3,668 matches
-
după Războiul Rece (Nye, 1995; Office for International Security Affairs, 1995). Modelul liberal se concentrează asupra interacțiunii dintre sistemele politice interne și sistemul internațional. Totuși, liberalismul este cel mai puțin specificat dintre cele trei modele. Prin tradiție, se consideră că liberalismul oferă o perspectivă "de jos în sus", în care caracteristicile interne ale statelor explică comportamentul statelor. Înțeles în acești termeni, liberalismul inversează accentul realismului structural asupra constrângerilor impuse comportamentului statelor de către sistemul internațional. Aceasta, de exemplu, este versiunea de liberalism
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și sistemul internațional. Totuși, liberalismul este cel mai puțin specificat dintre cele trei modele. Prin tradiție, se consideră că liberalismul oferă o perspectivă "de jos în sus", în care caracteristicile interne ale statelor explică comportamentul statelor. Înțeles în acești termeni, liberalismul inversează accentul realismului structural asupra constrângerilor impuse comportamentului statelor de către sistemul internațional. Aceasta, de exemplu, este versiunea de liberalism operaționalizată în Keohane ș.a. (1993, p. 4). De asemenea, este formularea teoriei liberale utilizată pentru a explica "pacea democratică". Pacea democratică
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
liberalismul oferă o perspectivă "de jos în sus", în care caracteristicile interne ale statelor explică comportamentul statelor. Înțeles în acești termeni, liberalismul inversează accentul realismului structural asupra constrângerilor impuse comportamentului statelor de către sistemul internațional. Aceasta, de exemplu, este versiunea de liberalism operaționalizată în Keohane ș.a. (1993, p. 4). De asemenea, este formularea teoriei liberale utilizată pentru a explica "pacea democratică". Pacea democratică se referă la aparenta lipsă a războiului între democrații liberale stabile sub aspect constituțional, din ultimele două secole. În
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
non-liberale. Cu toate acestea, el a identificat în ultimele două secole o "federație pașnică" informală între state liberale, care s-a consolidat și s-a extins (Doyle, 1983). Ca urmare a cercetării lui Doyle, s-a răspândit opinia potrivit căreia liberalismul pune accent pe consecințele internaționale ale structurii interne. Într-adevăr, într-o formulare recentă a teoriei liberale, Moravcsik generalizează această opinie, și conturează un model al relațiilor internaționale care evidențiază semnificația cauzală a preferințelor interne (Moravcsik, 1997). Totuși, în ciuda consensului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
consecințele internaționale ale structurii interne. Într-adevăr, într-o formulare recentă a teoriei liberale, Moravcsik generalizează această opinie, și conturează un model al relațiilor internaționale care evidențiază semnificația cauzală a preferințelor interne (Moravcsik, 1997). Totuși, în ciuda consensului, această formulare a liberalismului prezintă probleme. Reevaluările scrierilor lui Kant au dus la "a doua generație" a agendei de cercetare, în care pacea democratică este înțeleasă ca un enunț sistemic (Huntley, 1996; Ray, 2000; Russett și Starr, 2000; Cederman, 2001; Russett și O'Neal
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
liberal postulează existența unor forțe de omogenizare puternice în sistemul internațional, care încurajează convergența în jurul păcii democratice. Bineînțeles că statele individuale se pot împotrivi presiunilor de a se implica în schimbarea culturală generată de sistem. Astfel, potrivit evidențierii din formularea liberalismului de către Moravcsik, variația internă este încorporată în dinamica socializării din cauza influenței coalițiilor politice și economice, și a identităților sociale întipărite. Cu toate acestea, mai ales după ce normele păcii democratice se fixează în sistem, presiunile de socializare vor încuraja statele să
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
schimbarea progresivă, făcând ca orice inversare generală a spiralei pozitive să fie extrem de dificilă. Prin tradiție, teoria liberală suferă din cauza unuia dintre punctele sale slabe faptul că oferă o perspectivă idealistă asupra politicii internaționale. Această critică era adusă mai ales liberalismului wilsonian din anii 1920, asociat cu ideea că un sistem general de securitate colectivă putea alcătui baza ordinii internaționale. E. H. Carr a evidențiat neajunsurile unor astfel de afirmații, ceea ce a făcut din critica lui Carr la adresa liberalismului o școală
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mai ales liberalismului wilsonian din anii 1920, asociat cu ideea că un sistem general de securitate colectivă putea alcătui baza ordinii internaționale. E. H. Carr a evidențiat neajunsurile unor astfel de afirmații, ceea ce a făcut din critica lui Carr la adresa liberalismului o școală de gândire în cadrul disciplinei (Carr, 2001). Criticile lui Carr la adresa direcțiilor utopice ale gândirii liberale încă au ecou în prezent, și orice încercare de revigorare a tradiției liberale trebuie să poată răspunde convingător la afirmațiile realiste. Versiunea teoriei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a tradiției liberale trebuie să poată răspunde convingător la afirmațiile realiste. Versiunea teoriei liberale operaționalizată în studiul de față dezaprobă elementele utopice ale acestei școli de gândire. În schimb, ea este influențată de încercarea lui Keohane de a dezvolta un "liberalism sofisticat", care ține seama de constrângerile impuse de anarhia internațională și caracterul competitiv al sistemului de state (Keohane, 1991). În mod ironic, încercarea lui Keohane de a formula o versiune sofisticată a liberalismului l-a făcut să se concentreze asupra
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
încercarea lui Keohane de a dezvolta un "liberalism sofisticat", care ține seama de constrângerile impuse de anarhia internațională și caracterul competitiv al sistemului de state (Keohane, 1991). În mod ironic, încercarea lui Keohane de a formula o versiune sofisticată a liberalismului l-a făcut să se concentreze asupra problemei cooperării în anarhie, iar, prin aceasta, să marginalizeze în cadrul perspectivei lui teoretice atât preferințele interne, cât și procesele socializării din interiorul statului. Din acest motiv, autorul a recunoscut ulterior că este mai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
perspectivei lui teoretice atât preferințele interne, cât și procesele socializării din interiorul statului. Din acest motiv, autorul a recunoscut ulterior că este mai potrivit ca perspectiva lui teoretică să fie etichetată drept instituționalistă, și nu liberală. Prin contrast, versiunea de liberalism operaționalizată în studiul de față oferă o cale pentru realizarea liberalismului sofisticat în termeni diferiți de cei stabiliți de Keohane. Keohane interpretează realismul ca o teorie raționalistă, iar acest fapt îl încurajează să elaboreze critica instituționalistă. Totuși, realismul poate fi
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
interiorul statului. Din acest motiv, autorul a recunoscut ulterior că este mai potrivit ca perspectiva lui teoretică să fie etichetată drept instituționalistă, și nu liberală. Prin contrast, versiunea de liberalism operaționalizată în studiul de față oferă o cale pentru realizarea liberalismului sofisticat în termeni diferiți de cei stabiliți de Keohane. Keohane interpretează realismul ca o teorie raționalistă, iar acest fapt îl încurajează să elaboreze critica instituționalistă. Totuși, realismul poate fi înțeles și ca incluzând o dimensiune reflexivă puternică, datorită concentrării sale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dimensiune reflexivă puternică, datorită concentrării sale asupra proceselor de selectare și socializare, ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Astfel se deschide o a doua direcție a criticii la adresa realismului, mai apropiată de o formulare cu influențe constructiviste a teoriei liberalismului. După cum am precizat deja, teoria liberală, așa cum este operaționalizată în studiul de față, face o prioritate din procesele sistemice ale socializării în raport cu rolul preferințelor interne, deși acceptă că variația internă joacă un rol puternic în medierea dinamicii socializării. Prin urmare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sistemice ale socializării în raport cu rolul preferințelor interne, deși acceptă că variația internă joacă un rol puternic în medierea dinamicii socializării. Prin urmare, ea se deosebește de modelul liberal al lui Moravcsik. Cu toate acestea, punctul lor comun este ideea că liberalismul poate fi înțeles ca o teorie științifică socială non-utopică și non-ideologică a relațiilor internaționale, care are un statut egal sub aspect analitic atât cu realismul, cât și cu instituționalismul (Moravcsik, 1997, p. 513). Totuși, recursul la afinitățile dintre liberalismul sociologic
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că liberalismul poate fi înțeles ca o teorie științifică socială non-utopică și non-ideologică a relațiilor internaționale, care are un statut egal sub aspect analitic atât cu realismul, cât și cu instituționalismul (Moravcsik, 1997, p. 513). Totuși, recursul la afinitățile dintre liberalismul sociologic și constructivismul lui Wendt prezintă capcane potențiale. Potrivit unei critici la adresa lui Wendt, abordarea lui se bazează pe termeni teoretici dificil de definit (Keohane, 1989b; Keohane, 2001). Totuși, într-un studiu recent, Alderson face un exercițiu conceptual de "deminare", care
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
revărsare, în care schimbarea generează un ciclu al progresului, care se auto-impune. Astfel apare o "buclă cauzală dialectică", în care retroacțiunea produsă de sistemul internațional crește șansele răspândirii normelor liberale (Huntley, 1996, p. 59). În baza argumentului său, potrivit căruia liberalismul oferă predicții distincte referitoare la politica mondială, autorul sugerează că sfârșitul Războiului Rece reprezintă o oportunitate istorică pentru testarea afirmațiilor liberale în raport cu enunțurile sistemice înaintate de paradigmele concurente. Totuși, Huntley recunoaște și că ar fi de dorit o aplicare mai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
socializare generate de apariția unui nucleu stabil de state democratice liberale. Totuși, rezultatul este același în ambele modele. A doua asemănare dintre ele se referă la ajustările de politică externă din fiecare caz în parte. Atât realismul clasic, cât și liberalismul prevăd un grad ridicat al variației culturale și instituționale interne în cadrul strategiilor principalelor state din sistemul internațional post-Război Rece. Potrivit descrierii realiste clasice, variația reflectă o autonomie relativă față de constrângerile structurale puternice. În modelul liberal, ea reflectă un "decalaj de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
teoria liberală, și nu din cea realistă. Urmând impulsul studiului lui Kapstein și Mastanduno, se afirmă că stabilitatea este fixată în sistemul internațional post-Război Rece. Totuși, Deudney și Ikenberry se deosebesc de alți autori deoarece explică această continuitate în termenii "liberalismului structural", așa cum îl definesc ei, sau instituționalizarea unui sistem de relații consensuale între statele occidentale. Deudney și Ikenberry precizează că trăsăturile cheie ale acestui sistem reflectă "co-legarea" din punct de vedere al securității, prin folosirea unor instituții de securitate care
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ridicat, SUA preluând o parte disproporționată din drepturile și responsabilitățile menținerii ordinii internaționale. Prin urmare, în practică autorii cedează mult teren argumentelor realiste. Caracterul supra-determinat al versiunii lui Deudney și Ikenberry de teorie liberală naște întrebarea privitoare la posibilitatea reformulării liberalismului astfel încât predicțiile lui despre tiparele activității instituționalizate să fie separate mai clar de cele oferite de instituționaliști și de realiștii clasici. Un criteriu util în acest sens constă în examinarea mai îndeaproape a tipului de activitate instituționalizată prezis de cele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituționalizate, indicatorul cheie ar trebui să fie efectele internaționale produse. Dacă semnele schimbării sunt graduale, acest lucru ar trebui să favorizeze predicțiile instituționaliste. Totuși, semnele unei transformări calitative fundamentale a structurii relațiilor instituționalizate între marile puteri vor veni în sprijinul liberalismului. În ansamblu, gradul de simetrie din tiparul activității instituționalizate din sistemul internațional după sfârșitul Războiului Rece reprezintă un criteriu valabil pentru evaluarea predicțiilor concurente din diferitele teorii. Al doilea criteriu pentru a face distincție între alinierea la hegemon și socializarea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
scăzut al variației interne Instituționalism Variații interregionale ale interdependenței economice și instituționale 1 2 3 Stabilitatea marilor puteri în Europa Occidentală Conflictul marilor puteri în Asia de Est Schimbări graduale în cadrele multilaterale după 1945 Nivel scăzut al variației interne Liberalism Apariția unei "mase critice" de state în sens larg liberale 1 2 3 "Alinierea la norme" de esență liberală Structură stabilă a relațiilor dintre marile puteri la nivel global Schimbare non-graduală către o simetrie mai mare a împărțirii responsabilităților Nivel
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sistemului internațional sunt modelate teoretic. Din acest motiv, capitolul teoretic urmărește să reevalueze principalele teorii ale relațiilor internaționale, precum și modul de conceptualizare a relației dintre ele. Scopul capitolului este de a realiza o nouă sinteză între intuițiile neorealismului, instituționalismului și liberalismului, care să poată crea o conexiune între descrierea generală coerentă a sfârșitului Războiului Rece și analiza tendințelor relațiilor dintre principalele puteri în perioada ulterioară tranziției de la Războiul Rece. Astfel, spre deosebire de alte studii, lucrarea de față urmărește să ofere o evaluare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituționalismul au fost teoriile dominante ale sistemului internațional. Aceste abordări par a se baza pe asumpția că statele acționează rațional în urmărirea intereselor lor naționale, astfel "închizând într-o cutie neagră" trăsăturile interne ale statelor (Baldwin, 1993). În aceeași perioadă, liberalismului îi era atribuită o perspectivă reducționistă. Așadar, a existat tendința de a considera neorealismul și instituționalismul mai compatibile unul cu celălalt decât cu abordarea liberală, în virtutea orientării lor sistemice. Capitolul teoretic contestă consensul existent referitor la relația dintre cele trei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
descrierii convenționale și reducționiste a teoriei liberale prin prisma intuițiilor constructiviste asupra socializării. Apariția unei școli constructiviste în anii 1990 a facilitat procesul de creare a unei legături între pacea democratică și analiza la nivel sistemic. Reinterpretarea neorealismului și a liberalismului în această manieră plasează chestiunea socializării în centrul dezbaterilor mult mai ferm decât consensul anterior privitor la raționalism. Dezbaterile dintre neorealism și instituționalism s-au concentrat asupra problemei cooperării în anarhie. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și liberali se referă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
înțelegem sistemul internațional emergent (Keohane ș.a., 1993, p. 19). Capitolul 2 Reevaluarea logicii anarhiei Raționalitate versus reflexivitate Pornind de la intuițiile constructivismului și de la încercările recente de a dezvolta un model liberal al relațiilor internaționale, acest capitol compară neorealismul, instituționalismul și liberalismul în termenii modului de conceptualizare a alcătuirii și dinamicii sistemului internațional. SE argumentează că unii reprezentanți de marcă ai instituționalismului interpretează greșit neorealismul, ca fiind un model raționalist al sistemului internațional, cu scopul de a-și dezvolta argumentele împotriva principalelor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]