2,072 matches
-
și se fixează, ca trei steluțe, pe cer. Caracterul alegoric al poemului este evident. Peisajul nu trece de obișnuitele determinări: „Era o cîmpie lungă și tăcută, Lungă ca pustiul, ca moartea de mută”... Alecsandri propriu-zis nu visează. Reveria lui e leneșă. Scopul ei este să seducă, nu să disloce elementele materiale. Să le seducă pentru a ajunge mai repede la cuibul ocrotitor și a intra În acea stare de comodă beatitudine la care poetul năzuiește mereu. * Este aproape imposibil de a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Se impun mai degrabă cîteva tipuri de sensibilitate erotică. De la Zoica lui Ienăchiță, trecînd prin Lucsandra, Elenco ale lui Alecu Văcărescu, continuînd cu Zulnia, Caterinele, Smărăndițele lui Conachi se constituie o imagine specifică a feminității: o imagine slăvită, o feminitate leneșă și Îndărătnică, obiect erotic capricios, idealizat de un seducător care folosește arma umilinței. Curtenia lui se desfășoară după un anumit ritual: Închinăciune, străjuire În jurul iatacului, prudență maximă, jurămînt de vasalitate, fuga (exilul) etc... Modelul Îndepărtat al ibovnicei este Laura. Se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Veronica aflăm toate nuanțele unei feminități care exprimă În grad maxim răul veacului. În locul Seducătorului apare Logodnicul, acela ce aspiră spre o nuntă mistică. Heliade dă, cel dinții, acestei comuniuni o valoare cosmică. De la ibovnică, Îngerul iatacului corupt de voluptăți leneșe, la Îngerul-demon În care se concentrează sublimitățile și răul universului este o cale lungă. Poezia erotică românească o străbate În timpul a două generații. 21. Cu Anton Pann apare și critica erosului, adică morala erosului. O anume severitate față de femeie se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întreabă de-ți place...”. Acest derizoriu partimen are o ironie foarte fină. Pann vădește sensibilitate la grotescul psihologiilor senile. În Povestea vorbei pune cap la cap ziceri, proverbe despre dragoste și ură din care rău iese Întotdeauna femeia. Ea este leneșă, vicleană, vorbește mult și este de regulă mincinoasă. Ironia atinge, uneori, instituția familiei ca atare (o instituție rău făcută!): „Se uită la el ca dracu la popa. Și Îi stă ca un gunoi În ochi. Zicînd: Of! Îmi vine rău
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Bertrand de Bon este o doamnă proaspătă și fină, grațioasă și veselă, foarte tînără; părul ei este blond, corpul alb, cotul este suplu, pieptul puternic și coapsele au suplețea unui iepure. Morlamente, Rassa este deasupra celorlalte femei. În culori mai leneșe, acesta este și portretul ibovnicii lui Ienăchiță și a lui Conachi. În genere, obiectul erotic este, de la trubaduri Încoace, „au-dessus de toute pensée”, el produce „și gentiment du mal, sans éveiller mon ressentiment”, ceea ce În limbajul poeților români de la 1800-1830
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se conforma unor limite. Cu toate că era un chimist și un fizician cu potențial nu îl interesa doar să completeze ceva ce a fost deja descoperit spre exemplu elementele lipsă din tabelul lui Mendeleev sau să creeze o mașinărie pentru gospodinele leneșe sau arme pentru cel de al treilea război mondial dacă avea să vină. Avea să fie nemuritor prin opera sa pentru ambele lumii. Vrăjitor, medium, preot sau orice era acest intermediar deschise ochii cu o bruschețe ce îl trezi pe
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
capitol erau mai mari, înflorate. Întoarse cu limba colțul foii. Hârtia era poroasă, ca o piele privită prin lupă. Avea și un gust nou, ciudat, parcă ar fi fost petale pisate de flori de primăvară. Povestea începea cu propoziții lungi, leneșe, care, după două-trei pagini, începură să se legene. Literele se alungeau, începuturile încolțeau, crescând neînchipuit, ca niște tulpini firave, apoi cât niște trunchiuri, cu scoarța încrustată. Florile strivite erau ale unui cais ori ale unui migdal și chiar și paginile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mi mai trece. P-ormă m-apucă iar... Cred că am vorbit prea mult... Trecură de Piața Romană și intrară pe bulevardul Magheru. Trecătorii prinseseră curaj, ploaia se rărise, pe geamurile mașinii picăturile curgeau ca niște zgrunțuri. Ștergătoarele se mișcau, leneșe, în semicerc, lăsând în urmă dâre concentrice. — Ai mai fost de-atunci la București ? întrebă Rada, deschizând geamul ca să șteargă oglinda retrovizoare. — De două ori, socoti el. O dată când am venit cu fata la examen și a doua oară când am adus
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
inedit, mai animalic și picant. Umerii obrajilor îi erau ridicați spre ochi ca la mongole, aducea puțin cu tată-său, a cărui barbă tăiată cu foarfecele în jurul maxilarelor masive și-o amintea Ioanide. În general, Ioana avea ceva planturos și leneș și o mare capacitate de tăcere ardentă. Vocea-i era de contralto, făcuse studii la Conservator și chiar cântase la Operă, bustul îi era excepțional de atletic, cu sâni ca de piatră și spărgând bluza, fără a se revărsa. Aci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era vorba de a scrie, lucrul se schimba, Hagienuș nu trecea de titlul lucrării. Cu greu și-ar fi putut închipui un om mai puțin perspicace ce creier ascunde țeasta sileniană a orientalistului. Conduita Regelui Lear era a unui copil leneș și a unei femei curioase. E foarte adevărat, indiscreția era un viciu obștesc în casa lui, totuși, lucru remarcabil, Panait Suflețel, amicul și inamicul etern al lui Hagienuș, avea aceeași meteahnă, încît se pune întrebarea dacă rătăcirea spiritului lor într-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
organizației să muncească, să-și îndeplinască atribuțiile ce îi revin. Această strategie bazată pe un riguros și permanent control generează raporturi ierarhice rigide, cu un sens unic de la grupul de conducere către executanți. Cum se vede, teoria X consideră omul leneș, lipsit de motivația intrinsecă a muncii, neatașat organizației, indisciplinat, neatent, superficial. În ceea ce o privește, teoria Y consideră faptul că munca face parte din natura omului, că este o dimensiune/caracteristică intrinsecă ființei umane. Munca constituie una dintre sursele fundamentale
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
trebuie să faci ceva. Dar în vreme ce leneșul rămâne indiferent față de această prejudecată și nu vrea să-și dovedească și să dovedească nimic, ratatul o preia și o face a lui. Și tocmai însușirea acestei prejudecăți nu-i dă pace. Amândoi, leneș și ratat, sânt condamnați de către ceilalți, dar numai ratatul preia, o dată cu prejudecata lumii, și condamnarea ei. Nedepășirea limitei interioare e însoțită în cazul lui de o mustrare permanentă - a lui și a celorlalți. A celorlalți: căci promisiunea (care va rămâne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
libertate, posibilitatea constrângerii din partea călăuzitorului neexistând la rândul ei. În acest tip de scenariu, deznodământul este revolta împotriva călăuzitorului care insistă în vederea împărtășirii celorlalți din libertatea lui. Ambele scenarii se bazează pe dispariția colectivă a instinctului libertății, pe existența popoarelor leneșe ale istoriei, care au pierdut tradiția libertății și a educării ei. Rămâne o întrebare fără răspuns cum, în condițiile extremei ei fragilități, libertatea nu dispare cu desăvârșire sau cum, în condițiile în care puterea pervertită și neconsimțirea la călăuzire sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
limita din peratologia ta față de limitația mea. În primul rând, limita ta joacă doar în planul spiritului subiectiv, e mereu legată de voință și face deci parte dintr-o ordine dinamică; limitația mea ține de spiritul obiectiv și este oarecum leneșă, ca să nu-ți mai spun că, ontologică fiind, o găsesc peste tot, de la anorganic la om. Altă deosebire: limita e fixă sau mișcătoare, dar de depășit, pe când în cazul limitației nu încape depășire; lărgirea se face cu limitație cu tot
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
față și din ce vor fi alcătuite "operele lui complete". Mă uimește îndîrjirea lui Noica, aproape inadecvarea lui față de Sorin, pe care, după 15 ani, continuă să-l confrunte cu regula eficacității, când celălalt s-a așezat sub semnul mai leneș al Orientului, al meditației care nu trebuie să se convertească cu orice preț în faptă și "ispravă culturală". În orice caz, din întîlnirea lor aștept lucruri spectaculoase, pentru că Noica este în plină aventură logică, cu acele Scrisori din care a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în leneșul din povestea lui Creangă. Deosebirea este că acesta "merge pe scurtătură"; el nu explică, nu teoretizează, nu are nevoie de cinci acte pentru a părăsi scena. Povestea lui e scurtă pentru că trece direct la concluzie; ca și Hamlet, leneșul lui Creangă a înțeles. Numai că el nu mai întîrzie nici o clipă "aici": nu vrea să reașeze timpul lumii în matcă (ceea ce, în cazul lui Hamlet, reprezintă încă un tribut plătit iluziei), nu vrea să răzbune sau să repare ceva
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fi obținută în termenii lumii de aici. Jurnalul meu nu este o luptă cu Timpul, nu este amprenta pe hârtie sau masca mortuară a vieții mele, ci un suprem exercițiu de exorcizare, de scoatere la aer și lumină a conținuturilor leneșe din mine, aruncate alandala într-o cămară fără ferestre, reziduuri enorme, adunate de-a lungul anilor prin amânări repetate ale momentelor când trebuia să fac curat. Din acest punct de vedere jurnalul este soluția pe care am găsit-o pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei, de foastele ei slugi, cari, fără nici o muncă meritoasă pentru societate, se urcă repede în locul vechei aristocrații, ce dedese așa de tare îndărăt. Se va găsi că lenea este caracteristică românului "ridicat", pentru că s-au și ridicat din clase leneșe, din privilegiați mici. Rămânea deci o singură clasă muncitoare, din a cării esploatare trebuia să trăiască toată societatea română - țăranul. Dar chiar esploatarea directă era o muncă prea grea pentru aristocrația foștilor cafegii și ciubuccii, de aceea și-au introdus
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de muguri, și mlădițe și firește în zadar se trudește unul sau altul a le stârpi pe cât timp vecinii nu fac și ei asemenea. Economul mai înțelept, care prevede și voiește să întîmpine primejdia ce-l amenință, este sclavul vecinilor leneși și ignoranți! O altă scădere este că țăranii noștri, necum să gunoiască pomii, săpând și scormonind pământul din apropierea rădăcinilor măcar la cinci ani odată, mulți din ci nu știu decât să arunce după poame cu pietre și chiar cu lăstari
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pic) FIUL (se repede în scenă): Iarba noastră-i moartă, la fel de moartă ca și tine. Iarba s-a dus de tot pe lumea ailaltă. Toate ierbarele au parte astăzi de o cultură modernă. Numai tu te prăpădești de o boală leneșă, de care azi nu se mai poate prăpădi nimeni. Nici măcar o țeavă de eșapament n-ai fost în stare să arunci la gunoi în întreaga ta viață. Dar mașina mea nu mai are nevoie de tine. Mașina mea și cu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de gând cu mine Pentru că iubirea de oameni trebuie să se continue în existența iubirii de oameni Și să-și tragă aproape prietenia față de om Și o trage și o mototolește Cu botul adică Și Prietenia față de om ridică geana leneșă și castanie Și degetul arătător Și apoi spune Distrugerea Prieteniei față de om Sepp cel Împuțit Sepp cel Împuțit e și el un om Pentru că joacă în el o ființă de om Pentru că în fiecare ființă de om se joacă o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Și cu cărțile de joc despre vin Se pierde un tăpșan călduros și trebuie să se ucidă pe Sine Un tăpșan pierdut are o privire spre el ca o mamă albă O mamă albă care primește la ea toți copiii leneși și maronii Pe fiecare ce poate rupe din iarbă Tăpșanul cel cald gustă din vecinătatea astfel câștigată Vecinătatea a câștigat Vecinătatea este ogorul meu Ogorul meu a câștigat o mamă în birt Vacile din contravecinătate mor împreună cu vacile lor Antivecinul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
elevilor lor; în schimb, elevii învață mai puțin. Mulți cercetători au sugerat că predicția dacă un școlar este considerat un succes sau eșec educațional prin testele de evaluare, examene sau judecățile profesorilor și, ca urmare, este etichetat ca "silitor" sau "leneș", poate face în realitate din acel copil un elev de succes sau unul care va înregistra eșecuri. Astfel de predicții și etichetări pot afecta viziunea individului asupra lui însuși, prețuirea de sine a acestuia și, astfel, acesta poate să se
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sunt comune pentru toate satele comunei Oncești. Bunicile noastre povesteau că la nașterea unui copil, la fereastra casei veneau trei ursitoare, care „urseau” copilul, pentru ca întreaga viață să fie: „Sănătos sau bolnav, Frumos sau urât, Bun sau rău, Harnic sau leneș, Bogat sau sărac.” Dorința cea mai mare a tinerei perechi căsătorite era aceea de a aduce pe lume moștenitori. Cum majoritatea căsătoriilor se făceau din dragoste, copii erau frumoși și sănătoși. Pentru termenii de femeie însărcinată, în satele respective se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
intelectual și resursele unei societăți. Voi prezenta o formulă simplă, mai mult mnemotehnică, a conceptelor ce aparțin acestui tip de inteligență: Inteligența socială = inteligențe personale + sisteme de interacțiune publică + organizarea puterii O societate compusă din persoane puțin inteligente, nepricepute, ignorante, leneșe sau fără capacitate critică nu poate trece niciun test de inteligență socială. Însă nici o societate a geniilor egoiste și violente nu ar reuși acest lucru. Folosirea În regim public a inteligenței personale e cea care sporește capitalul intelectual al unei
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]