3,802 matches
-
care exprimă identitatea sa culturală, iar după aceasta diagnosticăm cel mai nimerit starea de sănătate spirituală a locuitorilor ei! Cea examinată acum, din această perspectivă, este Lugojul, un așezământ cu vechime istorică și temelie pe sub care curg izvoare culturale curate, limpezi și cu mireasmă de smirnă pentru investirea sufletului cu har! Este localizat în cuprinsul Timișului, sân de doină și de poezie atât de fertile încât aici petrecerea ia uneori formă luxuriantă. În atari manifestări publice nu orice serbare de ocazie
UN GLAS MAGNIFIC URSIT UNUI VODĂ AL CÂNTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377822_a_379151]
-
vie și sănătoasă, toate se vor rezolva, draga mea, completă mama, ștergându-i lacrimile de pe obraji și mângâind-o pe cap. Hai liniștește-te și te culcă! Mâine te trezești dimineață și ai treabă! Trebuie să fii odihnită, cu mintea limpede! În timp ce părinții părăseau camera, Emanuela privea gândind în urma lor: „Doamne, Dumnezeule! Ce m-aș face fără ei? Câtă liniște îmi dau! Ține-mi-i, Doamne, sănătoși! - Hei! Îîî... Tăticule! Mămică! auziră ei ceva nelămurit și strigătul fetei lor. Își întoarseră
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > ALB Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Alb Ceață albă a dimineții-mi deschide ochii limpezi, Privesc la puful alb de păpădie ce zboara-n livezi. Alb e mărul, floarea parfumul în casa și-aduce, Alb mi-i părul pe la tâmple, tinerețea mi se duce. Mi-amintesc albele spume ale mării, iubite, Si rochia-mi albă
ALB de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377989_a_379318]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > HAIKU Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Haiku fereastră plină - mușcate ofilite pe pervazul ei cerul limpede - broasca sare pe pietre în gârla mică verde de smarald - prin iarbă licuricii sclipesc în noapte cerul plin de nori - femei acoperite în câmp cu pături liliac înflorit - deasupra cocorii trag brazde noi pe cer muzica verii - printre zece degete
HAIKU de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377984_a_379313]
-
Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Era o zi albastră, pot să spun, cu liniști înflorite și înalte când mugurii-n lumină-ncep să salte: atâta mi-a rămas într-un album. Îngenuncheat galop și ape limpezi, caii prin abur tălmăcind cărări pe vale. Bunica, frământand cu mâini domoale pe prispa casei, un aluat rotund. Veneam cu flori în mână, de pe câmpuri, prelung adulmecând căderi de noapte, și-oboarele cu alb miros de lapte, când se-adunau
COPILĂRIE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378103_a_379432]
-
de mână am pășit întâi Și m-am vărsat pe câmpurile-n floare, L-am așezat adesea căpătai, Mi-a fost luna și mi-a fost și soare, M-a învățat să curg că un izvor Cu ape reci și limpezi, murmurânde Udând aripa muntelui cu dor Prea fericită inima-mi să cânte. Și-am unduit astfel prin galaxii, Cu muntele și marea logodita, Cu cerul și cu stele mii și mii Într-un alai de nuntă nesfârșita. Poemul, mire mi-
POEMUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375854_a_377183]
-
îl risipește cu nostalgie, vântul.Tandrețea își ascute în taină penița, ca să ... XVIII. EU - TU..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016. Eu - Tu... Voi mângâia păduri, curgând domol spre tine, Eu - rău cu ape limpezi. Vei inundă câmpii, curgând șuvoi spre mine, Tu - rău cu ape repezi... Voi înnoda eșarfe, plutind către zenit, Eu - viscolul de iarnă. Vei dezlegă tulpini, plutind necontenit Tu - vânt de primăvară... Voi răvăși toți norii, pășind pe curcubeu, Eu - ploaie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Tu - rază de lumină. Voi dărui culoare, pictând pe geana zorilor Eu - suflet răvășit. Vei dărui penelul, pictând cu roua rugăciunilor, Tu - suflet împlinit.. Citește mai mult Eu - Tu...Voi mângâia păduri, curgând domol spre tine,Eu - rău cu ape limpezi.Vei inundă câmpii, curgând șuvoi spre mine,Tu - rău cu ape repezi...Voi înnoda eșarfe, plutind către zenit,Eu - viscolul de iarnă.Vei dezlegă tulpini, plutind necontenitTu - vânt de primăvară...Voi răvăși toți norii, pășind pe curcubeu,Eu - ploaie ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
macului petala Inflorita-n timp de vară, Sau un fir de trandafir, Mângâiat lin de zefir! Verdele e primăvară Ce-n april ne umple țară; Toate poamele-n livezi Mai întâi de toate-s verzi! Albastru-i cerul senin, Ochii limpezi de copil, Măi albastră decât marea Infloreste-bn câmp cicoarea Peste tot natura-i plină, De culor și de lumină! Bun rămas! Bun rămas pădure deasa, Vouă coastelor cărunte, Mantorc pașii către casă, Gândul mi-a rămas la munte! Bun rămas
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
și care ne privește pe toți, așa cum puține cărți celebre de astăzi o fac. Este o călătorie a gândului care nu iubește - cum e moda - jumătățile de măsură și amestecul adevărului cu minciuna. Și totodată este o călătorie a cuvântului limpede (cum, de altfel, ne-a obișnuit Savatie Baștovoi), când mass-media și aproape toate canalele de „comunicare” ne droghează cu termeni clarobscuri. Iată un bun prilej să iei parte, ca cititor, la un proces de trecere prin sita lucidității a sloganurilor
ANTIPARENTING, IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376592_a_377921]
-
împodobeau curtea. Când ne a observat, s a întors spre noi afișând un zâmbet al bucuriei adevărate, înfășurat în faldurile unei sincerități odihnitoare. O femeie de o finețe ireală apăruse în fața noastră, o frumusețe nordică ce ne privea prin oglinzile limpezi a doi ochi albaștri, marini, cu părul de argint, încovoiat în jurul obrajilor, dreaptă, semeț unduindu și mersul în sensul venirii spre noi, cu un ten rozaliu din forma căruia buzele, ușor colorate , au rostit un,, Hej,, ce parcă a umplut
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
recunosc că s-au năpustit asupra mea toate justițiile pământești pentru a-mi primi pedepse ale faptelor mici și prea puțin răutăcioase. Vicierea celor din jurul meu era cu iubire, dar cum să aduci cârcotașii la rang de oameni cu mintea limpede? Cum? Am rătăcit puțin prin aduceri aminte și mi-am făcut rău. Sunt ajutată de lumina zilei să cobor din patul cu patimi nocturne și să mă apropii de cana cu cafea. Înving, spre mirarea-mi de moment, apetitul pentru
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
Otto Starck, m-am gândit să adaug câteva versuri traduse de el din poeții persani, cu care se identificase. Poate că aceste versuri vor ajuta la definirea personalității lui. Se zice că în rai va fi doar zbenguială Și vinuri limpezi, mied și hurii-n dănțuială. Hai, umple-mi un pocal și punemi-l în mână! E mai de preț decât orice făgăduială. Să treci prin timp cu tine însuți împăcat! Nu te lăsa-n zadar de Soartă întristat! Când straiul vieții
OTTO STARCK – UN POET ADEVĂRAT de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372556_a_373885]
-
zboare păsările călătoare ce sunt vâslași aducători de bucurie, voie bună, a lor cântece inconfundabile natura o inundă. Visez să fiu lumină prin alaiul variat de flori, ce ne dă viață prin imensitatea ei de culori, la pâraiele cu apă limpede, pur-cristalină, la mierle ce se-alătură orchestrei pe colină. Visez să mai trăiesc doar o singură noapte în fiecare zi ce mi-e atât de departe, să-mi amintesc cu drag și peste câțiva ani c-am aruncat ai sufletului
PRIMĂVARA MEA DIN VIS de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372773_a_374102]
-
o zi de 13 - cifra mea norocoasă - martie 2009 m-am trezit scriind primele mele versuri...Și nu m-am mai oprit!”, mărturisește cu sinceritate Georgeta Resteman. În poezia intitulată Debut, poeta vibrează de armonie. E acea armonie interioară, izvor limpede care o determină să îmbrățișeze cu doruri poezia. Cel mai frumos veșmânt al poetei este haina de fericiri țesută prin vers și brodată cu metafore de o profunzime aparte. Munții, de altfel, simbolizează puterea și măreția pe care o deține
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
și scăldat în metafora iubirii ascund chintesența misiunii poetei: „Sunt umbră și vis născut din esența Cuvântului lin ce se scurge din suflet Sub lava încinsă ascund chintesența Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec”. Puritatea sa interioară este întreținută de izvoare limpezi, în timp ce foșnetul frunzei din codru îi este alinare. Și, nu în ultimul rând, își dezvăluie misiunea: aceea de a dărui veșnic și cu iubire, Pământul. Toate frumusețile pământești cunoscute de poetă ni le împărtășește prin vers cu iubire: „Din limpezi
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
limpezi, în timp ce foșnetul frunzei din codru îi este alinare. Și, nu în ultimul rând, își dezvăluie misiunea: aceea de a dărui veșnic și cu iubire, Pământul. Toate frumusețile pământești cunoscute de poetă ni le împărtășește prin vers cu iubire: „Din limpezi izvoare îmi iau apa vie Și fosnetul frunzei din codru mi-e cântul Iar soarele toamnei și mustul mă-mbie Să dărui cu dragoste, veșnic, Pământul”. (Sunt) „Nu m-am gândit niciodată să încadrez poezia între limitele unei definiții, cum
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
fapt... Și mai scriu și poezie ironică, mai rar, ce-i drept... dar scriu!”, a afirmat poeta. „Te caut printre gânduri și te chem. Să-mi fi alături, să te am aproape. Iubirea mi-este dulcele blestem Plutesc vrăjită-n limpezile-i ape”. Un imn al iubirii răsună în versul său, unde iubirea e numită simbolic “dulce blestem”. Fermecată de limpezimea apelor iubirii, poeta plutește condusă de puterea acestui unic sentiment și se așterne pe mantia binecuvântării, sub o lumină divină
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
plin de amintiri, Vreau să mă veselesc puțin, Gândindu-mă la galeșe priviri, Cerul devenind din nou senin. Stau imagini gata să scânteie, Ca focul sacru din Olimp, Vreau să nu mai fim crâmpeie, Să ne avântăm uniți în timp. Limpezi ape să fie clare oglinzi, Noi oglindindu-ne în ele, Chipul frumos tu să-l cuprinzi, Care să-l înrămăm cu stele. Simplu de tot să te cuprind în brațe, Cu teamă să nu te cutremuri, Luna salbe de argint
PRIVIND SPRE VIITOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373164_a_374493]
-
mentală a lui uomo universale sub semnul poesis-ului, avertizându-ne acela care n-a privit în albul hârtiei lui o imagine tulburată de posibil, și de regretul după toate semnele ce nu vor fi alese, nici n-a văzut în limpedele aer a construcției ce nu este acolo, acela pe care nu l-a bântuit amețeala îndepărtării de un țel, neliniștea de mijloace, previziunea întârzierilor și-a deznădejdilor, nu a cunoscut edenul imaginar. Unii poeți europeni văd edenul în imaginea tulburată
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
iarbă de păscut, s-a mutat de acolo, mergând în adâncimea văilor înguste și liniștite, cu care se obișnuise în lecturile ei. Aici, marginile poienilor erau umbrite de fagii seculari, iar pe firul văii erau crovuri permanent pline cu apă limpede, adunată din izvoarele ce ieșeau din poala pădurii. Zilnic, când era soare, se spăla peste tot, pe unde avea nevoie, mai ales că aici era sigură și n-avea cine s-o vadă goală. Loc mai nimerit și pentru plajă
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
de ce nu mă apreciază atât de mult?” gândi resemnată Violeta... Hotărâseră să coboare pe aceeași potecuță pe unde au urcat la locul de iubire, iar când vor ajunge la marginea pădurii, ea să meargă prima să se spele în apa limpede a gâldăului. Apoi, tot de unul singur, să facă și el același lucru. Așa, ca o măsură de prevedere, chiar dacă pe această vale nu era drum de care și nici vreun picior de om. Panta era abruptă și la coborâre
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
împletit frumos, rumenit și bine crescut, care-ți făcea poftă numai privindu-l. Doamna Didina Grămadă purta, pe un alt platou acoperit cu ștergar în alte culori și parcă având mai multe modele în țesătură, păhărele pline cu o băutură limpede, roșie la culoare și cu aromă plăcută. Aveam să constat, foarte curând, „gustând” vreo două păhărele, că era afinată. Așa au întâmpinat grupul de femei ce reprezentau „Universul Prieteniei”. S-au apropiat în rânduri de câte patru, după ce buciumul meșterului
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
întâmpinarea Sacrului, fumul de tămâie și smirnă al sufletelor lor, dorind să își împlinească Visele, oricât de îndrăznețe ar fi fost ele. Poetul nu scrie pentru ceva/cineva anume, ci doar extrage din profunzimile sufletului său apele ce curg, uneori limpezi, alteori tulburi, ape pe care plutesc stări, emoții, sentimente, amintiri, în efluvii semantice. Cuvântul, aparent fragil, capătă, în mâinile lor, atingeri de mătase sau duritatea diamantului, reușind să atingă suflete - prin cromatica ori nuanța sensurilor, să rănească sau să aline
CLIPE DESCÂNTATE DE CONDEI, POPA INES VANDA, 2015 de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372148_a_373477]
-
cu usturoi. Medita bărbatul lovind cu măciuca câte o piatră ce-i răsărea în fața opincilor, legate până sub genunchi cu nojițe din piele de porc ... Din când în când fluiera printre dinți la oițele ce priveau cu jind la apa limpede a Lotrului. După atâta mers, a strigat scurt la oi. Acestea s-au oprit ca la o comandă, privind la stăpânul așezat pe marginea unei stâci, năpădit de gânduri.” Puterea unui cioban se măsoară după greutățile biruite “. -Bârrr! Duceți-vă
ION ŞI IOAN, ÎNŢELEPŢII DE PE TRANSALPINA, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372179_a_373508]