1,716 matches
-
multor păsări acvatice. În ultimii ani, ca urmare a scăderii nivelului de utilizare a îngrășămintelor minerale și a pesticidelor în agricultura din Republica Moldova, situația lacului s-a îmbunătățit în mod semnificativ. Aflat în lunca Dunării, în apropiere de Delta Dunării, limanul Ialpug dispune de o bogată vegetație acvatică. Flora este reprezentată de plante subacvatice (alge filamentoase, mătasea broaștei), semiacvatice (stuf, troscot de apă, papură, țipirig, rogoz, stânjenei) și plutitoare (nuferi albi și galbeni - în special în partea de sud). Pe malurile
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
de 10 specii de șerpi, raci, broaște, scoici șifonate și așifonate (mai mult de 8 specii), câteva specii de melci, viermi, larve de insecte, crustacei, moluște etc. Fauna de crustacei, moluște, viermi și larve constituie hrana peștilor ce populează lacul. Limanul Ialpug a început să fie exploatat încă cu câteva sute de ani în urmă, ca urmare a faptului că era foarte bogat în pește. În anul 1609, cârmuitorul târgului Oblucița (azi Ismail) a luat în stăpânire trei locuri de pescuit
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
la Sarichioi, în Dobrogea. Începând din anul 1858, Ialpugul (restituit principatului Moldovei în 1856) a trecut în proprietatea epitropiei Liceului de băieți din Bolgrad (denumit „Regele Carol II-lea” în 1938), care îl dădea în arendă pescarilor. În anul 1878, limanul îi revine Imperiului rus. Înainte de primul război mondial, în gârla Bărtița (din satul Barta) a fost săpat un canal adânc de circa 5-6 m, pentru îmbarcarea mărfurilor (în special cereale) pe șlepuri ce traversau Canalul Repedea (dintre Ialpug și Covurlui
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
Ialpug și Covurlui), care era și el menținut la adâncimea de circa 6 m. Șlepurile ajungeau în nord până aproape de orașul Bolgrad, unde exista un ponton de încărcare, sau în sud până în orașul Ismail, unde mărfurile erau vândute. În 1917 limanul face parte din prima Republică moldovenească, care în 1918 se alipește regatului României. După primul război mondial, începând din anul 1929, din pricina crizei economice, canalele nu au mai fost curățite, s-au depus sedimente și nu au mai putut fi
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
începând din anul 1929, din pricina crizei economice, canalele nu au mai fost curățite, s-au depus sedimente și nu au mai putut fi folosite pentru navigația șlepurilor. În locul șlepurilor, localnicii au început să-și transporte mărfurile cu căruța. În 1940, limanul este preluat de autoritățile sovietice care îl dau în administrarea mai multor cooperative. Până prin anii ‘60 ai secolului al XX-lea au continuat să circule șalupe de transport de persoane între Bolgrad și Dunăre, care erau mai ușoare decât șlepurile
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
și Capul Tuzla până la aproape 40 m, ca spre Costinești și Mangalia să scadă din nou spre 10-20 m și apoi să crească spre Vama Veche. În dreptul golfurilor dimpotrivă, marea este cea care s-a retras, prin transformarea lor în limane. În zona Agigea se afla, până la amenajările legate de mărirea portului Constanța și de Canalul Dunăre-Marea Neagră, unica rezervație de dune marine din România, la 50 m de mare, întemeiată de Ioan Borcea, în vecinătatea sanatoriului TBC Osteoarticular „Dr. V.
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Rezervație naturală integrală" (terestră și maritimă) dar practic, lipsa de fonduri pentru rezervație și de informare a publicului duce, vara, la exploatarea și poluarea intensivă și a acestei porțiuni sudice a litoralului românesc. Partea acvatică a litoralului românesc (marea și limanele) se întinde pe aproximativ 39.940 de kilometri pătrați, constând din: Unitățile geomorfologice ale litoralului românesc corespund cu istoria sa geologică: În partea mijlocie a litoralului românesc, Podișul Litoralului situat în dreptul limanelor Razelm-Sinoe-Corbu-Tașaul (cu altitudine de 85-175 m) prezintă o
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
românesc. Partea acvatică a litoralului românesc (marea și limanele) se întinde pe aproximativ 39.940 de kilometri pătrați, constând din: Unitățile geomorfologice ale litoralului românesc corespund cu istoria sa geologică: În partea mijlocie a litoralului românesc, Podișul Litoralului situat în dreptul limanelor Razelm-Sinoe-Corbu-Tașaul (cu altitudine de 85-175 m) prezintă o terasă de abraziune maritimă de 55-85 m. Relieful caracteristic pentru banda mai joasă situată între această terasă și mare, este format din forme de eroziune fie marină (faleze marine preistorice, insule tectono-abrazive
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
între 0 și 100 m.), în mai multe trepte deasemenea martore ale variațiilor nivelului mării din ultimele două milioane de ani (5-15 m de-a lungul țărmului; 20-30 m, cu mare continuitate, patrunzând mult în interior, formând o treaptă distinctă în jurul limanelor; 35-45 m, cu mare continuitate, constituind o treaptă mai lată decât celelalte în jurul limanelor; 50-60 m, cea mai dezvoltată treaptă cu lățimi cuprinse între 500 m și 4-5 km; și însfârșit 70-85 m, cea mai înaltă treaptă situată la contactul
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
mării din ultimele două milioane de ani (5-15 m de-a lungul țărmului; 20-30 m, cu mare continuitate, patrunzând mult în interior, formând o treaptă distinctă în jurul limanelor; 35-45 m, cu mare continuitate, constituind o treaptă mai lată decât celelalte în jurul limanelor; 50-60 m, cea mai dezvoltată treaptă cu lățimi cuprinse între 500 m și 4-5 km; și însfârșit 70-85 m, cea mai înaltă treaptă situată la contactul cu podișurile interioare. Aceste 5 trepte sculptate în depozitele sarmațiene sunt acoperite de depozite
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
dobrogeni denumiți tradițional "Dicieni", despre care Vasile Pârvan și George Vâlsan presupuneau că se trăgeau din populația romanizată din jurul masivului Măcinului și a cetății Vicina, menționată în sursele medievale. Cartografia veche arată pe litoral și denumiri românești, ca de exemplu limanurile Iancina (azi Razim sau Razelm), Fidilimanu (azi Zmeica), Albastru (azi Sinoie), Nuntași, Petroasa (Tașaul), Dulce (Tatlageac), Albești... Existența locuitorilor de limbă română este dovedită și de faptul că, in 1870, autoritățile otomane din Dobrogea îl numesc pe monahul Nifon Bălășescu
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Război Mondial, pe litoral au loc operațiuni militare importante. Astfel in august 1916, trupele conduse de generalul Mackensen cuceresc Constanța. Între cele două războaie mondiale, România Mare avea un litoral de 412 km între Bugazu (la ieșirea în mare a limanului Nistrului, azi în Ucraina) și Ecrina (azi în Bulgaria, la nord de Varna), cuprinzând atunci coasta Bugeacului și cea a Cadrilaterului (cu Capul Caliacra și "Coasta de Argint", între acesta și Balcic), precum și Insula Șerpilor (cedată către URSS în 1948
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Poarta Albă - Năvodari. Pescuitul de-a lungul litoralului s-a prăbușit începând cu anii 1980 și nu s-a mai redresat niciodată, din cauza supraexploatării stocurilor de pește, a poluării și a dispariției zonelor de reproducere ca urmare a închiderii portițelor limanelor, a aluvionării și a turbidității datorate amenajărilor costiere gândite din punct de vedere excluziv ingineresc, fără a ține cont de considerentele biologice. Majoritatea pescăriilor (cherhanalelor) și-au încetat activitatea în decursul anilor 1990. În perioada 1989-2000, litoralul a suferit pe
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
119 hoteluri de două stele, 81 de hoteluri de trei stele, 23 de hoteluri de patru stele, cele mai multe în Mamaia. Hotelurile de cinci stele sunt "Saturn", "Palm Beach", "Mamaia", "Grand Hotel Rex" și "Vega". Monumente ale naturii precum Delta Dunării, Limanele Razim-Sinoe, Insula Popina sau Peșterile de la Cheile Dobrogei, monumente istorice precum Cetatea Histria, Muzeul de Istorie și alte puncte de interes se numără printre atracțiile turistice ale zonei. Localitățile litoralului românesc sunt : Unele dintre localități sunt, sau cuprind, și stațiuni
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
stuf. Lacurile din zonă, în special, sunt locuri de pasaj, de popas și de clocit pentru lebede, stârcii albi, roșii și galbeni, țigănuși, lopătari. Inițial sat pescăresc, Gura Portiței este situată pe o fâșie îngustă de nisip, între Marea Neagra și limanul Golovița ; este cunoscută astăzi ca una dintre cele mai retrase (și liniștite) destinații turistice de pe litoralul românesc, o alternativă pentru Vama Veche, devenită prea populară și aglomerată în ultimii ani. Accesul se face de regulă cu vaporașul, de la Jurilovca, Tulcea
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
diguri spre care coboară scările hotelurilor „Panoramic”, „Amfiteatru” și „Belvedere”. „Neptun” este o grădină a litoralului, situat în fosta pădure Comorova, între „Olimp” și „Jupiter”, beneficiind de răcoarea pădurii și a celor două lacuri cu apă dulce, amenajate pe fostul liman mlăștinos. Plaja stațiunii „Neptun” este în parte comună cu plaja stațiunii Jupiter și este cordonul dintre fosta mlaștină Comorova și mare, având o lungime de 2 km și o lățime ce variază între 50 și 100 m. Primele lucrări încep
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
alcătuit din hotelul „Olimpus S.A.”, minihoteluri, vile și căsuțe de vacanță, din restaurante și spații de agrement. Este un sat situat pe malul mării, la sud de municipiul Mangalia și de lacul cu același nume. Lacul Mangalia a fost inițial liman fluvio-marin și s-a transformat într-un golf prin tăierea, în 1979, a grindului de nisip (cordon litoral) ce îl separa de mare. Are o suprafață de 260 ha și a fost separat în partea interioară în două lacuri: Limanu
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Gardă, Divizia de Grăniceri și Divizia 21 Infanterie) către Tighina. Corpul 11 (Brigăzile 1 și 2 Fortificații) rămânea pe poziții defensive. În Deltă, Corpul 2 (Diviziile 9 și 10 Infanterie) trebuia să forțeze traversarea Dunării și să curețe litoralul până la Limanul Nistrului. În fine, Armată a 3-a a primit comandă operativă a Corpului de Munte (Brigadă 8 Cavalerie, Brigăzile 1, 2 și 4 Munte și Divizia 7 Infanterie) și avea misiunea să ocupe nordul Bucovinei.
Operațiunea München () [Corola-website/Science/313420_a_314749]
-
podișul Topraisar|Topraisarului). Lățimea acestui sector este cuprinsă între 10-12 km. Zona litorală este marcată de mai multe trepte: - 5-15 m de-a lungul țărmului; - 20 -30 m, cu mare continuitate, patrunzând mult în interior, formând o treaptă distinctă în jurul limanelor și lagunelor; - 35-45 m, cu mare continuitate, constituind o treaptă mai lată decât celelalte înconjurând limanele și lagunele maritime; - 50-60 m, cea mai dezvoltată treaptă cu lățimi cuprinse între 500 m și 4-5 km; - 70-85 m, cea mai înaltă treaptă
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
mai multe trepte: - 5-15 m de-a lungul țărmului; - 20 -30 m, cu mare continuitate, patrunzând mult în interior, formând o treaptă distinctă în jurul limanelor și lagunelor; - 35-45 m, cu mare continuitate, constituind o treaptă mai lată decât celelalte înconjurând limanele și lagunele maritime; - 50-60 m, cea mai dezvoltată treaptă cu lățimi cuprinse între 500 m și 4-5 km; - 70-85 m, cea mai înaltă treaptă situată la contactul cu podișurile interioare; Aceste 5 trepte sculptate în depozitele sarmațiene sunt acoperite de
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
doar Insula Maican și apele teritoriale din jurul insulei Șerpilor din Marea Neagră). Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare a intrat în vigoare la 22 octombrie 1997. În 11 mai 2004, Ucraina a început lucrările de construire a canalului Dunăre - Limanul Conduc (pe brațele Chilia și Bâstroe din Delta Dunării) și la 26 august 2004 a fost oficial inaugurat primul tronson al canalului Bâstroe. După o perioadă în care lucrările de construire a căii de navigație au fost sistate, în luna
Relațiile dintre România și Ucraina () [Corola-website/Science/314842_a_316171]
-
în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, majoritatea români (moldoveni). Satul este situat la o altitudine de 4 metri, în partea de vest a raionului Tatarbunar, pe malul vestic al Limanului Sasic. El se află la o distanță de 13 km sud de centrul raional Tatarbunar. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Eschipolos (în ), în acel an el fiind redenumit Hliboke. Satul Eschipolos a fost întemeiat de către țărani
Eschipolos, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318475_a_319804]
-
Satul este situat la o altitudine de 8 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar. El se află la o distanță de 6 km est de centrul raional Tatarbunar. Teritoriul localității este traversat de râul Sărata, care se varsă în limanul Sasic în dreptul satului Tropoclo. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și
Sărata-Mică, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318478_a_319807]
-
Satul este situat la o altitudine de 9 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar. El se află la o distanță de 7 km est de centrul raional Tatarbunar. Teritoriul localității este traversat de râul Sărata, care se varsă în limanul Sasic în dreptul satului Tropoclo. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și
Sulița, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318477_a_319806]
-
Tropoclo (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 13 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nord-estic al Limanului Sasic (Conduc). În dreptul localității se varsă în lac râul Sărata. El se află la o distanță de 12 km sud de centrul raional Tatarbunar și 20 km sud de la stația de cale ferată Sărata. Până în anul 1947 satul a purtat
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]