3,986 matches
-
fi făcut absolut orice numai să scape de urmările unui accident mortal ; fusese în comă și medicii nu se putuseră pronunța asupra șanselor lui de a supraviețui înainte ca polițiștii să desemneze vinovatul. Acum, încătușat fiind, în acest moment de luciditate, se revoltă. Un spasm, numai, îi trădează această stare. Încercarea de a striga cu furie este curmată de revenirea „la normal”. Deși intenționase să rostească vorbe grele la adresa polițistului rostește cu totul altceva: „Erica !..., Erica !..., Erica !... ” * Medicul psihiatru, managerul ospiciului
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
și a pornit spre Erica. Având destul timp la dispoziție s-a oprit mai întâi la mormântul Mitrului a aprins o lumânare și a plâns a împăcare, așa cum simțise nevoia să o facă la înmormântarea lui. A fost momentul recâștigării lucidității depline. Drept dovadă, deși și-a continuat drumul, a renunțat să o revadă pe Erica. Ajuns în orașul ei a oprit undeva. Vreme de aproape cinci ani, cât au fost împreună, nici nu i-a trecut prin minte să-i
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
gândi că este cazul să-și ia tălpășița, dar Mărțișor își îndreptă paloșul de foc spre el. În disperare, Ger-Sticlos aruncă cu bagheta spre Mărțișor, dar, vai! bagheta i se transformă într-un val de ceață. Într-un moment de luciditate, se gândi să profite de perdeaua de ceață lăsată de bagheta sa și să se facă nevăzut. Degeaba! Razele ce țâșneau din paloșul lui Mărțișor pătrunseră prin ceață ca un far și-l țintuiră pe vrăjitorul nevăzut. Atunci, Mărțișor îl
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
s-a scăldat cât a trăit.” („Dialog cu moartea”, p. 28). În visul continuu al iubirii sublime așteptate o viață, poeta glisează prin caleidoscopicul labirint karmic al universului oniric asumat cu toate riscurile rătăcirii, din care se salvează prin cerul lucidității, lăsând în urmă trapele și capcanele beznei „voinței oarbe”, citind în alfabetul braille, învingând minotaurii ispitelor, în fond învingându-se pe sine: „...conștiința, / mi-a spus să mă trezesc la realitate.../” și apoi „oglinda s-a spart în bucățele și
„PAȘII SINGURĂTĂȚII” SAU PERIPLUL LUI PSYCHE ÎN CĂUTAREA IUBITULUI ÎN VISUL IUBIRII ETERNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366142_a_367471]
-
mă trezesc la realitate.../” și apoi „oglinda s-a spart în bucățele și toată vraja a dispărut.” („Ultima întâlnire”, p. 99). Într-un amalgam de anotimpuri exterioare și interioare, oscilând între extazul culminant al dorinței pe de o parte, și luciditate, pe de altă parte, Singurătatea noetică caută și se caută mereu într-o „odisee” a iubirii, într-o altă dimensiune, a visului de iubire continuu trăit ca o luptă și fermă rezistență la asaltul trecerii clipelor desfrunzitoare, împotrivire la agresiunea
„PAȘII SINGURĂTĂȚII” SAU PERIPLUL LUI PSYCHE ÎN CĂUTAREA IUBITULUI ÎN VISUL IUBIRII ETERNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366142_a_367471]
-
mai măricică, iar celelalte două mai înalte cu un lat de palmă decât Vasilică. Fețele lor creoline erau acum cenușii. Parcă deveniseră niște stâncuțe rupte dintr-un munte semeț, peste care se prelingeau izvoare de lacrimi. Într-un moment de luciditate, observ că una dintre ele plânge numai cu un ochi. Am aflat mai târziu că Ioana, când avea aproape cinci ani, neputând să-și dezlege șiretul de la teniși, a luat un cuțit și hârști pe el, dar vârful i-a
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
față de monumentele istorice și de patrimoniu, cultura istorică și nu numai cu care era înzestrat, datorită muncii și tenacității Înaltpreasfinției Sale - deoarece a fost un autodidact înnăscut și foarte consecvent cu el însuși de-a lungul întregii sale vieți; prin luciditatea și spiritul critic însoțit de foarte multă înțelegere și condescendență; pe urmă prin spiritul de disciplină, în primul rând cu propria lui persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susținute într-un mod foarte clar, limpede
ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP EPIFANIE AL BUZĂULUI ŞI VRANCEI (1932 – 2013)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361575_a_362904]
-
negru pe alb al diagnosticului pus de specialiștii germani, trezește totuși interesul și curiozitatea pentru modul cum va fi depășit acest impact. Cartea e un fel de „autobiografie poetizată”, după afirmația autoarei. Și într-adevăr, autoarea observă cu maximum de luciditate, aproape cu acribie, toate fazele bolii, precum și stările fizice și psihice prin care trece, pe măsură ce tratamentul își face sau nu efectul. Autoarea posedă un simț al concretului, împletit armonios cu un inefabil care în cele din urmă, se lasă prins
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
a abandonat universului.” Panseurile despre poezie justifică faptul că autoarea este, în primul rând poetă și apoi prozatoare: „Poezia moare când o scrii dar reînvie atunci când o citești. E ca o resuscitare (reușită)”. Autoarea recunoaște și reclamă, în același timp, luciditatea prin”scris”: „Mă protejez cu el, e scutul meu de supraviețuire cerebrală”. Și în acest timp, devine limpede motivația autoarei de a-și consemna sentimentele, trăirile din acest timp aflat la limita supraviețuirii. Nu lipsesc momentele de anxietate, disperare: „simt
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
angajată în sens mistic prin Sfânta Liturghie în taina marti¬riului, a jertfei și muceniciei, și în mod explicit prin încercările și pătimirile din lumea aceasta, asumate într-un duh de credință, cu toată responsabilitatea, răbdarea și nădejdea creștină, câștigă luciditatea du¬hovnicească, exprimată în unicul mod eclezial de a fi: "fiți tari în credință și să vă iubiți unii pe alții". Dacă Biserica ignoră această paradigma martirică ori mucenicească și se detașează sau dispensează de ea, riscă să uite propria
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
Dumitru Scorțanu. Panseurile din acest volum nu se vor a fi definiții sau idei preconcepute despre ce trebuie să credem și să facem în viețile noastre. Contradicțiile, acolo unde există, reflectă stările diferite prin care trece un om, fie de luciditate și credință în anumite valori, fie de rătăcire. Cititorilor le rămîne să aleagă cuvintele și sensurile cele mai apropiate de sufletul lor. - Autorul „Întreita suferință” cât și celelalte titluri ale autorului pot fi comandate de la Editura FIDES (editura fides@yahoo.fr
ÎNTREITA SUFERINŢĂ , EDITURA FIDES, IAŞI, 2011 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351797_a_353126]
-
liric origina: “Ai pingelit drumul spre soare/ cu pași vânzători de întuneric,/ clepsidrele răsar pe trotuare/ ca pietrele reci în amurguri,“ ( Farmec viu). Jocul dintre sacru și profane din poemele Marinelei Preoteasa dă un aer de coerență ontologică, în care luciditatea și revelația se amestecă în chip miraculous: “Ne răzvrătim în clipa disperării,/ în lumea asta ce a mers și ce n-a mers?/un zid de oase e vamă înserării/ în doi, tango în pas de univers? “( Un vis trecător
POEZIA CA VIZIUNE ÎN GEOMETRIA METAFOREI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351980_a_353309]
-
în vederea rezolvării unei probleme, atunci când situația o cerea; prin cultura teologică și nu numai cu care era înzestrat datorită muncii și tenacității sfinției sale - deoarece a fost un autodidact înnăscut și foarte consecvent cu el de-a lungul întregii vieți; prin luciditatea și spiritul critic însoțit de foarte multă înțelegere și condescendență; pe urmă prin spiritul său de dișciplină, în primul rând cu propria lui persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susținute într-un mod foarte concis
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR ILIE MOLDOVAN DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE „ANDREI ŞAGUNA DIN SIBIU... de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/351965_a_353294]
-
Română cu scopul de a revigora viața monahală din Schitul Românesc Prodromu... Apreciat și iubit, deopotrivă, atât în Grecia cât și în România Părintele Petroniu Tănase a condus până la sfârșitul vieții sale pământești, schitul nostru românesc și athonit, cu o luciditate, dragoste și abnegație, deosebite!... Și dacă ai ajuns cumva, până la începutul anului 2011, prin acele locuri, așa cum au făcut și o fac în fiecare an foarte mulți români, te-a întâmpinat un bătrân înalt, puțin adus acum, slăbit de asceză
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/351966_a_353295]
-
pendulează între reverie și durere. Între 1883 și 1889 biografii lui scot în evidență mai mult latura lui ,,bolnavă”. Dacă ne-am apleca cu mai multă atenție asupra acestei perioade am constata că Eminescu a avut mai multe clipe de luciditate decât de reverie. Cum se face că dus la Viena cu escortă polițienească la sanatoriul Oberdobling, fără nici un tratament, în câteva zise își revine și vorbește cu doctorii filozofie, despre vechimea limbii noastre, recită versuri, de asemenea este invitat la
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]
-
ADORABILULUI OMENESC Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1007 din 03 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Dr. Luminița Marilena Pascariu. Un medic al umanului și adorabilului omenesc Criza, măcinările zilnice de tot felul, excesivitatea împingerii omului dincolo de rezistența, luciditatea și forțele umanului, dor în lumea pe care o trăim, ca o traumă! Toate acestea articulează azi mai temeinic decât oricând, toate drumurile omului, spre cel mai uman dintre noi, spre cel cu o forță formativă a reconstruirii-de-sine, pe cât îi
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]
-
conservat al domnului Aristică fu agresat de un motor de motoretă și clopotul cel mare de la Sf. Haralambie. Bietul om își regăsi, destul de greu, puterea de a înjura, la modul profesionist al breslei din care provenea, dar un frison de luciditate îl împiedică să o facă! Observase la timp că, la capul lui, minunata sa soție bătea niște fasole și răcnea precum că: „scoală-te, animalule, că horcăi ca unu’ cu gâtu’ tăiat, dă mă bagi în boale și nu-s
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
în mintea și în inima mea, prin câteva trăsături și calități distincte: - în primul rând caracterul, onoarea și demnitatea părintelui; după aceea cultura teologic - duhovnicească și nu numai, cu care a fost înzestrat datorită muncii și tenacității prea cuvioșiei sale; luciditatea și spiritul său critic însoțit de foarte multă înțelegere și condescendență; pe urmă spiritul de dișciplină, în primul rând cu el însuși, de rigoare academică, doctrinară, liturgică și canonică revelată cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predică sau
PREA CUVIOSUL PĂRINTE ARHIM. TEOFIL PĂRĂIAN de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350497_a_351826]
-
rând caracterul, onoarea și demnitatea părintelui apoi vocea sa inconfundabilă, cât se poate de sobră dar și caldă în același timp; după aceea cultura teologică și nu numai, cu care a fost înzestrat datorită muncii și tenacității prea cucerniciei sale; luciditatea și spiritul său critic însoțit de foarte multă înțelegere și condescendență; pe urmă spiritul de dișciplină, în primul rând cu el însuși, de rigoare academică, doctrinară, liturgică și canonică revelată cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predică sau
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]
-
trăiri și exteriorizări nu totdeauna perceptibil în toată profunzimea sa; și este cu atât mai greu, când Omul se numește Viorel Faur, una dintre personalitățile accentuate ale culturii românești actuale. Când, trecând peste prețuirea și devoțiunea ce i le porți, luciditatea și temperanța ar trebui, totuși, să domine demersul omagial întreprins. Viorel Faur a făcut ochi în urmă cu 70 de ani, într-un ținut aparte cam la jumătate distanță între vidicul Beiușului și vidicul Coului, în Dumbravani, într-o familie
VIOREL FAUR de MIRON BLAGA în ediţia nr. 64 din 05 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350640_a_351969]
-
pe creștet. Bărbatul se ridică brusc, încordat ca un arc. Bătăile inimii își accentuau ritmul: „Mama?” Femeia a aprobat, făcând semn din cap. Puștiul era alter-ego-ul său. Ciudat. Stresul, toata perioada cât îl hăituiseră cu acuzațiile, toate acestea îi afectaseră luciditatea? Încă o negare de partea cealaltă. „Ok, să comunicăm atunci!” Băiatul și-a dus mâna la inimă înclinând din cap. „- Cine ești?”îl întrebă în gând. -„Știi bine, cine sunt!” Nu avea curaj nici să bănuiască.. „- Ce dorești?” „- Ce dorim
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
hohotind suavă/ Albastrul odinioară paradis/Ce grea povară palidă penumbra/ În inimă, călătorită țara, goală/ De visu-n doi neputincios învins/ Care-a uitat și ce-a mai vrut să ceară/ Când timpul ca pe un mort frumos/ L-a plâns!”) luciditatea asumării condiției proprii și încrederea în legea unității contrariilor (“Arterele rămân carnivore/ Tot primitiva li-i vrerea/Cu alte cuvinte sunt și eu om/Poetul este un om/ Antisentimentală mă vor, să nu stânjenesc/să scormonesc portmonee, tarife/zilnice (le
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]
-
identitar? E normal să hotărască limbricii „hrana” pe care o primesc de la organism? Ori, dacă sunt culturnici ... se poate ... Și ziceți Dv. mai departe, dle Pintilie: „politicul se insinuează și apoi posedă. Trebuie izgonit! Acest moment (??) poate deveni unul de luciditate colectivă și de rezistență colectivă” ... Din nou sunt de acord cu Dv. dle regizor roman, dar „politicul” nu e „artă abstractă sau virtuală”, domnilor, el suge concret corpul social, până la epuizare, prin păduchii săi pe care-i cheamă alde Patapievici
ELITELE CU PAPION VERSUS „POPOR PATIBULAR” de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351388_a_352717]
-
La prezentarea cărții „Deoumansimul, al patrulea val” în cadrul Academiei Dacoromâne din oct. 2011, universitarul doctor, filosof al sacrului, dacologul redutabil, hermeneutul și scriitorul australian de origine română din Sydney, Octavian Sărbătoare, consemna următoarele: „Am remarcat spiritul enciclopedic al Deoumanismului și luciditatea prezentării ideilor. Găsesc remarcabile orizontul panoramic, curajul expunerii și în special, caracterul ei vizionar! Termenul „DEOUMANISM” este prin excelență vizionar și l-am adoptat pentru uz, în conferințele pe care le susțin (...); Penetrantă este iubirea de neam și de țară
STINDARD, TEMATIC, INTRODUCTIV de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351390_a_352719]
-
cum ar analiza Preasfințitul Părinte Episcop Vasile mersul și evoluția Bisericii astăzi, când iată, se confruntă cu o mulțime de probleme și de crize, tot mai acute, pe zi ce trece, multe dintre ele generate din interiorul și în interiorul acesteia... Luciditatea, spiritul său de echipă, respectul față de colaboratori și dreapta lui socoteală ar fi fost de mare folos acum dar, am convingerea că felul său de a fi și, mai ales, de a vedea lucrurile a fost moștenit de către mulți dintre
PREA SFINŢIA SA DR. VASILE COMAN – EPISCOPUL ORADIEI (1910 – 1992) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351414_a_352743]