatare, două erau aspectele de neacceptat pentru Dimitrie: 1) faptul că după retragerea legiunilor italice au rămas în Dacia colonii (= țăranii) și alți latini din păturile lucrătoare, cărora li se atribuie romanizarea Daciei, și 2) faptul că limba română este, grosso modo, atât latină stricată cât și dacă stricată. Și fiindcă istoricii poloni considerau
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
HVR, p. 211). „Din vorbele (despre limba română) ale lui Sarnicki se dezvăluie limpede că el a avut în gând că românii sunt din rămășițele romanilor care au rămas în Dacia, ducând o viață gospodărească, nu ostășească, și că numai legiunile, nu și colonii deopotrivă, au fost strămutați de către Aurelian” (HMV, p. 213). Cantemir se complăcea în confundarea latinei populare din simbioza traco-latină cu latina medievală folosită până târziu ca lingua franca a culturii europene. Din această poziție falsă el aprecia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
afirmă răspicat : "Nu "Free Europe" le dă de mâncare exilaților, ci exilații sunt cei care le asigură traiul de invidiat numeroșilor funcționari de la "Free Europe".[...] Eliberarea popoarelor din Est? este ultima grijă care ar putea da dureri de cap acestor legiuni de funcționari"59. Scrutată de cinicul Donald Reginald Godstone, prieten al exilaților, UNESCO, instituție al cărei angajat se afla, și-ar merita numele de "UNESCOPROSTIA"60, iar descifrarea inițialelor ar fi mai adecvată prin: "Dezorganizarea Națiunilor Neunite Împotriva Educației, Științei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caz concomitent) rezidă similitudinile, observate de către Pierre Chaunu: "dacă Polonia întreține amintirea Piaștilor și de mai înainte, aceea a trecutului sciților și sarmaților (ca și noi, a galilor autorizați de Republică), dacă România este mândră de Roma, de Traian, de legiunile sale, din care se vrea descendentă, chiar și din daci, pentru curajul lor, dacă Ungaria se referă la coroana Sfântului Ștefan, un anumit număr de francezi, frustrați de ceea ce precede 14 iulie și 26 august 1789, își pot revendica trecutul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
gardieni radio era Împuternicit să bată pe la ușile oamenilor și să impună să fie respectată datoria civică obligatorie de a asculta transmisiunea Partidului. Mergând cu mașina spre vest pe Leipzigerstrasse, m-am Întâlnit cu o paradă de torțe aprinse a legiunilor cămășilor maro, care se Îndrepta spre sud pe Wilhelmstrasse, și am fost nevoit să cobor din mașină și să le salut drapelul. Dacă nu aș fi făcut asta, aș fi riscat să fiu bătut măr. Bănuiesc că mai erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cuvinte că vrea să mi-l ceară, oui, sunt de acord, e atât de ușor să faci bucurie unui om, à mon fils, și din nerăbdarea cu care îmi vorbește deduc ceva despre un fiu, de care probabil e mândră, legiunea de onoare, servește în legiune, îi va trimite portretul și desenul meu va ajunge și pe undeva prin Africa, America Centrală, e aproape gata cu curățenia, eu grăbesc creionul pe hârtie, j’ai fini! Moi aussi, și înainte de a pleca reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l ceară, oui, sunt de acord, e atât de ușor să faci bucurie unui om, à mon fils, și din nerăbdarea cu care îmi vorbește deduc ceva despre un fiu, de care probabil e mândră, legiunea de onoare, servește în legiune, îi va trimite portretul și desenul meu va ajunge și pe undeva prin Africa, America Centrală, e aproape gata cu curățenia, eu grăbesc creionul pe hârtie, j’ai fini! Moi aussi, și înainte de a pleca reușesc să-i pun întrebarea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dorinței de face dreptate“. Am deschis ușa de acces în biroul de la Omucideri și am dat cu ochii de istețul republican, care vorbea cu patos la microfon, în timp ce echipa tehnică îi înregistra fiecare cuvânt. Purta la rever o insignă a Legiunii Americane, probabil cumpărată de la bețivanul decorat care dormea în parcarea de la Hall of Records, un tip pe care într-o vreme îl urmărise încrâncenat în justiție pentru acuzația de vagabondaj. Locul era plin de pupincuriști, așa că m-am strecurat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gândi el. Pentru prima oară în cei douăzeci și nouă de ani ai lui, știu că nu se mai teme de nimic. Nu mai văzu nimic, toate senzațiile fizice se descompuseră. I CASTRA STATIVA DE PE MALURILE RHENUS-ULUI Fluviul Fortăreața legiunilor de la marginea imperiului - acele castra stativa aflate în punctul cel mai nordic al lumii cunoscute - era un aspru oraș artificial construit pentru război. Inginerii militari îl înconjuraseră cu ziduri solide, îl dotaseră cu bombarde și catapulte plasate pe povârnișuri, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
O viziune imperială“, spusese tatăl său. Tatăl său era tânărul, dar temutul dux Germanicus și comanda cel mai puternic grup de soldați care, din Britannia până la Euphrates, supravegheau granițele imperiului, o adevărată mașină de cuceriri în care erau grupate opt legiuni foarte pricepute. Dar în grandiosul praetorium din centrul castrului, care - potrivit filosofiei imperiale - reprezenta vizual puterea Romei, tânărul dux îi avea alături, printr-un surprinzător contrast sentimental, pe frumoasa lui soție și pe băiețelul acela neastâmpărat. Iar acum micuțul, apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fluviului. Știam că trebuie să trecem de mai bine de cincizeci de fortărețe, cele cincizeci de castella care păzesc granița. Și la urmă vezi că fluviul se varsă într-o mare întotdeauna furtunoasă, cu vânt înghețat. Dar asupra celuilalt mal legiunile nu se înstăpâniseră. Iar decurionul decretă, cu înțelepciunea multelor războaie pe care le purtase: — Zeii au trasat granița pe malul ăsta. Limes Germanicus e aici. Se sprijini de parapet, meditând: — În fluviul acela se ascunde spiritul unui zeu. Era însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urșii, vezi doar vulturii pe cer, și capre negre pe stânci, și auzi țipetele marmotelor care-și sapă vizuini în pământul înghețat. Băiețelul întrebă: — Ce vrei să spui cu asta, că un fluviu se naște? Cu mulți ani în urmă, legiunile purtaseră războaie în munții aceia, împotriva unor popoare care se numeau rhetii sau vindelici. Acolo unde se naște fluviul, gheața nu se topește niciodată; stâncile sunt de gheață. Dar sub această gheață curg fire de apă limpede, care se adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Julia care murise „ca o cerșetoare“ în îndepărtatul Rhegium și din cauza căreia mama lui fusese atât de disperată „ar fi meritat onoruri imperiale“. Aceasta o spuse glasul mânios al lui Caius Silius, tribunus militaris aflat în acele zile la comanda legiunii sale, care, așezat lângă maestrul de arme, verifica mânerul splendidei sale săbii de paradă, acea ensis cu două tăișuri. — Un singur senator din cei șase sute s-a ridicat și a spus că fiica lui Augustus a fost lăsată să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fine, cei trei fii ai Juliei. Aproape toți își găsiseră moartea. Nu i se putea spune micuțului că puterea și, poate, chiar viața tatălui său erau amenințate de o primejdie din ce în ce mai mare. Dar Rufus - cel mai puternic bărbat din toate legiunile de pe Rhenus, încât, dacă înfigea pilum-ul, lancea cu vârf mortal, în trunchiul unui copac, nimeni nu reușea s-o smulgă de acolo și trebuiau să taie trunchiul vechi de sute de ani - îl învăță pe copil să țină arma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
eschive și parade cu mișcări lente, elegante, și ochii copilului înregistrau mișcările brațului și ale umărului, întinderea încheieturii, jocul genunchiului și al piciorului, ciocnirile, desprinderile, fulgerătoarea lovitură finală. Toți tinerii aristocrați romani trebuiau să efectueze o perioadă de antrenament în cadrul legiunilor, un serviciu militar dur; după un timp, li se încredința comanda trupelor aflate de-a lungul nesfârșitelor granițe sau - cel mai puternic motiv de mândrie - comanda unei legiuni în vreme de război. Acum însă scopul antrenamentului era altul. În apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Toți tinerii aristocrați romani trebuiau să efectueze o perioadă de antrenament în cadrul legiunilor, un serviciu militar dur; după un timp, li se încredința comanda trupelor aflate de-a lungul nesfârșitelor granițe sau - cel mai puternic motiv de mândrie - comanda unei legiuni în vreme de război. Acum însă scopul antrenamentului era altul. În apropierea fierăriei se aflau grajdurile. Băiețelul se ascundea printre cai, unde era greu de prins. În ziua aceea l-au găsit însă repede. Ofițerul aflat la comanda cavaleriei ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Infans in castris genitus“, avea să scrie un mare istoric, fiindcă băiețelul acela, care urma să aibă parte de o mare și urâtă celebritate, se născuse în castrum, sub semnul Fecioarei, în ultima zi din august, și fusese educat în cadrul legiunilor, „in contubernio legionum eductus“. La urmă, sutor-ul, cel ce făcea încălțările, îi luă măsura picioarelor cu o bucată de sfoară. După trei zile de probe și ajustări misterioase, băiețelul ieși din atelierul lui purtând înfășurată pe pulpe faimoasa, raționala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
picioarele; și, deși fusese numit Gajus Caesar - istoricul nume de familie care, în vechea pronunție latină, Kaésar, fusese purtat de învingătorul galilor și al germanilor, Julius Caesar -, din acel vacarm răzbătu limpede glasul unui militar: — A intrat în forță în legiune. Eu zic să-i spunem Caligula. Fata din Rhetia Din ziua în care armata îl adoptă cu numele Caligula, „Cizmuliță“, soldații și ofițerii începură, fiecare în felul lui, să se ocupe de educația sa. Astfel el descoperi, dincolo de cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui de sclav, nu răspunse. Iuți pasul, fiindcă vedea cum pe străzile castrului se adunau în dezordine grupuri de soldați; părea că nimănui nu-i păsa de disciplina severă de zi cu zi. Se știa că în rândul acelor puternice legiuni revolta se putea răspândi cu iuțeala focului într-o grămadă de paie. Se mai întâmplase așa ceva sub Augustus și, mai ales, sub Tiberius, urât și ca general, dar și mai mult ca împărat. Copilul se propti însă pe picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era plină de militari; se duse în mijlocul lor. Însă ofițerul care comanda cohors praetoria, garda de corp, îi tăie calea și-l încredință preceptorului, cu un gest de reproș. — Dux Germanicus s-a închis în încăperile din interior împreună cu comandanții legiunilor, explică el cu glas scăzut. Din toate colțurile castrului veneau alți ofițeri, care se adunau în grupuri, agitați. Îl cheamă înapoi la Roma! strigă cineva. Iar copilul întrebă imediat: — Pe cine-l cheamă înapoi la Roma? Nu primi răspuns, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
calități erau un motiv de îngrijorare și de ură implacabilă. De cum își făcu apariția, izbucni un cor de glasuri furioase. — Tiberius se teme de tine... Te urăște pentru că ai izbândit acolo unde el a dat greș... Vrea să-ți ia legiunile... Mulțimea era în dezordine și din ce în ce mai furioasă. În trecut, mulți fuseseră înspăimântați de acele glasuri și de acele priviri, de forța colectivă a acelor mașini de război, conștiente de puterea lor. Mai în spate, pe Cardo, soldații ieșiseră cu toții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]