3,366 matches
-
zi pe alta, în sângele ei care se zbate după alte ritmuri, în întregul ei care tresaltă și vibrează mult mai aproape de dusul schimbător decât toate ale mele, rămas împietrit într-o vârstă fără trecere. Apoi fata a zorit din lift, a zorit pe ușa blocului, zorește pe lunga alee care duce spre stația autobuzelor. O privesc din spate cum își agită fundul crud, în pantalonii strânși. Carnea neîmplinită, neașezată o face să pară crăcănată, un șanț de lumină între picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
castanilor din depărtare. Nu-i metaforă. O știu de când încă nu se născuse. O ghiceam în mama ei de pe când era doar rodia acelui pântec de femeie pe care, în dimineți de demult, mă feream să nu-l ating în liftul care ne-aduna uneori. Ani și ani, apoi, urmărind-o cum pleacă diminețile la grădiniță, școală, facultate. Acum probabil zorește spre vreun birou, la slujbă. Zâmbesc: „Uite-așa trece viața“. Metaforele se trăiesc pe sine. N-au nevoie de vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cerșetorul-călugăr cu cartonul la gât adunând bani pentru Schitul Ciumăfaia. Mi-s dragi acești pierde-vară rătăciți printre cărți, siliți să le care ca pe o povară, condamnați să le păzească, să le numere periodic, să le plimbe din raft la lift, de la lift la cărucior, cu căruciorul pe holuri, să se poticnească deschizând ușa și apoi, împleticiți, cu față de treziți din somn, să ți le trântească pe masă. Apoi, când înapoiezi volumele, să refacă traseul spre rafturile de depozit. Ciudat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cartonul la gât adunând bani pentru Schitul Ciumăfaia. Mi-s dragi acești pierde-vară rătăciți printre cărți, siliți să le care ca pe o povară, condamnați să le păzească, să le numere periodic, să le plimbe din raft la lift, de la lift la cărucior, cu căruciorul pe holuri, să se poticnească deschizând ușa și apoi, împleticiți, cu față de treziți din somn, să ți le trântească pe masă. Apoi, când înapoiezi volumele, să refacă traseul spre rafturile de depozit. Ciudat, nu-i urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bucurie a faptului că ne recunoșteam noi între noi, necunoscuții cu lumânări, că puteam trece prin fața Miliției Capitalei spunându-ne cuvintele de adeverire ale Învierii. Acasă la Vichi a început dezastrul. Ne aștepta unchiul ei, Trombă. Stătea pe treptele de lângă lift, de la etajul ei. Părea beat. Ne privea cu ochi cețoși. Am tras de el până l-am vârât în odaie. Gemea întruna: „Unde ați fost? De ce m-ați lăsat singur? De ce m-ați părăsit și voi?“. Am dat să întindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ele?” Întrebă omul cățărat pe capră, răsucindu-și mustața colilie. „Cum la care?” zise Noimann. „La Sfânta Treime...” „Dar aveți și acolo un cavou?” „Sigur că am”, răspunse medicul pe un ton glumeț. „Pe Aleea cu Cireși, la capăt. Cu lift și telefon. Poftim și cartea mea de vizită. Aveți trecute aici toate adresele...” „Inclusiv cele din cimitire?” „Inclusiv”, făcu el. „Vă puteți orienta fără probleme. Aleile au fost marcate cu roșu. Parcelele cu galben. Cât În privința cavourilor, o să le puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
superbă domnișoară? Hai, vino, sunt sigur că Will se Întreabă pe unde suntem și știu că fata cea nouă ne-a pregătit ceva minunat de mâncare. Gentleman perfect, ca Întotdeauna, Îmi luă geanta umflată, tip sac, de pe umăr, deschise ușa liftului și apăsă pe PH. Cum a fost la tenis? zisei eu, Întrebându-mă de ce tipul ăsta de șaizeci de ani avea un corp mai frumos decât toți bărbații pe care-i cunoscusem eu. A, știi cum e, o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de boxe, care erau prea ocupați să-și transfere mizeria de pe fețe pe telefoane ca să observe, și am Început să merg Încrezătoare pe coridor. Penelope lucra la departamentul imobiliare, la două etaje mai sus de mine și era deja În lift, dar, ca doi agenți CIA bine antrenați, nu ne-am aruncat nici măcar o privire. M-a lăsat să ies prima și să fac ture prin hol un minut, În timp ce ea ieșea afară și trecea În pas normal pe lângă fântână. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ocupa pe puțin zece minute zilnic. Deși știam că poșta venea la două după-amiaza, de obicei nu eram suficient de motivată ca să mă duc după ea până seara târziu, când ridicam brațul de facturi și cataloage și mă repezeam spre lift. Etajul treisprezece. Treisprezece, numărul cu ghinion. Când văzusem pentru prima oară apartamentul și avusesem o ezitare, agentul imobiliar mârâise ceva de genul: „Ce, și tu crezi În astrologie? Doar n-o să-ți faci probleme din cauza unei chestii atât de ridicole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
noi! spuse ea dintr-o suflare, măsurându-mi dintr-o privire vestimentația. O expresie fugară, mirată - nu chiar panicată, ci mai degrabă chinuită - Îi străbătu chipul Înainte să-și fabrice un zâmbet larg și să mă conducă de mână spre lift. Avusesem inspirația să nu port costum, dar de-abia când am aruncat o privire asupra aspectului celorlalți mi-am dat seama că tot nu calculasem corect. Aparent, noțiunea mea de business casual (pantaloni cu manșete gri Închis, cămașă Oxford albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mișto de Hillary Clinton mi-e prieten! Credeam că sunt singura persoană din tot orașul ăsta care a votat cu George W., dar unchiul tău mă asigură că nu-i așa. —Mmm, cred că ai dreptate. M-am Îndreptat spre lift, dar el o ținea pe-a lui. —E posibil să treacă pe-aici ca să te viziteze curând? Aș vrea foarte tare să-i spun personal cât de mult... — În mod sigur o să te anunț, i-am strigat, În timp ce ușile liftului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lift, dar el o ținea pe-a lui. —E posibil să treacă pe-aici ca să te viziteze curând? Aș vrea foarte tare să-i spun personal cât de mult... — În mod sigur o să te anunț, i-am strigat, În timp ce ușile liftului l-au redus În sfârșit la tăcere. Am clătinat din cap, amintindu-mi de singura vizită a unchiului meu În această clădire și de cât de tare se emoționase Seamus când Îi recunoscuse numele. Era supărător, ca să mă exprim blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Te asigur, sunt foarte, foarte hetero. Doar că am Învățat să apreciez lucrurile de calitate. Vino, am timp să te duc acasă dacă ne grăbim. Își puse un pulover de cașmir și-și luă cheile. N-am vorbit deloc În liftul care ne ducea În hol, dar dragul de Philip a reușit să mă lipească de perete și să-mi ciugulească buzele, ceea ce mi s-a părut cumva extrem de dezgustător, dar m-a lăsat cu răsuflarea tăiată În același timp. —Mmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
urmăresc difuzarea În serie a filmului „Când Harry o Întâlnește pe Sally“ pe TNT. Când am ajuns acasă, cantitatea de flecăreală care-mi rămăsese se apropia rapid de zero și mai aveam Încă de traversat tot holul ca să ajung la lift, unde urma să fiu cu siguranță acostată de Seamus. Am reușit să apăs pe buton și mă bucuram În tăcere de această victorie când el se materializă, ca de obicei, de nicăieri. —O zi bună? Întrebă, cu un zâmbet imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de vibrații emiteam care spuneau „Vorbește cu mine“? — Cred că e altceva, dar „bună“ mi se pare prea mult. A fost fără Îndoială În regulă, am explicat, Întrebându-mă dacă merita să urc treisprezece etaje pe scări decât să aștept liftul și să-i Îndur conversația. —Ei bine, hai să spunem doar că am eu o senzație că va fi mai bine, replică el, cu ceea ce era, fără doar și poate, un semn complice cu ochiul. —Mmm, serios? am spus, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Ei bine, hai să spunem doar că am eu o senzație că va fi mai bine, replică el, cu ceea ce era, fără doar și poate, un semn complice cu ochiul. —Mmm, serios? am spus, uitându-mă cu disperare la ușile liftului și dorindu-mi să se deschidă. Ar fi drăguț. —Mda, de la mine ai aflat pentru prima oară. Prezic oficial că ziua ta o să se Îmbunătățească semnificativ peste câteva minute. Spuse asta cu o asemenea siguranță - și pe tonul acela deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
atinse ușor șapca și se Întoarse pe călcâie, iar eu m-am Întrebat dacă exista vreo metodă de a-l ruga politicos să nu mai vorbească niciodată cu mine. Am Înțeles exact ce voise să spună când am coborât din lift și am dat colțul până la norocosul număr 1313. Acolo, sprijinite de ușă, erau cele mai splendide flori pe care le-am văzut vreodată. Primul meu gând a fost că fuseseră lăsate din greșeală la ușa mea și că erau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe Penelope, să-i explic că nu mințisem ca să mă eschivez de la cina ei și să fug În noapte cu caricatura aia de bărbat. Philip trecuse deja de portar, aștepta nerăbdător să-l urmez și imediat cum am intrat În lift, fidel obiceiurilor sale, m-a atacat. —Bette, pur și simplu de-abia aștept să te duc acasă mai târziu și să ți-o trag toată noaptea, gânguri el În părul meu, În timp ce mâinile Îi alergau pe tot corpul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
asemenea pasiune decât când știa că nu are cum să meargă până la capăt. Nici În seara asta nu se schimbase nimic; nu exista nici un risc ca eu să-mi sfâșii hainele și să revendic o partidă de sex, când ușile liftului se puteau deschide În orice clipă. Ceea ce au și făcut, direct În apartamentul lui Caleb de la ultimul etaj. Un gest rapid și subtil cu dosul mâinii pe față șterse o mare parte din salivă și cu asta am fost cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
zâmbet fericit și Începu să-și soarbă șampania, anunțând că va mai rămâne puțin să se distreze jos Înainte să li se alăture celorlalți. Cum vrei tu, iubito, spuse Caleb, făcându-ne semn să-l urmăm. Am intrat Înapoi În lift, unde el folosi o tastă specială care ne permise să selectăm butonul Terasă. Aproape că am leșinat când ușile se deschiseră din nou. Nu știu exact la ce mă așteptasem, dar categoric nu la asta. Poate Îmi Închipuisem că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ușă, asigurându-mă că văd pe toată lumea care intra și ieșea. Distracția a luat o pauză scurtă când Caleb a anunțat că o flotă de mașini aștepta jos ca să transporte pe toată lumea la club, dar apoi petrecerea a continuat În lift și În cele douăsprezece taxiuri care făceau o coadă Întinsă cât vedeam cu ochii. —Philip, nu putem pleca de la petrecerea asta! i-am șoptit șuierat, pe când el Încerca să mă ia pe sus spre lift. Îi așteptăm pe tipii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
apoi petrecerea a continuat În lift și În cele douăsprezece taxiuri care făceau o coadă Întinsă cât vedeam cu ochii. —Philip, nu putem pleca de la petrecerea asta! i-am șoptit șuierat, pe când el Încerca să mă ia pe sus spre lift. Îi așteptăm pe tipii de la BlackBerry. Nu te mai agita, iubire. Elisa m-a sunat ca să-mi spună că șefa ta a sunat-o ca să-i spună că Întâlnirea din seara asta s-a anulat. Nu se poate să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la cină, bine? —Bine, am spus, sărutându-l rapid, la rândul meu. Și apoi, deși nu voiam, am bolborosit: O să-mi fie dor de tine. I-am rânjit portarului de la hotel și am țopăit de-a binelea prin hol până În lift, apoi din lift până-n camera mea. De-abia l-am observat pe Philip care stătea tolănit pe pat, acoperit cu un prosop doar și cu o mască de mătase pe față. — Unde ai fost, iubire? Sunt total varză. Mahmureala asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Bine, am spus, sărutându-l rapid, la rândul meu. Și apoi, deși nu voiam, am bolborosit: O să-mi fie dor de tine. I-am rânjit portarului de la hotel și am țopăit de-a binelea prin hol până În lift, apoi din lift până-n camera mea. De-abia l-am observat pe Philip care stătea tolănit pe pat, acoperit cu un prosop doar și cu o mască de mătase pe față. — Unde ai fost, iubire? Sunt total varză. Mahmureala asta mă omoară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să mă gândesc la asta, cel mai romantic și mai emoționant gest din viața mea. Eram curată și strălucitoare după cosmetica de dimineață și acum mă chemase iubitul meu secret. Mai bine de atât nu-mi fusese niciodată. Drumul cu liftul păru să dureze o eternitate și, când am bătut la ușă, tremuram de emoție. Dură aproape un minut până se deschise, un minut care păru cât o lună, și am avut un gând oribil, trecător, că nu era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]