2,476 matches
-
energie care-i suia din pântece și țâșnea ca dintr-un gâtlej retezat. După ce însă ochii se obișnuiau cu lumina, ieșeau la iveală tot felul de petice multicolore. Unele sclipeau, țevi înfipte pe jumătate, corniere rășchirate, table îndoite, tălpi încă lucioase de fiare de călcat, întoarse către cer ca potcoavele cailor morți. Altele absorbeau însă lumina, țigle sparte, mormane de cenușă ce mai păstrau urmele găleților în care se întăriseră, petice și cârpe de-a valma, pete gelatinoase ca niște meduze
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adică nu mai mic decât toți ceilalți, ci egal cu sine însuși. Iar Iadeș visa că e egal cu pătura lui care se căptușea cu puf de lebădă și îi ținea cald. Fesul se preschimba într-o claie de păr lucios, cu breton de paj, până la sprâncene. Și nu mai trebuia să se ferească, toate lucrurile pluteau, inclusiv scatoalcele pe care, altminteri, se deprinsese să le îndure pe nemeritate. Cum visele sunt atât de ușoare, încât nici măcar moartea nu le poate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așteaptă mama cu masa. Tot un fel de fasole avem, că e miercuri. Se bucură când vin acasă flămând... — Eu, de pildă, îi tăie vorba Tili, m-aș bucura de niște murături... Auzi, continuă, privind mulțumit la spinările arcuite și lucioase ale gogoșarilor murați pe care bătrânul îi pusese pe masă, mă gândeam la povestea cu trenul. Într-un fel, e și povestea noastră. Din copilărie și până acuma, singurul lucru care nu s-a schimbat e internaționalul de opt. — Ții
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse pe jumătate. Părul se sufoca sub culoarea roșie, evident, nu a lui. Gâtul era scurt, de parcă ar fi vrut să se ascundă, cu albeața lui cu tot, dar nu avea unde, căci umerii erau dezgoliți. Bluza, dintr-un material lucios și elastic, cobora de la jumătatea umerilor, strângând sânii și împingându-i să stea bombați. În strădania ei, bluza nu reușea să-i acopere șoldurile și pântecul, care se buclau peste fusta neagră, prea strânsă pe coapse și terminată, la jumătatea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai trase o dușcă, apoi luă una din sandale și începu s-o arunce în sus. Își aminti, deschise ușa de la intrare cu băgare de seamă și privi în jos, spre etajul al doilea. De dedesubt, din crăpătura ușii, ochii lucioși și uscați ai bătrânului scânteiară, atât cât Maca să-i poată observa, înainte de a se trage îndărăt. — Bâțâitule ! Moș Coprol ! strigă, înainte de a trânti ușa. Fata se oprise în pragul băii. Avea un prosop în jurul coapselor și cu altul, mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dos decât statuile. Cât despre noi, ce să mai zic. Am trecut de la armură la izmene. — De la o vârstă, medită Jenică, lipsa izmenelor începe să se simtă. Priviră în tăcere. Femeia se unduia în jurul unui automobil uriaș, de un negru lucios. — A cui o fi ? întrebă Jenică. — Cine, gagica sau mașina ? — Amândouă... — Nu știu, dar pot să-ți spun că nu- mi place de el... Habar n-am cine e, treaba lui cum și-a câștigat banii, n-are decât să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așezat pe scaun, obrazul stâng. Primul era vesel, acesta îngândurat. Nu arătau la fel nici linia ochilor, nici colțurile buzelor. În partea cea veselă părul era cârlionțat, în partea îngândurată cădea neted peste ureche. Avea un fel de pelerină neagră, lucioasă și, în picioare, cizme care scoteau un sunet sec, de parcă ar fi călcat pe lespezi. Străinul își întoarse, la un moment dat, obrazul vesel către planta ofilită și întinse palmele, de parcă ar fi vrut să o mângâie. Jenică văzu, mirat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
degetele peste mapa cu lozuri. Jenică vru să mai spună ceva, dar nu găsi în el destulă tărie. Tot ce mai putu face fu să închidă ochii. Străinul alese în cele din urmă un loz. Avea degete lungi, cu unghii lucioase. Scoase lozul cu îndemânare și îl desfăcu fără grabă. Jenică simți cum îi plesnesc tâmplele. — Nu e mare lucru, spuse străinul și îi arătă lozul despăturit. Zice să mai trag o dată... Cum nu se putea mai rău ! Jenică își înfipse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câteva clipe fără să înțeleagă. Privi apoi la străin, dar fața acestuia era din ce în ce mai tristă și mai îndepărtată. Gândurile îi încremeniseră, încercă zadarnic să socotească. — N-am știut, îngăimă, că există un asemenea câștig... Străinul nu spunea nimic, tunica lui lucioasă era parcă agitată de vânt. Dincolo de mânecile largi se vedea floarea, care se deschisese cu totul, nespus de frumoasă. — Nici nu pot să vă dau ce scrie aici... șopti, ca-n vis, Jenică. O să trebuiască să mergeți la centru, dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acasă. Costumul ei, discret și elegant (un tailleur de stofă neagră foarte moale, siluetând liniile trupului planturos, dar zvelt, o crizantemă artificială la butonieră), nu denota nici o dezordine. Numai cearcănele din jurul ochilor negri, focoși, pe-o față foarte brună și lucioasă, acuzau o mistuire interioară. Sultana era frumoasă, în ciuda unei definiții fizice prea violente și a unor sprâncene excesiv de stufoase. Un puf dens făcea o umbră deasupra buzei de sus, întărind o dată cu viziunea solidității șoldurilor și a pulpelor impresia de animal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pătura aspră de pe pat, ziarul pe care l-am întins pe ea ca să ne bem ceaiul, îl văd pe Noica rupând țigări Carpați și îndesîndu-le tutunul în pipă, mă uit la băscuța lui de papă în exil, la pantalonii foarte lucioși, mă gândesc la cărțile pe care și le-a scris cuminte ca o cârtiță încăpățînată, nerăsfățat de nimeni, nelaureat, ba pe deasupra injuriat de Ionesco și alții ca "vîndut" - și îmi vine în minte vorba lui Heraclit cum că "se află
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în care văd, peste umărul reginei, cum femeia deschide plicul cu fotografii, cum le scoate și cum îi propune reginei să înceapă să semneze pe prima dintre ele, într-un colț anume, dar nu pe dosul pozei, ci pe suprafața lucioasă color. "Ah, non! Non! C'est trop!" o aud pe regină spunând, cu glasul tremurând și împingînd poza cu mâna. Intervin cu un "Dar e posibil, doamnă?", în vreme ce scutierul în scurtă de piele din dreapta mesei o înhață pe femeie de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
totul normală este că trebuie să mori, că omul își sugrumă viața lui însuși, până dispare. KARLI (arată către Frumoasa Pereche): Și ăia de colo, unde-i viața lor care se va sugruma? Că ăia sunt așa de fini și lucioși, pe dinăuntru și pe afară, ca un castor. Și dacă ăia nu au nici un fel de viață, care trebuie sugrumată, când o să moară odată și odată ăia de colo? Că cumva trebe să dea și ei viața. Pentru că noi putem
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lâna unei miele.../ La brâu ține un săculeț de piele/ Cu bumbi gălbui și ghinde de arnici./ Nu-i om, oricâte drumuri și potici/ Ar fi bătut pe lume, să mai știe/ Așa fătuță mândră și nurlie./ Iar pielița-i lucioasă semăna/ Cu-n galben proaspăt din tarapaná./ Cât ce privește glasul, nevestica/ Se măsura în ghiers cu rândunica./ La țopăit era neîntrecută, / Părând un ied zburdalnic după ciută./ Era ca miedul dulcea ei suflare,/ Ca florile din fân aromitoare./ Zglobie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lâna unei miele.../ La brâu ține un săculeț de piele/ Cu bumbi gălbui și ghinde de arnici./ Nu-i om, oricâte drumuri și potici/ Ar fi bătut pe lume, să mai știe/ Așa fătuță mândră și nurlie./ Iar pielița-i lucioasă semăna/ Cu-n galben proaspăt din tarapaná./ Cât ce privește glasul, nevestica/ Se măsura în ghiers cu rândunica./ La țopăit era neîntrecută, / Părând un ied zburdalnic după ciută./ Era ca miedul dulcea ei suflare,/ Ca florile din fân aromitoare./ Zglobie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
În strat gros, zilnic, până la vindecare. Propolis spray, 20%, pulverizat la locul afectat, urmată de ungere cu alifie de propolis. PSORIAZIS Boală a pielii necontagioasă, caracterizată prin apariția pe piele a unor pete roșiatice, acoperite de niște scuame groase și lucioase. Infuzie de tătăneasă, o linguriță la o cană din care se beau 3-4 cești pe zi. Comprese cu infuzie din rădăcini de tătăneasă, 10 lingurițe la 5 litri de apă În clocot, care se adaugă apei din cadă. Cataplasme cu
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
Dunlop. O privire în culisele arhitecturii lui Disney - de la parcurile tematice la hoteluri și sediul central - și un semnal al influenței ambalajului, mediului și detaliului. Anuarul de design Communication Arts. Chiar și lucrul strategic de dubios - care abundă în paginile lucioase - demonstrează infinitele opțiuni din design. Magazinele Nike, din diferite locații. Un exemplu uimitor de spațiu care pune în valoare marca și creează o experiență primitoare și memorabilă. • Alte exemple Clădirea sediului central al lui Nike, Beaverton, Oregon Sediul central al
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
copii au fost înregistrate pe o perioadă de 26 de zile. Cercetătorii au clasat apoi conversațiile părinți-copii în funcție de două criterii: pe de o parte, cele care implicau descrieri ale unor obiecte din muzeu (de exemplu, „Este frumos...”, „Este gros...”, „Este lucios...”, „Este verde...” etc.); pe de altă parte, conversațiile ce conțineau explicații („Asta funcționează așa...”, „Acest lucru este bun la...”, „Aici trebuie pus un șurub de 12...” etc.). Cercetătorii au constatat că părinții foloseau mai multe explicații atunci când se adresau fiilor
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
pe degeaba, ci pe frumoase recompense, lipsite complet de spiritualitate, dar pline al naibii de sunătoarea materialitate. Hei, domnule Băsescu, mă auzi matale, sunt eu, cel care nu te-am înghițit niciodată, dar mi-i milă de chelia matale cea mult prea lucioasă și trag un semnal de alarmă, ca să înțelegi mai ușor despre ce e vorba, asta în limbaj marinăresc, pe care-l înțelegi mai bine, se definește ca fiind situația în care șobolanii părăsesc corabia ce se scufundă!... Domnilor, vreau să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la deal. Rămăseseră foarte dezamăgiți când locomotiva neagră și greoaie trecu în goana cea mai mare , de parcă nu ar fi fost nimic pe șină. Simți sub tălpi scândura sgrunțuroasă a pasajului de cale ferată. Se aplecă și pipăi șina rece, lucioasă. Răceala aceasta îi făcea bine. De ce? Nu ar fi putut să explice sau poate nici nu ar fi vrut dacă ar fi știut vreodată. Simțea așa ca un val mișcător, ca o infuzie de liniște binefăcătoare, ce îi cuprindea tot
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
-i tot un drac. Dacă am ajuns până în țara tătărască nu-mi place deloc. Popa din sat de la noi spunea că tătarii vin din iad. Mihu zâmbi pe sub mustața sa groasă de cavalerist uitându-se veselit așa deodată la chelia lucioasă a lui nenea care strălucea în soare după ce-și aruncase boneta peste fânul din căruță. - Nene tătarii nu mai sunt pe aici, au plecat și ei la război împotriva noastră ca toți cei din față, dar fetița asta e
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ca un tremur de ape, trecu pe pielea animalului care se feri deodată în lături, omul rămase cu mâinile în gol, ceva îi scăpă pe jos, se aplecă, îl ridică și la lumina săracă, slabă ce ajungea până la el obiectul lucios pe care-l scăpase și pe care nu știuse că-l purtase în mână tot orașul, căpătă contururi precise, definite, era cuțitul pe care-l pusese în buzunar după ce tăiase salamul. Oare când îl scosese din buzunar... De undeva de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cunosc eu și cred că și el mă cunoaște pe mine. Să nu vorbești tare, pământul acesta se supără întotdeauna dacă strigi aici. Mult îi mai place tăcerea și să fie luat în seamă... Săpa cu mișcări sigure, înfigând lama lucioasă în pământul ce se despica docil și blând așezându-se apoi cuminte în roaba ceea mare, făcută probabil de stăpânul casei fiindcă era mult mai mare decât o roabă obișnuită. O umplu și merse cu Simiuc după el și o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și ăsta, măcar de i-ar fi rușine.” Se întoarse apoi spre bărbatul scund care stătea lipit de soba fierbinte și se tot muta de pe un picior pe altul, lipindu-le pe rând cu talpa numai în șosete de suprafața lucioasă a teracotei. - S-ar părea că plugul acesta n-o să apară așa curând, cine mai știe, poate doar pe după miezul nopții. Mă mir cu de-ai plecat dumneata la serviciu pe un asemenea viscol. Ce crăpa lumea dacă nu te
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
stopul acela blestemat! Nici genunchiul nu-l mai doare! Deodată ca și cum o cortină uriașă s-ar fi tras la o parte lin și fără nici un zgomot, liniștea năvăli rece, nemiloasă în timpane, în creier. Privi atent în jur. Liniile metalice lucioase sclipind acum stins în lumina alburie a zăpezii, se vedeau până la o distanță destul de mare. Vântul nu mai bătea. Poate obosise și el de trei zile de când sufla mereu. Plugul de zăpadă dispăruse și degeaba își îngustă ochii privind în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]