1,894 matches
-
de compozitor, concentrând acțiunea operei într-o multitudine de acțiuni, atitudini, gesturi care nu fac decât să Martin Fülöp adâncească această prăpastie între muzica - foarte melodioasă, romantică, dorind de fericire - și acțiunea operei - lipsită de curăția dragostei, diformă (în sensul literal al cuvântului), sărăcită de sentimentele nobile. Scenograful Yannis Thavoris încadrează toate acestea în decorul douăzecist, astfel că în loc de palatul Ducelui vom avea un bar - sugestiv mascat de o firmă de pompe funebre, în interiorul căruia în primul tablou al primului act
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA [Corola-journal/Journalistic/83476_a_84801]
-
engleză (to make the difference ), răspândit cu mare rapiditate în ultimii ani și pătruns în diferite registre ale limbii. Sursa de iradiere a fost, cu mare probabilitate, limbajul publicitar, în care o găsim în continuare foarte des, în mesaje traduse literal: „Windows 7 face diferența” (stealthsettings. com); „Îngrijește-ți corpul! Crema face diferența!” (csid.ro) etc. Între lucrurile care fac diferența (într-o ideologie modernă a marketingului) intră, tipic, atitudinea, calitatea sau bonusul, prețul sau tehnologia. Contexte caracteristice sunt și cele
Face diferența by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5890_a_7215]
-
New York Review of Books. Tony Judt ne cunoaște bine. A fost, de altfel, în țară de cel puțin două ori. Articolul lui este impecabil informat. Titlul original: Romania: Bottom of the Heap conține o expresie pe care am tradus-o literal la fundul grămezii, ea sugerînd o poziție codașă în plutonul candidatelor la UE ori un fund al sacului în care se află, claie peste grămadă, candidatele. Departe de a fi o neutră constatare a acestui fapt, articolul reprezintă un apel
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
ale semenilor săi și la scorțoșenia Domnilor care privesc numai cu coada ochiului "căci trupurile nu le mișcă, parcă sînt de ceară, și se tem să nu se frîngă". În acest prim jurnal al țării, aparținînd autorului-boier, participînd la Soțietatea literală românească, scriere necioplită, se ascunde unul din potențialele stilistice de limbă strălucind ca un mic bulgăr de aur în mineralul inform găzduit... Anume, atunci cînd Dinicu Golescu este pus în valoare de interpret cu acea fermă atitudine a cetățeanului din
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
literară, este poate mai expusă lecturilor eronate din partea celor care percep doar al doilea pact, cel explicit, și-l ignoră pe primul, care este implicit. Credeți că acest statut ambiguu al autoficțiunii ar putea fi cauza principală a frecventelor lecturi literale la care e supusă opera dumneavoastră și care conduc la mari absurdități interpretative ca, de exemplu, afirmația prin care i se atribuie scriitorului Fernando Vallejo o ideologie fascistă, rasistă, oligarhică, reacționară etc. Credeți că absența -din cîte știu eu- a
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
de Gabriel Liiceanu care, cunoscîndu-i bine biografia, imediat l-a întrebat de Beckett și Henri Michaux și Cioran a trebuit să-i recunoască drept prieteni ai săi. Vreau să spun că, mă gîndeam eu, astfel de afirmații nu trebuie interpretate literal. În cazul lui Cioran, de exemplu, ceea ce spunea nu era adevărul strict, dar era adevărat în sensul că el a fugit mereu de mondenitățile lumii literare. Fernando Vallejo: Poate că nu-l considera pe Beckett un mare scriitor. Și nici
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
fii spiritual, helas!), după cum sonurile naturii se textualizează (Vine Alex). Creația în chestiune, bizuită pe o țesătură de nuanțe fine și de semitonuri, asemenea unui cod, presupune, pentru a fi receptată cum se cuvine, o inițiere nu în primul rînd literală ci sufletească, ceea ce e poate o predestinare. Ioan Moldovan e un poet foarte bun, meritînd în opinia noastră un loc de prim plan în tabloul poeziei române de azi. Ioan Moldovan, Recapitulare, Ed.Dacia XXI, 2010, 112 pag.
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
el răspundea la două exigențe majore. Prima: caracterul absolut etern și nerevizuibil al textului. Acesta nu putea fi gîndit și exprimat decît într-un singur fel. A doua: prestigiul textului. Cine să îndrăznească a-l pune la îndoială, fie și literal? Dar tocmai aceste două elemente nu se regăsesc în mentalitatea plagiatorului. Pentru el, nu există nici umbră de respect pentru textul pe care-l reproduce aidoma. Îl consideră un banal bun comun. Un izvor din care trecătorii beau apă fără
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
Prodigy față de Stockhausen. Avem, de-acum, două literaturi - care comunică, desigur - și două regimuri de vizibilitate ale literaturii. În mare, avem o literatură care contestă literatura în chiar interiorul cîmpului literar (ca Schoenberg în muzică, de pildă), dar recuperînd realitatea literală (cum Stockhausen recuperează realitatea sonoră), și o literatură contestatară, antisocială, dar, din perspectivă literară, obedientă unui model de reprezentare recunoscut - și, deci, vandabilă, recuperată de societatea de consum (ca Hendrix în muzică). Literatura "pură" ca antiliteratură Numărul 1 apare în
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
în momentul în care-și dă seama că, dacă societatea poate fi cuprinsă în modele, experiența le scapă pentru că e inepuizabilă. Numai că literatura a căutat cu încăpățînare să incorporeze, mai mult decît experiențele, inepuizabilitatea lor - conceptul lor. Deschiderea spre literal a devenit, astfel, experiența supremă în măsura în care ea rămînea singura experiență posibilă a literaturii. Apariția literaturii "pure" are consecințe asupra reprezentării realității în mediile intelectuale și artistice. Cea mai importantă se traduce prin dispariția ierarhiei platoniciene a realităților: simulacrul nu se
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
ierarhiei platoniciene a realităților: simulacrul nu se mai opune realității (conceptului) în măsura în care textul, și mai apoi imaginea, s-au autonomizat și nu mai comunică subordonat. De-abia de acum înainte se va putea vorbi despre o realitate a literaturii, literară - literală va spune Gleize - a fiecărui act literar, din momentul în care, pentru literatură, realitatea ultimă/concretă nu poate fi decît literală. Abia de acum, de la această premisă a unor realități dacă nu paralele cel puțin diferite, concurente, putem vorbi despre
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
nu mai comunică subordonat. De-abia de acum înainte se va putea vorbi despre o realitate a literaturii, literară - literală va spune Gleize - a fiecărui act literar, din momentul în care, pentru literatură, realitatea ultimă/concretă nu poate fi decît literală. Abia de acum, de la această premisă a unor realități dacă nu paralele cel puțin diferite, concurente, putem vorbi despre tendințele literaturii moderne, despre cearta postmodernismului cu modernismul, despre recursul la imagine ca îndeplinire a promisiunii de reprezentare de la care literatura
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
reprezentare de la care literatura a abdicat. De acum, fiecare domeniu de reprezentare va fi legitimat prin propriile coduri, strategii și politici. Ierarhia nu dispare, ea își schimbă doar criteriile: literatura, de pildă, este literatură numai dacă se ocupă cu experiența literală, dacă nu se mai pretinde o "oglindă plimbată de-a lungul unui drum". Poezia este cea care-i conferă noii literaturi identitatea, poezia care debordează granițele unui gen literar, echivalentă cu ființa literaturii - așa cum Daseinul este echivalentul ființei umane. Dacă
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
ca semn tot ceea ce oferă spectacolul societății de consum: violență, obiecte, trupuri, exotic etc. E drept, ea nu reușește să recupereze însăși moda, noutatea ca semn, pentru că noutatea este chiar garanția vizibilității. Mai mult, ea nu recuperează ca semn nimic literal, nu poate sau refuză să aplice limbajului tratamentul aplicat decorului social. Argumentul ei este că pe aproape nimeni nu mai interesează intertextualități de anvergură, că literatura ca literatură e foarte puțin prizată. Pe de altă parte, însă, sistemul o înghite
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
fericiți care nu l-au/ avut niciodată vor să cumpere,/ arși de amărăciunea că fără el/ adevărata fericire nu există.// acesta e al doilea motiv/ pentru care oamenii se roagă.” (pp. 18-19) Ioan Es. Pop poate fi citit, în sfârșit, literal. În cele aproape două decenii cât au trecut de la debutul său, exercițiul acesta elementar nu s-a prea făcut. Eu cred că e cazul. Contururile trebuie să se precizeze. Și, deodată cu ele, valoarea. Altfel cum? „am 52. o mai
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
îl protejează pe autor de capcanele ridicolului. Raționamentul și discursul sunt în permanență întrepătrunse. Așa încât, nu o dată, Gelu Negrea îi convinge întâi pe ceilalți și abia la urmă, prin contagiune de idei, pe sine. Există, între personajele Dicționarului, unul care, literal, nu-și are corespondentul în opera lui Caragiale. E vorba despre Poetul romantic, obținut, sagace, printr-o perifrază categorială. Reproduc un pasaj, căruia îi alătur deconspirarea finală: Se insinuează cu finețe sugestia naturii schizoide a personalității scriitorului de factură romantică
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
subtile și convingătoare, o spun că una care susțineam mai degrabă teza inadecvării analogiei. Faptul că memoria poate fi atît utilizată cît și abuzată (a se vedea recuperările trecutului făcute în totalitarism) îl conduce pe Todorov la distincția dintre rememorarea literala și cea exemplara. Prima aspiră la păstrarea evenimentului în unicitatea și literalitatea lui, reducîndu-l astfel la statutul de fapt intrazitiv, "care nu duce dincolo de el însuși". Memoria literala stabilește o contiguitate strictă între ce s-a întîmplat în trecut și
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
trecutului făcute în totalitarism) îl conduce pe Todorov la distincția dintre rememorarea literala și cea exemplara. Prima aspiră la păstrarea evenimentului în unicitatea și literalitatea lui, reducîndu-l astfel la statutul de fapt intrazitiv, "care nu duce dincolo de el însuși". Memoria literala stabilește o contiguitate strictă între ce s-a întîmplat în trecut și ce se întîmplă în prezent, identifică toate cauzele și consecințele posibile ale episodului și mă lansează într-un fel de campanie personală și exclusivista de anihilare a tuturor
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
memoriei care caracterizează momentul actual. În ciuda numeroaselor studii ce i-au fost dedicate, Todorov operează cu cîteva distincții simple (nu simpliste însă) și euristice, si e posibil că resursele lor persuasive să fie mai degrabă limitate. Totuși, diferența dintre memorie literala și memorie exemplara mi se pare foarte importantă și cu un potențial explicativ remarcabil. În numărul viitor voi zăbovi asupra altor argumente, dar a aceleeasi chestiuni, prezentînd cartea lui Alain Besançon, semnificativ intitulată Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism și unicitatea
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
vase din argilă care, tocmai în urma acestei operațiuni, ajung ceramică, pentru că, la drept vorbind, - la ce bun să arzi ceramica în cuptor, odată ce ea a fost arsă, ca să ajungă ceramică? O altă terțină, deja din textul următor, care, în traducere literală ar fi: „Mirosul înecăcios de grăsime râncedă/ imperceptibil, dar insistent (autoritar) între timp/ va disloca (alunga) tot aerul din împrejurime” în traducere sună derutant: „Mirosul greu de grăsime râncedă/ E imperceptibil, dar, între timp, aerul din jur/ Va înghiți totul
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
Doar că un astfel de "comentariu", prin pura decupare, trebuie făcut, cu grijă, după desen, în așa fel încît firele tăiate să se îmbine perfect la loc, reconstituind modelul. De aici minimul avantaj comparativ al celui care, fiindcă a cunoscut (literal și în toate sensurile...) un autor, cînd citește și selectează "bucăți"de operă, știe să caute. Sau știe să "vadă". Un instrument de "căutare" (și de clarvedere, însemnînd, deocamdată, doar vedere la distanță) este antologia Despre identic și felurit, recent
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
a rămas fidel textului apărut sub ilustrație și unui stil literar elaborat, parodic, destul de greu de tradus. Lui Toonder i se datorează și inventarea câtorva cuvinte care au rămas până azi în limba neerlandeză, cum ar fi zielknijper pentru psihiatru (literal: „(cineva) care ciupește sufletul”). Literatura străină, văzută din Franța Dosarul numă rului 522, pe august, al revistei „Le Magazine Littéraire” este dedicat literaturii din afara Franței, mai precis prezintă „Zece voci mari ale literaturii străine”. Les belles étrangères sunt voci consacrate
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4413_a_5738]
-
am văzut că sînt de acord cu mine cam toți criticii care m-au precedat). Și cum, vorba lui Nietzsche, nu există decît interpretări, devine că ea e decisivă, vitală pentru literatură; literatura atîrnă, la modul cît se poate de literal, de critică. - Cum credeți că ar putea fi descurajată avalanșa de veleitari care publică nestingheriți, an de an, maldăre de cărți fără importanță sau valoare? - În nici un fel. Nici măcar cu un sistem de amenzi drastice. Nu mai puneți la inimă
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
a fi remarcabil, fiindcă pericolul e suficient de mare. Cum suficient de mare e și URSS-ul din mintea și din scrisul lui Ernu. Celebra glumă care spune că Uniunea Sovietică se învecinează cu cine vrea se poate înțelege și literal, dacă ținem seama de dimensiunile acestui mamut geografic. Conceptul de "durată lungă", lansat de Braudel, capătă un corespondent în "spațiile întinse" pe care le intuim în subtextul cărții lui Vasile Ernu. Până la urmă, totul se dovedește mai limpede când e
Născut în 1971 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10068_a_11393]
-
că povestea pe care tocmai a scris-o i se va părea lui însuși "într-un tîrziu....un vis numai sau vreo istorie citită ori auzită undeva, cîndva de mult". În această alchimie a reveriei - în scris sau în lectură, literal și în toate sensurile - aurul e desigur esențial: "...nu-l vedeam șpe Aubrey de Vereț altfel decît locuind într-una din străzile ce mărginesc regescul Tiergarten spre apus, încingîndu-l cu o minunată salbă de vile, unde aurul a izbutit, întrucîtva
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]