10,073 matches
-
Totul se Întâmplase În jurul Craiovei pe o vreme caniculară, probabil că unele șine se torsionaseră ușor și un cumnat de-al Subalternul se afla În cursă cu o garnitură de marfă. Acel cumnat al lui era, ați Înțeles, mecanic de locomotive Diesel, un băiat bun, pâinea lui Dumnezeu, cuminte și ascultător. Ei bine, și, cum mergeau ei așa pe căldura aia cu locomotiva și cu 34 de vagoane pline În urma lor, ajung Într-un loc În care linia cobora Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se afla În cursă cu o garnitură de marfă. Acel cumnat al lui era, ați Înțeles, mecanic de locomotive Diesel, un băiat bun, pâinea lui Dumnezeu, cuminte și ascultător. Ei bine, și, cum mergeau ei așa pe căldura aia cu locomotiva și cu 34 de vagoane pline În urma lor, ajung Într-un loc În care linia cobora Într-o pantă destul de abruptă, iar la piciorul pantei se găsea și o curbă ușoară. Cumnatul cunoștea drumul, mai trecuse pe acolo de zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o presiune constantă. În fine, pe scurt, cumnatul mecanic primise ordin să se grăbească puțin pentru a face loc unui accelerat sau rapid care venea dinspre Timișoara și, la baza pantei, acolo unde Începea curba aia ușoară, Încercase să frâneze, locomotiva sărise de pe linii, iar vagoanele care se aflau În spate, deși nu căzuseră și ele, Împinseseră locomotiva Înfrânată pe deasupra traverselor, din traversă În traversă, cale de vreo două sute de metri. În fond, nimic foarte grav, cei trei chiar răsuflă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
face loc unui accelerat sau rapid care venea dinspre Timișoara și, la baza pantei, acolo unde Începea curba aia ușoară, Încercase să frâneze, locomotiva sărise de pe linii, iar vagoanele care se aflau În spate, deși nu căzuseră și ele, Împinseseră locomotiva Înfrânată pe deasupra traverselor, din traversă În traversă, cale de vreo două sute de metri. În fond, nimic foarte grav, cei trei chiar răsuflă Într-un fel ușurați, directorul ceva mai convins decât ceilalți doi. Ei, da, dar eroismul povestitorului În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
unul dintre secretarii ministrului transporturilor, deci prin ea se putea ajunge În audiență la ministru. Povestitorul reținuse această prețioasă informație Încă de atunci când avusese loc excursia și avusese grijă să Întrețină respectiva relație. Meritul lui! Important era ca mecanicul de locomotivă, cumnatul deci, să nu fie dat afară din personalul CFR. Plătea tot, cheltuielile pentru reparații, deplasarea macaralei speciale care venise să repună locomotiva pe șine, alte cheltuieli legate de catastrofa pentru care nici nu era vinovat (suma nu era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
avusese loc excursia și avusese grijă să Întrețină respectiva relație. Meritul lui! Important era ca mecanicul de locomotivă, cumnatul deci, să nu fie dat afară din personalul CFR. Plătea tot, cheltuielile pentru reparații, deplasarea macaralei speciale care venise să repună locomotiva pe șine, alte cheltuieli legate de catastrofa pentru care nici nu era vinovat (suma nu era foarte mare), dar trebuia să fie salvat de la excluderea din rândul cadrelor CFR. Această grea sarcină și-o asumă tocmai povestitorul și, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În fața ministrului un adevărat poem. Printre altele zicea că-i zisese ministrului așa: — Tovarășe ministru, noi am iubit calea ferată de mici copii, eu și cumnatul meu, pe care-l cunosc din fragedă copilărie, ne-am născut În fum de locomotive și În fum de locomotive vrem să murim... Et caetera et caetera. Directorul părea Încântat de poveste, dar parcă și Începea să se teamă puțin de volubilul său subaltern. Poate și de asta Încerca acum s-o facă pe ursuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Printre altele zicea că-i zisese ministrului așa: — Tovarășe ministru, noi am iubit calea ferată de mici copii, eu și cumnatul meu, pe care-l cunosc din fragedă copilărie, ne-am născut În fum de locomotive și În fum de locomotive vrem să murim... Et caetera et caetera. Directorul părea Încântat de poveste, dar parcă și Începea să se teamă puțin de volubilul său subaltern. Poate și de asta Încerca acum s-o facă pe ursuzul, pe distratul sau pe obositul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
deasupra căreia aerul Încălzit de soarele puternic juca În ape) și putea fi văzut urcând din nou aproape de orizont pe lângă un copac uriaș, un stejar probabil, care străjuia singuratic Întreaga câmpie. Trenul părea Înțepenit acolo, nici un zgomot, nici un șuierat de locomotivă nu se grăbea să-i anunțe plecarea. Câmpul arat avea o măreție specifică, imposibil de descris sau de comparat, ceva În prezența căruia nimeni și nimic, nici chiar trenul, nu mai Îndrăznea să se miște sau să șuiere. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se obișnuiască cu tot ce vedeau și ce auzeau... Ființa lor era încărcată doar cu mlaștini, putregai, gâlgâit de ape mâloase - acum înghețate bocnă - orăcăit de broaște și cu mugetul buhaiului de baltă... Și acum... Acum atâta zgomot! Fluier de locomotivă, scârțâit de frâne, pocnet de tampoane și nenumărate glasuri omenești!!! ― Stafidă frate, să sperăm că trenul pe care îl așteptăm ne va duce acasă, fiindcă atâtea trenuri ne-au dus în și ne-au adus din Infern!!!... ― Măi Dumitri, nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
așa o noapte și vreo trei sferturi din ziua următoare. „Drum lung, dar care se va sfârși până la urmă” - gândeau ei... Când soarele scăpăta deja spre chindie, ascunzându-se după niște nori cu geană roșie, s-a auzit fluier de locomotivă obosită de atâta drum! Saboții frânelor au scrâșnit prelung și, în sfârșit, trenul s-a oprit. Era capătul unui drum lung și începutul unei speranțe... Toți călătorii s-au grăbit să coboare. După ce și ultimul pasager a ajuns jos, pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ajuns tata acasă pe așa un viscol? Parcă vine Crăciunul, nu Paștele - a apreciat Dumitru într-o doară... Mergeau de ceva vreme. În cele din urmă, un fuior de zăpadă învăluită de vânt a adus zvon de fluier al unei locomotive. ― Suntem pe aproape de gară, Dumitre - a strigat Todiriță. ― Bine că am ajuns, fiindcă m-o apucat și foamea... Când au intrat în gară, s-au simțit în altă lume. Un mecanic tocmai verifica niște legături ale unor furtunuri pentru frâne
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
instrucție până om cădea cum cade boul pe brazdă primăvara. ― Întrebarea îi când plecăm de aici, că viscolul ista încurcă lucrurile rău de tot. Am auzit eu că la așa o vreme nici nu pleacă trenul până nu merge o locomotivă cu plug în față - a vorbit Todiriță. ― La Gromovnic scrie că la sfârșit iarna asta are să fie grea și uite că așa este - și-a amintit Dumitru. ― Da’ de unde știi tu ce scrie la Grămolnic? ― Asta o spunea astă toamnă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
baie, cum se spune. Așa că ne vom înțelege. ― Dare-ar Domnul să reușească lighioana asta de tren să treacă prin troienele adunate din belșug - a vorbit un artilerist din celălalt capăt al vagonului. ― Problema n-ar fi troienele, ci dacă locomotiva are un plug în față și dacă îi va ajunge mangalul, pentru că s-a lăsat și un puișor de ger ca la Bobotează - a intervenit un alt artilerist, de lângă Dumitru. ― Uite că ne-am luat cu vorba și nimeni nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de apă a văzut atâția oameni, i-a rugat să aibă grijă să nu lase apa să curgă fără rost. Când și ultimul și-a umplut bidonul, a remarcat râzând: ― Apoi cu apa pe care ați luat-o dumneavoastră o locomotivă mergea o sută de kilometri. Da’ nu-i nimic. Să fiți sănătoși și să vă fie bine și ușor unde îți merge... Uite că pe mine nu m-o chemat. Ce-or fi zicând cei mari? Ce să mai facem
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
chemați sub arme... ― Ia uitați-vă ce soare roșu, oameni buni! - s-a auzit un glas. ― Asta înseamnă că va fi ger zdravăn. S-ar putea ca la noapte să ne cam zgribulim de frig, că de unde să mai dea locomotiva căldură, dacă abia are ea aburi ca să urce dealul. Uite că mi-am adus aminte de un sat numit Buhai, așezat pe un deal cu același nume - a vorbit unul care își sufla în pumni de frig. ― Da’ este un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
unei frumoase ca cea care se întorcea fericită de la Buhai, să ne mulțumim cu „pocalul” nostru. Să fiți sănătoși, fraților! Fiecare a băut cât a simțit nevoia. După acest ritual, s-a lăsat o liniște stânjenitoare. Abia se auzea pufăitul locomotivei, fiindcă zgomotul era înghițit de omătul gros din jur... În cele din urmă, cel din fața căciulii țurcane i s-a adresat acestuia cu întrebarea: ― Nu te-i supăra, om bun, că te întreb. Cu ce te ocupi matale acolo de unde
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un oftat sau chiar sforăit... Chipuri obosite, cu barba țepoasă și cu ochii înroșiți de somn neîmplinit, se ițeau din când în când de după vreo pulpană de suman. Lumina de afară se împuțina văzând cu ochii... Un fluier prelung de locomotivă i-a trezit pe toți. ― Asta ar însemna că ne cam apropiem de vreo gară - a presupus un glas răgușit. ― Doar n-o fi chiar capătul drumului nostru, căăă... ― Că nu ne-am trezit încă? Lasă că te trezește el
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și mulțămim tare mult. Mâinepoimâine îți vine și feciorul - a vorbit Dumitru din ușă. ― Să-ți fie gura aurită. Mergeți sănătoși și să-i găsiți bine pe toți cei dragi - le-a urat crâșmarul. Când au ajuns în gară, o locomotivă obosită gâfâia în capul unei garnituri de tren. ― Todiriță dragă, frumos ne-ar fi stat să-i facem din mână doar... Că trenul nu știe de șagă. Își umflă cazanul cu aburi de dă pe dinafară și își ia tălpășița
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Am fost să mă spovedesc>. <Parcă te-ai spovedit și miercurea ce a trecut>. <Atunci am fost să aprind doar o lumânare...> Și uite-așa îl duce de nas pe prostovan, de îl râd și curcile”... Un fluier prelung de locomotivă l-a scos pe Dumitru din vârtejul gândurilor. Și-a aruncat pulpana sumanului de pe față. Mare i-a fost mirarea când în fața lui a descoperit un alt Todiriță... Privire limpede, hotărâtă, pornită de pe un chip acoperit de o lumină stranie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și ne-o scos de sub pământ... Unuia - acela era servant - i-o luat mâna de tot. Din umăr. Mie mi-o rupt numai carnea de pe piciorul stâng, mai gios de genunchi. Da’ doctorii - săracii de ei - m-o lecuit...” ... O locomotivă întunecoasă ca un tăciune ofta din când în când în capul unei garnituri de vagoane-platformă pe care erau ancorate tunurile. Înghesuiți într-un vagon de clasa a treia încât abia răsuflau, ședeau tunarii... Așteptau plecarea... „Către care colț al Infernului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
părțile Indiei. Mulțimea zgomotoasă din gara Fortului nu se rărește niciodată, nici măcar la primele ore ale dimineții. Mulțimea, face parte dintr-un proiect feroviar măreț, visul unificării, pe care inginerii imperiului l-au transformat în realitate. Dârele de fum ale locomotivelor care se ridică peste aburul câmpiilor încinse și se unesc peste peroanele gării, fac parte din spectacolul continental. La fel ca și cele 103 tuneluri săpate în munte până la Simla, podul peste râul Gange, lat de peste 3 kilometri la Bihar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în coliviile lor la clasa a treia, o vacă mestecând niște resturi; mirosurile - de mâncare prăjită în ghee, de cărbune, de sudoare, de unsoare de osii și de urină; zgomotele - strigătele vânzătorilor, exclamațiile, numele țipate în gura mare și fluieratul locomotivei care parcă străpunge toată această gloată enormă de oameni înghesuiți laolaltă. Este un zgomot atât de puternic, încât uneori te rogi ca excesul de viață să contenească, să se dea la o parte, să-ți facă loc în toată această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-l plaseze undeva. De fiecare dată când se simte urmărit, observat, se mută în altă parte. Stă mult timp lângă un poster pe jumătate jupuit: Vizitați Bombay, poarta Indiei. Cât pe ce să fie abordat, când aude fluierul unei locomotive, care împunge aerul îmbâcsit. Iese pe peron și vede un tren trăgând în gară. Imediat începe îmbulzeala, acțiunea. Soldații se întind și coboară din vagonul de marfă, transformat ca să poată transporta tunuri. Hrana și alte provizii sunt descărcate de soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Nu contează dacă crezi în ele. Credința este o senzație trivială la nivelul stomacului. Oricum, pe măsură ce Bobby construiește și dă viață păpușilor sale, înțelege că în englezi există ceva minunat. Viețile lor sunt structurate ca niște piese de motor, de locomotivă sau de vapor, demontate și reasamblate pe malurile unor noi fluvii. Fiecare dintre ele este rigidă și asigurată, construită în conformitate cu caracteristicile clasei sau clubului de apartenență și sunt aproape nobile în lipsa lor de variație, în lipsa lor riguroasă de flexibilitate. Nobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]