3,144 matches
-
se maimuțărește”, „face pe rafinatul”, „se Înconjoară de aur și de obiecte prețioase”, dar - având „o sensibilitate foarte vulgară, nicăieri Întâlnită În lume” -, „el nu este făcut pentru mari Înălțări spirituale” ; de aici „extrema raritate a poeților evrei, imitatori ai lirismului arian” <endnote id="(560, p. 60)"/>. „Inteligența jidanului e curat materialistă, ocupându-se numai În găsirea de combinații care Îi pot mări averea personală fără să facă nici un efort fizic, adică fără să furnizeze nici un fel de muncă productivă”, se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
anumită răceală, o detașare, evidentă când asculți, de exemplu, sonatele de Scarlatti. Unii comentatori au remarcat asta. A.B. Nu știu ce să zic, mie îmi place cum cântă Ciccolini sonatele lui Scarlatti. A.V. Și mie. Reținerea lui nu afectează discreția, lirismul auster din așa-numitele exerciții, cum le-a numit, modest, Scarlatti însuși. A.B. În general, îmi place ce cântă Ciccolini. Am avut șansa, copil fiind, să îl ascult la Cluj, "pe viu", și a fost una din primele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
această lume și păstrează-mi-l pentru viitor (Ef. 83, 1,23)”. Sf. Ignațiu de Loyola a influențat spiritualitatea franciscană, mai ales prin ascetismul său riguros. Umanismul și Renașterea au fost pe aceeași lungime de undă cu concepțiile franciscane despre lirismul dragostei, frumusețe, armonie și credință înflăcărată. Spiritul franciscan s-a reînnoit și s-a îmbogățit cu noi nuanțe. Într-un echilibru perfect se înalță grațios coloana franciscană a poeziei, în care se îmbină Dumnezeiescul cu simplitatea umană: „Bucură-te regină
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
citadine și industriale, florile și naturile statice, portretele și compozițiile - în special cele cu scene de muncă - sunt temele pe care artistul le abordează cu cea mai mare frecvență. Sub penelul său, materia se transfigurează activ încărcându-se de un lirism calm și dens structurat atât în lumea obiectuală, plasticizată de pictor, cât și în mediul ambiant al acesteia, în atmosfera ei. Sensibilul poet al naturii, în general, dar mai cu seamă al meleagurilor moldovene, al Iașului și al împrejurimilor sale
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
sub povara propriului lor destin. Iarna in sat, Peisaj de iarnă, și Amintiri din satul natal , aparținând Pinacotecii ieșene sunt dintre cele mai reprezentative pentru această categorie de lucrări. Sentimentul ce se degajă din ele este complex, un amestec de lirism cald și de dramatism resemnat, în care amintirea poetică a iernilor din copilărie este marcată de asperitățile înfruntate de-a lungul întregii vieți. În majoritatea iernilor lui Cămăruț nu apar personaje umane, dar prezența lor și, mai cu seamă, a
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
uleiule sale, ceea ce le deosebește și le apropie de ele. Daca acestea din urmă se impun receptării prin vigoarea lor, printr-o anumită asprime a pastei și printr-o modelare consistență a formelor, încorporând totuși lumina și căldura sentimentului, acel lirism învăluitor despre care am mai vorbit, acuarelele, dimpotrivă, se relevă printr-o atmosferă irizată, cu transparențe prețioase și moliciuni catifelate, în ambianța cărora culorile se întrepătrund fluide și se topesc unele într altele, într-un freamăt cromatic, sugerând inefabile stări
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
abordat frecvent în acuarelele sale și o mare varietate de subiecte cu naturi statice și flori (Cană pe fond policrom, Vase cu flori, Maci, Bujori, etc.), cărora le-a conferit virtuți cromatice, încărcate de prețiozitatăți și transparențe, de reverii și lirism, se poate afirma cu deplin temei că acuarela nu i-a impus niciun fel de limite restrictive asupra repertoriului tematic. Comune picturii sale în ulei și a picturii sale în culori de apă, sunt și alte elemente specifice, de altfel
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
pornit acele gesturi și atitudini atât de firești și acele sentimente de caldă omenie pe care le degajă personajele sale din compozițiile cu țărani, muncind în mijlocul naturii și din cele cu muncitori în luptă cu incandescența și duritățile metalelor. Poezia, lirismul discret sau exuberant uneori, dragostea de viață și de țară, adâncul umanism ce se degajă din creația sa, privită în ansamblu, se constituie într-un cald și vibrant omagiu pe care artistul l-a adus pământului străbun, vieții pașnice, muncii
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
ci și prin tratarea deschisă și neconvențională a psihologiilor, prin surprinderea grotescului, absurdului și a ticăloșiilor prilejuite de eveniment. Povestirile din Câteva considerații asupra originii bronzului atestă disponibilitatea prozatorului pentru tematica variată („...proze scurte, scrise impecabil, cultivând cu umor și lirism atât parabola în gust modern, cât și povestirea istorică tradițională, registrul realist ironic, ca și jocul cu fantasticul sau doar cel cu puterile imaginative nelimitate ale textului...” - Alexandru Condeescu) și anunță motive și procedee reluate ulterior în romane. SCRIERI: Mărturisiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
mare admirație față de N. Iorga, fiind influențat de critica sociologică, biografică, psihologică. E activ mai ales în „Luceafărul”, unde, chiar din primul an de apariție a revistei, popularizează operele scriitorilor din Regat. Admiră poezia populară, în care crede că predomină lirismul, îl preocupă specificul național al literaturii române (Ce e românesc în literatura română?, 1929), influența romantismului european și a literaturii germane (Deutsche Kultur auf das rumänische Volk, 1933). Scrie, cu sensibilitate și înțelegere, dar fără a se remarca prin idei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
cuteza a-l apipăi. [...] și luându-l cu scutece l-au înfășat și cu brațele l-au cuprins și țițe feciorești dându-i în gură, cu lapte curat l-au adăpat".14 E adevărat că și limba veche contribuie la lirismul descrierii prin sensul arhaic, de origine păstorească, al verbului "a apleca" (a alăpta), prin polisemantismul substantivului "pohtă" (însemnând aici așteptare fierbinte), prin forma etimologică a cuvântului "țițe", ori prin cea arhaică a cuvântului "mumă" (care, după cum se știe, nu provine
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
adesea pline de haz, ce aparțin mai mult publicistului și memorialistului. Tensiunea lirică (1971) este un eseu superior didactic, probând spiritul speculativ al lui C., ca și buna cunoaștere a poeziei române și universale. Tensiunea ar fi starea unică a lirismului, care presupune obligatoriu antinomia, opoziția. Sunt descrise, pe această schemă binară, numeroase opoziții, precum imanent- transcendent, etern-efemer, cosmic-uman, actual-revolut etc. Autorul evidențiază rolul conjuncțiilor adversative, al termenilor-semnal, al funcției practice a timpurilor verbale. Analiza tipurilor de tensiune conduce la tipurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
presupune obligatoriu antinomia, opoziția. Sunt descrise, pe această schemă binară, numeroase opoziții, precum imanent- transcendent, etern-efemer, cosmic-uman, actual-revolut etc. Autorul evidențiază rolul conjuncțiilor adversative, al termenilor-semnal, al funcției practice a timpurilor verbale. Analiza tipurilor de tensiune conduce la tipurile de lirism, și ele foarte diverse, ca de pildă lirismul absenței, al aspirației, al așteptării ș.a. Stelele cardinale (1975) pune sub luptă patru metafore fundamentale, patru puncte cardinale ale poeziei lui Eminescu: gândirea, visul, cântecul și plânsul. Sunt examinate pe rând semnificații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
schemă binară, numeroase opoziții, precum imanent- transcendent, etern-efemer, cosmic-uman, actual-revolut etc. Autorul evidențiază rolul conjuncțiilor adversative, al termenilor-semnal, al funcției practice a timpurilor verbale. Analiza tipurilor de tensiune conduce la tipurile de lirism, și ele foarte diverse, ca de pildă lirismul absenței, al aspirației, al așteptării ș.a. Stelele cardinale (1975) pune sub luptă patru metafore fundamentale, patru puncte cardinale ale poeziei lui Eminescu: gândirea, visul, cântecul și plânsul. Sunt examinate pe rând semnificații multiple, eseistul tălmăcind sau descoperind noi sensuri, cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
românești de călătorie, București, 1982 (în colaborare cu Viorica Diaconescu, Florin Manolescu, Alexandru Melian și Petre Nicolau). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Ștefan Cazimir, „Caragiale. Universul comic”, CNT, 1967, 14; Al. Călinescu, Două studii despre Caragiale, IL, 1967, 10; Al. Piru, Lirismul ca tensiune, RL, 1971, 28; Al. Ciorănescu, Ștefan Cazimir, „Tensiunea lirică”, „Revue de littérature comparée”, 1975, 3; G. Dimisianu, Un eseu despre Eminescu, RL, 1975, 28; Mihai Zamfir, Între semantică și critică: „Stelele cardinale” de Ștefan Cazimir, RITL, 1976, 2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
Vieața nouă”, fiind - opinează D. Micu - „acela care a ținut să-și racordeze cât mai exact inspirația directivelor ideologice ale revistei”, P. a dat o poezie „de concepție”, marcată de retorism, discursivitate, exces de abstracțiuni și intelectualizare, așadar lipsită de lirism convingător, într-un „travesti” simbolist, cum remarca E. Lovinescu: „Travestiul simbolist constă, în afară de un verslibrism frenetic, într-un oarecare exotism de expresie”. Atributele de modernitate constau totuși în recursul la versul liber și în abordarea unei zone tematice noi. Astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
o anume primenire poetică. Adept al versului ritmat și rimat, el aduce în placheta Patima ciocârliei (1970) un mănunchi de poeme axate pe o tematică largă, convertită de cele mai multe ori în poezie autentică. Își leagă numele, în buna tradiție a lirismului românesc, de cinstirea locurilor natale: Blajul, Transilvania, țara. Patria limbii române (1985) se înscrie în ceea ce se numește „poezia cetății”, incluzând aici meditația lirică, parabola istorică și socială, evaluarea trecutului legendar devenit proiect liric, poezia iubirii de țară exprimată cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
pare să constituie un scut a cărui ocrotire este însă ascunsă îndărătul vorbei în doi peri, susținută de un text care oscilează între poemul în proză și snoava cu iz sapiențial, ca în Șarpele casei (1998). M. este adeptul unui lirism eliberat de elemente livrești, cu toate că nu totdeauna și le refuză. Un rest de „înțelepciune” din cărți rămâne în subtext, ca un termen obligatoriu de comparație pentru „poezia ca o vulpe” (Artă poetică). Alteori o scriitură deliberat inexpresivă urmărește să impersonalizeze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
de lucidă conștiință artistică (nedistanțarea de fapte, lipsa de discernământ și de perspectivă asupra întregului), de unde aspectul de mozaic al secvențelor epice. Volumul de proză scurtă Divorțul Marianei și alte schițe (1941) nu diferă ca factură de romane, consemnând același lirism al unor analize psihologice nuanțate, în care vocea naratorului este acoperită de senzațiile și stările personajelor. SCRIERI: Jocuri de apă, pref. G. Topîrceanu, București, 1938; Divorțul Marianei și alte schițe, București, 1941; Fascinație, București, 1943; Vijelie, București, 1947; ed. pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286451_a_287780]
-
mai sus de buric. E micuță, „săraca...” N.D. Cocea găsea dimpotrivă, că democrația este foarte serioasă și matură, dar e virgină, na fost pusă la încercare...” Mircea Eliade, fostul coleg de școală al lui Șeicaru, era ambiguu, se scălda în lirismul ... vorbelor. Democrația fiind minoră, i se impunea, probabil, tutoratul unei dictaturi, încheia sarcastic, dar, parcă, văitânduse Pamfil Șeicaru. Hiena nr.18-19, de joi 14-21 februarie 1923 cuprindea „O anchetă în lumea intelectualilor la care răspundeau: Nicolae Iorga, C.C. Arion, Istrate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a fost apreciat insistent, ca și evidentele merite didactice ale acestor texte (faptul că apropia copiii, deopotrivă, de istorie "ca obiect de studiu", dar și de literatură). Totuși, au existat și unele rețineri: "dacă nu ar fi grevate de un lirism prea stăruitor, rostul lor formativ ar deveni și mai evident" (Ibidem, p. 109). 203 Aprecierea noastră se bazează nu doar pe unele observații directe asupra circulației volumelor din anii '80 care se poate datora inerției, hazardului, penuriei, nostalgiei ș.a. -, ci
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a tradus fragmente, nepublicate, din poemele lui Hesiod (Operele și zilele și Theogonia) și din lirica poetei Sappho. El are meritul de a fi introdus la noi, prin culegeri cuprinzătoare, poezia lui Lamartine și Byron, deși nu avea afinități cu lirismul delicat al primilor poeți romantici. Din literatura clasică franceză și din cea a Luminilor a ales opere reprezentative: Amfitrion de Molière, Arta poetică a lui Boileau (tradusă parțial), tragediile lui Voltaire Fanatismul sau Mahomet prorocul și Brutu, precum și Julia sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
potriveli funambulești. Un auster jurnal al detențiunii la Văcărești este Celula nr. 13 (1932). Notațiile reci, denudate de orice artificiu, nu evită zonele întunecate ale traiului la gherlă, așa cum, prin excepție, lasă să le scape și câte un puseu de lirism elegiac (stârnit de priveliștea zilelor de toamnă). Scrutând mediul promiscuu, în care iese la iveală și ce e rău, și ce e bun în fiecare, scriitorul veșnic în răspăr ajunge la părerea că de multe ori cei închiși sunt victime
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
fi o mie de milioane.” B. va trece însă de la cronica rimată și exaltarea conformistă a „biruințelor” și a „steagului leninian” la un tip de poezie reflexivă, care atrage în gesticulația amplă motive cu reverberație general umană. Evoluția către un lirism mai elaborat începe odată cu Lacrima diavolului (1965), unde poetul, depășind faptul concret, încearcă o viziune de ansamblu asupra lumii, diavolul, spirit răzvrătit, semnificând setea de cunoaștere a omului. Punctul de sus al scrisului lui B. este Olimpul Diavolului, lucrare ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
s-au impus prin prospețime, siguranța tonului, prin legătura nemijlocită cu mentalitatea țărănească, ale cărei ipostaze fundamentale le stilizează. Totuși nu autenticitatea țărănească, ci un clasicism de nuanță populară definește originalitatea profundă a poeziei lui C. Proiectarea generalului în particular, lirismul discret, subtextual în viziunea obiectivată epic sau dramatic, caracterizează idilele. Poetul prinde în mici scene de un firesc grațios semnele tulburării erotice, jocurile și capriciile iubirii, o vârstă incertă, între candoarea copilărească și o instinctivă tactică erotică. Flăcăul și fata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]