KorAP: Find »[drukola/base=liniștit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...489 >

12,206 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

fi foarte crud cu tine dacă Îmi propun asta continuă el. Așa că urmează-mi sfatul: mărginește-te la a-mi ține casa curată, pregătește-mi mîncare bună și desfă-ți picioarele cînd Îți poruncesc și Îți garantez că o să trăiești liniștită pînă cînd o să mă satur de tine... Ai priceput? Încuviință În tăcere, convinsă că vorbea cît se poate de serios, iar Iguana Oberlus Începu să-și dea jos pantalonii, În timp ce-i poruncea: - În cazul ăsta, lungește-te pe pat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
trezi din nou, speriat de un tunet sau de propria-i panică, spre a privi În jur, În așteptarea temutei și odioasei prezențe a răpitorului său. Apoi, cînd nu mai erau decît trei ceasuri pînă la ivirea zorilor, noaptea redeveni liniștită, iar el băgă de seamă, Îngrozit, că loviturile răsunau teribil În liniștea insulei, ale cărei stînci păreau să Întoarcă, sporite de sute de ori, miile de ecouri. Dar veriga de lanț părea acum extrem de slăbită și el știa că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
adormită, În aceeași poziție În care o lăsase cu o noapte În urmă, cînd terminase de făcut dragoste cu ea. Fără să-i Îngăduie măcar să deschidă ochii, o posedă din nou, ea avu iarăși orgasm În somn și rămase foarte liniștită, În timp ce Oberlus trăgea pe el niște pantaloni roșii prea strîmți, Își punea la brîu cele două pistoale grele și ieșea, luînd cu el luneta și maceta. Se cocoță pe culme, se instală În turnul lui de observație și scrută marea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
faptul că În sfîrșit se hotărîse să facă acel pas, pentru că l-ar fi deranjat să se Înșele În privința lui Gamboa, a mentalității lui, a viitoarei lui modalități de a acționa. Se Încredință că ceilalți prizonieri erau la locurile lor, liniștiți și neștiind de dispariția toarășului lor, verifică dacă pistoalele erau Încărcate, Înșfăcă hotărît maceta ascuțită și Începu să coboare pe deal În jos, speriind În trecerea sa coloniile de albatroși uriași. Cu băgare de seamă, atent la ambuscade și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
său. CÎnd fluxul scurt atingea punctul cel mai Înalt, valurile ajungeau, blajine, pînă la el și se vedea obligat să-și regleze respirația În funcție de fluxul și refluxul, pricină pentru care rămase Încredințat că, În orice ocean diferit Pacificul cu ape liniștite, o asemenea ascunzătoare ar fi fost cu totul impracticabilă. Își aduse aminte de spargerea violentă a valurilor pe țărmul său natal, Cascais, și Îi mulțumi lui Dumnezeu că nu era vorba despre același ocean, căci impetuosul Atlantic l-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
miezul zilei. Dar deodată deschise ochii, ca și cum un al șaselea simț l-ar fi pus În gardă sau ca și cum ar fi fost asaltat de un presentiment subit. Întinse mîna pînă cînd simți prezența liniștitoare a mînerului securii și rămase foarte liniștit, ascultînd, cu mușchii Încordați, gata să sară la cel mai mic semn de primejdie. CÎteva clipe mai tîrziu Îl descoperi. Își făcu intrarea În cîmpul lui vizual la mai puțin de douăzeci de metri distanță, mergînd cu apa pînă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Blanca, trecură foarte aproape fără să-și arunce ancora, iar o a treia, un velier de cabotaj rapid și nervos, Îi căută zadarnic pe posibilii supraviețuitori de pe Ilusión, care plecase din portul Guayaquil pe o vreme cu vînt prielnic, mare liniștită și un căpitan expert pe deasupra, dar nu se mai Întorsese niciodată. Trimis de mama lui Diego Ojeda, velierul scrută luni Întregi fiecare golf, plajă și stîncă de suprafață din arhipelag, fără să descopere rămășițele elegantei goelete sau ale nefericiților ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
pentru majoritatea oamenilor, pe malul mării se sfîrșește orice posibilitate de a trăi... Pămîntul e mănos, generos și pașnic, și știm Întotdeauna la ce să ne așteptăm din partea lui... Dar... cine poate avea Încredere În mare? Într-o zi e liniștită și darnică, iar În ziua următoare se Înfurie și distruge totul, devorînd vapoarele și pe cei de la bord. Nu pricep cum de-ți poate plăcea marea. - Dacă n-ar fi fost ea, care mă liniștea În clipele de mînie sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
o pătrunde cu stîngăcie, cu neliniștită grabă, terminînd Într-o clipă, Încurcat În haine și panglici. Se trînti apoi alături de ea, Îi mîngîie pentru cîteva clipe rochia de dantelă neagră, șopti ceva printre dinți și adormi. Niña Carmen rămase foarte liniștită multă vreme, contemplînd tavanul gînditoare, apoi privirea ei cercetă, Încet, obiectele din peșteră, pe care le văzuse de mii de ori, pînă cînd i se opri asupra pistoalelor pe care el le lăsa mereu pe o piatră, lîngă pat, departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
lui. — N-ai să tragi, Îl asigură. — Ești sigură? — Da. Detunătura bubui În peșteră, iar ecoul ei păru să se repete de un milion de ori, din perete În perete. Uimită, neîncrezătoare Încă, Carmen de Ibarra rămase cîteva clipe foarte liniștită, Încercînd să priceapă ce Însemna să fii moartă după ce ai primit un glonț În piept, tras de la o aruncătură de băț. Dar zgomotul se risipi, scăpînd prin strîmta ieșire a peșterii, și din nou se lăsă tăcerea, În care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
să le descopere, dar odată ce au Înmugurit, ca În cazul meu, trebuie asumate, așa cum se asumă homosexualitatea cînd iese la iveală, după ani În care a rămas latentă. Și nu pentru asta mă socotesc un monstru, continuă pe un ton liniștit, cu privirea ațintită asupra mării care Își schimba culoarea din albastru indigo În cenușiu oțelit, pe măsură ce norii Înaintau spre ea. Nu am ucis, nu am furat și nici nu am făcut rău cuiva În mod conștient... Problema mea se limitează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Împlinit. Era prima lui călătorie ca ofițer și avusese norocul de a o face la bordul unui vapor curat și curajos, pentru care era totuna să Înfrunte trufaș Înfricoșătoarele valuri de la Capul Horn și să alunece cu suavitate pe apele liniștite ale Pacificului. Era o plăcere să-l simți cum ascultă de cea mai mică atingere a timonei. Să asculți cum Îi cînta vîntul În pînze sau să contempli echipajul disciplinat care se urca pe catarg la primul fluier, pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
lui, proiectă direct o lumină roșietică asupra insulei sălbatice, care părea să ia foc, ca și cum stînca aceea șlefuită ar fi jucat rolul unei oglinzi uriașe, contrastînd prin aceasta cu albastrul palid al cerului și verdele de smarald al unei mări liniștite. Elliot Caine luă din nou luneta, se sprijini de sarturi, cum Îi văzuse făcînd pe marinarii mai vîrstnici, și cercetă țărmul sălbatic, deasupra căruia zburau sute de păsări marine ce se aruncau În apă, În căutarea zilnicului mic dejun. Brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Carmen deschise ochii și Îl privi cu mare neliniște. Iguana Oberlus se apropie de intrarea În peșteră și Îl azvîrli pe nou-născut În aer, privindu-l cum se izbește, cu un zgomot sec, de suprafața unei mări cenușii, oțelite și liniștite, deasupra căreia Începeau să zburătăcească, odată cu lumina zorilor, fregate, pelicani, albatroși și pescăruși. - Voiam să-l văd. - Nu ți-ar fi plăcut. - Era copilul meu. - Și al meu. Ți-am atras atenția că o să fac asta și am făcut-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ce distanță se află continentul? - La șapte sute de mile. - Și vrei să străbați șaspte sute de mile În asta? - N-am Încotro. - Dar În zona aceea sînt mereu curenți potrivnici... Și nu e niciodată vînt.... - Știu. E o zonă foarte liniștită. Dar la ce mi-ar sluji vîntul, dacă tot nu am pînză? - Și atunci cum vrei să ajungi? - VÎslind. Pierită, Niña Carmen se prăbuși pe o piatră, așezîndu-se de parcă i-ar fi fost cu neputință să mai stea În picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
surprize, spuse. Știu că mai devreme sau mai tîrziu o să adorm, și nu voi Îngădui ca voi să-mi faceți de petrecanie ca să vă Întoarceți pe insulă și să așteptați să vină cineva să vă salveze... Așa o să fim mai liniștiți. Ea nu spuse nimic, pentru că știa că era zadarnic să protesteze. Se lăsă legată, Închise ochii și Încercă să adoarmă și să uite că tocmai Începuse călătoria cea mai dantescă pe care și-ar fi putut-o Închipui vreodată. CÎt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
vremea cînd de-abia respira, o neîmbînzită forță a naturii, În stare să-i Înfrunte și pe zeii din Olimp. În seara următoare, Insula Hood dispăruse cu totul În depărtare, iar marea, imensul ocean de la linia Ecuatorului, În Regiunea Mării Liniștite, mai liniștit și cu apele mai domoale decît cel mai liniștit și mai calm lac de munte, se transformă În singura Însoțitoare a oamenilor de pe balenieră. Păsările marine, care pentru o vreme se antrenaseră găinățîndu-se În capul lor, Încetară să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
stare să-i Înfrunte și pe zeii din Olimp. În seara următoare, Insula Hood dispăruse cu totul În depărtare, iar marea, imensul ocean de la linia Ecuatorului, În Regiunea Mării Liniștite, mai liniștit și cu apele mai domoale decît cel mai liniștit și mai calm lac de munte, se transformă În singura Însoțitoare a oamenilor de pe balenieră. Păsările marine, care pentru o vreme se antrenaseră găinățîndu-se În capul lor, Încetară să mai zburătăcească În juru-le și se Întoarseră la cuiburi odată cu căderea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
abia dacă reușea să se mențină la suprafața apei, i-ar fi fost de ajuns să dea de două ori din mîini ca să ajungă din nou la barcă, atît de Încet Înainta aceasta. Nu-i era teamă de imensitatea mării liniștite care o Înconjura, de inimaginabila adîncime care se deschidea sub picioarele lor, nici măcar de posibila prezență a rechinilor. Singurul lucru de care-i păsa era să simtă mîngîierea apei de-a lungul trupului, care i-ar fi Îngăduit să uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
douăsprezece zile de cînd luptau zadarnic, avea să-i tîrască trupul pînă pe plajele acelor insule exotice despre care citise că se aflau la celălalt capăt al lumii. Era plăcut, aproape senzual, să se lase sedusă de vraja unei morți liniștite, care să pună capăt acelei suferințe. Era liniștitor să se știe eliberată pentru todeauna de prezența acelui abominabil chip al bestiei. Era reconfortant să-și imagineze mînia și umilința lui cînd avea să priceapă că ea - ca toți ceilalți - preferase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
nu ascultase decît repetatele lovituri ale vîslelor, atingînd apa una cîte una. PÎnă cînd? De ce nu sufla măcar vîntul? De ce marea nu se ridica, agitîndu-se ca toate celelalte mări ale acestei planete? De ce trebuiau să se afle tocmai În mijlocul mării liniștite? PÎnă și Mediterana, acea băltoacă minusculă, o caricatură de ocean, pe care o vizitase Împreună cu Germán de Arriaga, avea mai multă putere și personalitate decît acel Pacific stupid, mereu plcictisitor, mereu plat, ca și cum un strat gros și invizibil de grăsime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
un oftat răgușit: - Jumătatea drumului! exclamă ea. Dumnezeule milostiv! Prostul Knut, vlăguit, Își pierdu și puțina judecată care-i rămăsese după a patra săptămînă de călătorie, cînd hrana se Împuținase și era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu se ridicau la suprafață, oricîte feluri de momeală ar fi Încercat să le dea cei de la bord. Norvegianul Începu subit să cînte Într-o dimineață, cu toate că avea buzele crăpate de sete, iar cîntecul i se părea, probabil, foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
profita de curentul care vine dinspre sud... Dacă ar fi navigat spre nord-est, ar fi trebuit să se Îndepărteze de coastă, căutînd să se lase purtați de alizee. Dar nu ne aflăm În zona cu alizee, ci În Regiunea Mării Liniștite, pe care vapoarele Încearcă s-o evite - arătă spre corabia Îndepărtată. Dacă ăsta Înaintează... și Înaintează... Îl Împing curentul care vine dinspre sud și un vînt dinspre uscat. Făcu o pauză și adăugă, cu o nouă strălucire În ochi - . Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
aerul În plămîni. Iguana Oberlus se uita la el nepăsător. Cam patru ceasuri mai tîrziu, portughezul șopti din nou ca prin vis: - Mi-e foame... Fu ultimul lucru pe care Îl mai spuse. Puse fruntea pe marginea bărcii, rămase foarte liniștit și Încetă cu totul să mai respire. CÎnd nu mai Încăpu nici o Îndoială că era mort, Iguana Oberlus lăsă la o parte vîslele cu mare grijă, ca să nu cadă În apă, și Își scoase Încet cuțitul. Niña Carmen Îl privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
nevoia de a o lega, pentru că părea convins de faptul că Niña Carmen n-ar fi Îndrăznit să atenteze la viața lui, conștientă fiind că Oberlus era singura ființă omenească din această lume capabilă s-o scoată din acea mare liniștită și s-o conducă, vie și nevătămată, pe mal. Ceas după ceas, de la căderea nopții și pînă În zori, se auzi, monoton, sunetul vîslelor intrînd și ieșind din apă, ca și cum o mașină s-ar fi lipit de ei și nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]