2,625 matches
-
Paul SIBLOT: "Isotopie et réglage du sens", Cahiers de praxématique 12, Montpellier, Université Paul-Valéry, 1989: 91-109. 3. Legări ale semnificantului Revenind la definiția paralelismelor gramaticale și a principiului de echivalență a lui R. Jakobson (1973), N. Ruwet este printre primii lingviști care a insistat asupra funcției lor textuale: Dacă ceea ce face ca o secvență de frază să devină un text sau un discurs coerent ține în primul rînd de semantică și de pragmatică (frazele succesive sînt legate prin raporturi anaforice de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
spre un pol sau spre celălalt, fără să-l atingă niciodată; ea are, după cazuri, o "dominantă" intelectuală sau o "dominantă" afectivă. [...] Limbajul reflectă aceleași "dominante" observabile și în viața spiritului. (1951: 152) Lărgind această observație la ansamblul faptelor lingvistice, lingvistul elvețian formulează o observație importantă din punct de vedere metodologic: În fiecare situație și pentru fiecare context în parte, un fapt de limbaj nu-și poate arăta ansamblul caracteristicilor; de fiecare dată apare cu una dintre ele în prim-plan
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nonliterare) 1,29 pe de altă parte.. Stilisticieni și specialiști în media folosesc lingvistica ca pe un rezervor de instrumente care le permite să dea ceva mai multă precizie descriptivă instituțiilor lor de cititori. Unii se bucură de faptul că lingviștii se mulțumesc în general cu rolul de auxiliar. Din fericire, lingviști ca Dominique Maingueneau, în special în ultima sa carte despre discursul literar, denunță acest statut al unei lingvistici-cutie cu unelte care nu joacă un "veritabil rol euristic" (2004: 30
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
media folosesc lingvistica ca pe un rezervor de instrumente care le permite să dea ceva mai multă precizie descriptivă instituțiilor lor de cititori. Unii se bucură de faptul că lingviștii se mulțumesc în general cu rolul de auxiliar. Din fericire, lingviști ca Dominique Maingueneau, în special în ultima sa carte despre discursul literar, denunță acest statut al unei lingvistici-cutie cu unelte care nu joacă un "veritabil rol euristic" (2004: 30) care i se cuvine. În perspectiva dezvolatată aici am putea spune
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
general.Teoria funcționalistă nu este o metodă, ci un model teoretic. Conform acestui model, cultura este cel mai larg context al comportamentului uman, ea este la fel de importantă pentru psiholog ca și pentru studentul în științele sociale, pentru istoric și pentru lingvist, iar teoria culturii trebuie să plece de la realități biologice, deoarece ființele umane singurele caracterizate prin note spirituale sunt și o specie animală. Satisfacerea necesităților de bază constituie un minim set de condiții impus fiecărei culturi. Problemele puse de necesitățile nutritive
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
un "adevărat instrument de investigație" pentru textul literar. Deplasarea interesului spre procesul enunțării se explică și prin faptul că trăim într-o societate care privilegiază comunicarea, ceea ce impune stabilirea de punți între domenii care altădată se ignorau. Semioticienii, logicienii și lingviștii au remarcat existența în limbă a unei clase de elemente a căror referință variază în funcție de împrejurările în care sunt folosite, de situația de enunțare. Bar-Hillel a ajuns la concluzia că nu ne putem lipsi în actul comunicării de aceste elemente
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ce se transformă doar după câteva pagini în narator heterodiegetic 15. Această ștergere treptată a prezenței subiective a naratorului este înlesnită și de alternanța perfectului simplu cu imperfectul. Criterii lingvistice precise, datorate unei observații celebre, a nu mai puțin celebrului lingvist Emile Benveniste, ne ajută acum să înțelegem în ce mod funcționează indicativul. În limba franceză contemporană, cu ajutorul indicativului funcționează două sisteme enunțiative, în raport de complementaritate: narațiunea (histoire, récit) și discursul. Narațiunea se construiește pe baza unei triple relații temporale
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
discursului numește "scena enunțării". Mihaela MÎRȚU CUVÂNT ÎNAINTE În momentul apariției primei ediții a acestei cărți, în 1986, relațiile dintre lingvistică și literatură erau total diferite de cele existente astăzi. Se deplângea, pe atunci, distanța instaurată între cele două discipline. Lingviștii se retrăseseră în domeniul lor și nu manifestau un interes prea mare pentru a-și populariza lucrările; cât despre "literați", ei erau convinși că textele pe care le studiau erau ireductibile la grilele construite de celelalte discipline, printre care și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
literare; ulterior, această trecere de la literatură la lingvistică s-a făcut tot mai rar. Doar poetica (în calitate de știință a poeziei), prin tehnicitatea sa și prin rădăcinile pe care le are în fonetică, a rămas un câmp de studiu privilegiat de lingviști 43. La începutul anilor '80, teoriile enunțării și abordarea lingvistică a coeziunii și a coerenței textuale au permis definirea, pe noi baze, a relațiilor dintre lingvistică și literatură. O asemenea problematică garanta accederea la operă. De acum înainte, apelul la
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu sunt reductibile nici la cele ale gramaticii, nici la cele din retorica tradițională. 1.2. Enunțarea Dimensiunea enunțiativă a limbajului a fost mult timp neglijată de curentele dominante din lingvistica structurală. Ea a fost abordată în perioada interbelică de către lingviști precum Ch. Bally sau G. Guillaume; în anii '50, lucrările lui R. Jakobson 44 și în special cele ale lui E. Benveniste 45 au format o bază solidă. Începând cu a doua jumătate a anilor '60, cercetările în acest domeniu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lucrările lui R. Jakobson 44 și în special cele ale lui E. Benveniste 45 au format o bază solidă. Începând cu a doua jumătate a anilor '60, cercetările în acest domeniu s-au înmulțit; vom cita aici mai ales studiile lingvistului francez Antoine Culioli 46. În mod tradițional, enunțarea este definită ca fiind "funcționarea limbii printr-un act individual de întrebuințare" (E. Benveniste), act pus în opoziție cu enunțul, ca obiect lingvistic rezultat din acest act. Orice enunț, înainte de a fi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
enunțarea este definită ca fiind "funcționarea limbii printr-un act individual de întrebuințare" (E. Benveniste), act pus în opoziție cu enunțul, ca obiect lingvistic rezultat din acest act. Orice enunț, înainte de a fi acel fragment de limbă naturală pe care lingvistul se străduiește să îl analizeze, este într-adevăr produsul unui eveniment unic, iar enunțarea lui presupune un locutor, un destinatar, un moment și un loc anume. Noțiunea de "act individual de întrebuințare" ridică totuși probleme, deoarece ea asociază enunțarea și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
definiție constă în faptul că factorii implicați în producerea unui simplu enunț sunt a priori foarte diverși: de la aspectul fiziologic al emiterii de sunete până la mediul material și social, trecând prin motivațiile psihologice ale partenerilor comunicării. Este de mirare că lingviștii și-au luat au asemenea obiect de cercetare: dacă actul enunțării este un eveniment unic, realizat în circumstanțe unice, de ce ar constitui el obiectul de interes al lingvisticii care, prin definiție, studiază limba ca sistem, independent de enunțurile particulare cărora
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de ce ar constitui el obiectul de interes al lingvisticii care, prin definiție, studiază limba ca sistem, independent de enunțurile particulare cărora le dă naștere? Dacă luăm în considerare, de exemplu, afirmația atribuită lui Ludovic al XIV-lea " Statul sunt eu", lingvistul nu ar trebui să vadă în ea decât un enunț specific sistemului limbii franceze, o "vorbire" în accepția lui Saussure. De aici rezultă că studierea acestui enunț în singularitatea lui, în încercarea de a stabili circumstanțele și motivele care stau
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mesaj" care circulă de la sufletul autorului la cel al cititorului, ci un dispozitiv ritualizat, în care se distribuie roluri. Pentru a lămuri echivocul din cadrul sintagmei "situație de enunțare", cel mai bine ar fi ca noțiunea să fie lăsată în seama lingviștilor care analizează enunțurile dintr-un punct de vedere strict lingvistic. Când vine vorba despre texte (ce țin de "genuri", adică de dispozitive de comunicare definite socio-istoric), vom vorbi mai degrabă despre contextul producerii pentru a desemna condițiile empirice de producere
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al discursului: ea legitimează un text care, la rândul lui, ar trebui să o legitimeze ca scenografie a rostirii cuvântului și să o definească întocmai ca scenografia cerută de enunțarea textului. Putem rezuma aceste diferențieri în tabelul următor: Noțiune pentru lingvist ENUNȚ Situație de enunțare Enunțător / co-enunțător Non-persoană Timpul și locul enunțării Noțiuni pentru analiza textului TEXT În exteriorul activității de enunțare În interiorul activității de enunțare Contextul de producere Scena de enunțare Scenă înglobantă Scenă generică Scenografie 1.5. Deicticele După
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu conțin mărci menite să trimită la situația lor de enunțare. Există într-adevăr numeroase genuri de enunțuri fără ambreiere enunțiativă care nu sunt narațiuni: este cazul proverbelor, al cuvintelor din dicționar, al teoremelor matematice etc. În aceste condiții, unii lingviști au fost obligați să folosească termenul de "povestire" într-un sens foarte larg, definindu-l ca orice enunț narativ sau nu rupt de situația de enunțare. Este ușor de remarcat că există aici riscul unui echivoc considerabil, de vreme ce "povestire" ar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deicticelor (simultaneitate cu momentul enunțării) ilustrează valoarea fundamentală a prezentului; pentru a justifica existența prezentului narațiunii, se consideră că este vorba despre un prezent transpus, cu valoare stilistică (trăim evenimentele ca și cum ele s-ar derula la prezent); mai recent, alți lingviști consideră că prezentul este atemporal (trimite la prezent, la trecut sau la viitor, în funcție de context) și că nu trimite la momentul enunțării decât dintr-un automatism; între aceste două poziții există și diverse soluții de compromis. A. Culioli 114 a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
din ziua în care o înmormântasem pe mama și, ca atunci, mă durea mai ales fruntea și toate vinele ei zvâcneau împreună sub piele. Din cauza acestei arsuri pe care n-o mai puteam suporta, am făcut o mișcare înainte 120. Lingvistul german H. Weinrich 121 a denumit acest fenomen scoatere în relief, recurgând la o metaforă picturală, atribuind unui prim-plan fragmentele ce conțin forme perfective și unui plan secund formele de imperfect și de mai mult ca perfect. Putem măsura
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ale temei-titlu "Crâșma lui nea Colombe". Am putea spune același lucru despre secvența șiruri de pahare + țuțuroi de apă + măsuri de cositor, ale cărei elemente sunt asociate în virtutea faptului că toate coexistă material pe tejghea; serii care țin de ceea ce lingviștii numesc câmpuri semantice conceptuale, obiecte privilegiate ale analizei semice structuraliste. Plecând de la un domeniu lexical decupat în univers extralingvistic (vocabularul locuinței, al transporturilor, etc.) comparăm unități: 1) are aparțin aceleiași categorii sintactice (substantive, adjective...); 2) ale căror semnificați se delimitează
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
suplă, care apare, încă de la primul pas, ca o tentativă de cumulare a avantajelor celor două strategii: discursul indirect liber (DIL). Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a fost reperat și descris, el continuă să-i fascineze pe lingviști 195. Au fost multe întrebări privind atât funcționarea lui lingvistică, cât și data apariției lui: este prezent în literatura medievală? S-a discutat mult și dacă ar fi vorba de un tip de enunțare specific narațiunii literare sau dacă apare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dinamicii textuale implică studierea felului în care se realizează acest echilibru prin care se operează o transformare continuă a informațiilor noi în informații dobândite, puncte de plecare pentru atragerea de noi elemente. În această direcție "funcțională" și-au desfășurat activitatea lingviștii grupați sub denumirea de "Școala de la Praga". Înaintea celui de-al doilea război mondial, îl vom aminti doar pe V. Mathesius și, de prin anii '60, pe F. Danes și J. Firbas. Cercetările lor s-au axat mai ales pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
-o pe Marie poate fi un răspuns la diferite întrebări ("Ce a făcut Paul?", "Pe cine a sărutat Paul?"...). Prin definiție, rema este elementul la care face referire interogația și tema este ceea ce întrebarea presupune a fi dobândit. Pentru unii lingviști, opoziția temă/remă este prea abruptă și nu trebuie redusă la o opoziție între informația "cunoscută" și informația "nouă". Astfel, Firbas a propus să se facă diferența între anumite grade în "dinamismul comunicativ": elementele participă mai mult sau mai puțin
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fi acceptat să intre în universul configurat de către narator. 7.13. Reluarea imediată Textul lui Balzac amestecă anaforele nominale cu articolul hotărât și cu demonstrativul. Această libertate de alegere pe care limba le-o lasă locutorilor i-a interesat pe lingviști, care s-au întrebat pe ce principii se poate baza ocurența dintre cele două forme. S-a observat adesea dificultatea cu care se folosește articolul hotărât la substantiv, dacă grupul nominal este plasat chiar după introducerea unui nou referent în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ura aceasta cumplită pe care i-o arată lumea, începând cu soarele și până la firele de iarbă 280. După cum se observă, aceea nu caracterizează neapărat un anumit referent, ci împărtășește o experiență familiară a personajului. Cât privește cele două utilizări, lingviștii vorbesc despre deixis de memorie: la drept vorbind, nu este vorba nici de o anaforă, nici de o utilizare deictică prin care s-ar viza un referent prezent în context, care să fie și accesibil cititorului. 7.15. Anaforă și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]