3,158 matches
-
clovnerii tragice e a merge în răspăr cu firea și geniul său. Da, Caragiale e un om întreg, știe ce e tristețea, dezamăgirea, descumpănirea. Are pagini cutremurător patetice, după cum are pagini de un haz nebun și de o devastatoare savoare ludică. Dincolo însă de umorile lui schimbătoare, de suișurile și coborâșurile destinului și ale firii sale, trebuie, cred, să ne veselim, clipă de clipă, de veselia lui, de râsul lui genuin, de aplecarea lui spre chef așezat și amuzament. Caragiale e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Noailles. În lirica poetului, rețin estompele, surdina. Timbrul discret elegiac îl definea în Prour pentru porți uitate (1934). Din simbolismul începutului de veac, revine parcul, rustică devălmășie, în care crinii se învecinează cu sulfina și răsurile, loc salutat cu o ludică reverență, refugiu și pretext al reveriei. Timpul lucrează și decorul familiar renaște în jocul livresc, în vreme ce comparația așază neobosit un azi lângă ieri: grădina ce era și grădina de acum, paradisul din vară și mormintele „de rugină”, între care hotar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
ne jucăm singuri la PC, față de strămoșii care se jucau în grup socializându-se. Vreau să ajung mai repede la țintă: jocurile din societatea românească așa cum le zugrăvește literatura. Lumea interbelică de la noi, ca și secolul XIX, au fost foarte ludice, Bucureștiul excela, dar cazinourile din Constanța, capodoperă Art Nouveau, din Sinaia și alte stațiuni nu erau niciodată goale. Se juca tare și în familii, nu numai la Arnoteni, și nu pe chibrituri. Dețin numeroase mărturii ale unor membri longevivi ai
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
legitim. Acesta, gelos, neputându-se răzbuna pe nevastă, alege soluția odioasă a otrăvirii Rozicăi. Victimă la fel de inocentă, provocând reflecții melancolice poetului Lucian Blaga, este Câinele din Pompei, surprins de valul de lavă. În schimb, poetul Mircea Ivănescu introduce cu spirit ludic un hibrid inedit: Pisicâinele. Cu mult mai rar decât în poezie sau proză, apar, din motive foarte obiective, rudele lui Cerber în piesele de teatru. Apariția unui animal în scenă, e știut în teatre, distrage atenția spectatorilor, crează o rumoare
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
abordează în aceeași cheie „subiecte” frivole ori grave (teme predilecte: moartea, Dumnezeu, poezia), alternând continuu registrele și tonalitățile. P. adoptă poza Poetului (unele versuri au inflexiuni ce amintesc de Nichita Stănescu) și mimează un fel de tristețe bacoviană. Directețea orgolioasă, ludicul frust ar fi nota caracteristică a versului. Totuși, încă de la început se poate constata predilecția către anecdotic și ironie (inclusiv autoironie), către epicul ori portretul șarjat. Poetul declară, de altfel: „Sunt un François Villon, născut din flori,/ În jurul meu roiesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Noduri și semne”, „Convorbiri literare”, „Revue roumaine”, „Art-Panorama”, „Dialog”, „Flacăra”, „Poesis”. Cartea de debut este inegală, arborând poze, tonalități și limbaje diverse: de la baladescul cu modulații folclorice sau argotice la poezia conceptuală, metafizică, de la poza ludică la cea livrescă, artificială, de la poezia cotidianului la poezia vizionară, intens metaforică și alegorică. Surprinde frecvența termenului neologic, din sfera limbajului tehnic și științific: „sunt filament de wolfram într-un tub de sticlă vidat/ mâinile mele sunt mercurice/trupul meu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
unduiau prin copaci, iar dovlecii complicat sculptați și viu iluminați punctau poteca pietruită ce ducea spre casă. Și cu toate că era vorba de o petrecere absolut pentru adulți, nu se petrecea absolut nimic înfricoșător la 307 Elsinore Lane - doar un aranjament ludic și inocent menit să-i amuze pe invitați. Ca măsură de precauție împotriva unor musafiri nepoftiți am angajat doi bodygarzi (unul machiat ca Frankenstein, celălalt purtând o mască reprezentându-l pe Dick Cheney) și i-am plasat în fața ușii de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
iar acestea constituiau grosul claselor de curs. Arhitectura era atât de minimalistă, încât avea un farmec aparte. Totul se baza pe control, însă nu genera claustrofobie, în pofida tuturor platanilor și tufișurilor care înconjurau inima școlii. Era un spațiu reconfortant, aproape ludic. Era incontestabil o mică școală foarte șic. Sala de gimnastică dispunea de un spațiu înălțător unde am luat loc pe gradenele de beton și l-am ascultat pe director ținând o cuvântare compactă dar cam forțată despre eficiență și organizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tinerețea ori cu Erosul, cu mobilitatea și cu libertatea, cu provocarea și cu divertismentul, au despovărat și au dinamizat imaginarul consumatorist. Momentul „greu”, emfatic și competitiv al mărfii a dat îndărăt cu un pas în beneficiul unei mitologii euforice și ludice, frivole și juvenile. De unde natura hibridă a acestui ciclu ce se prezintă la scara istoriei drept o formațiune de compromis între mitologia standing-ului și cea fun, între consumul demonstrativ „tradițional” și consumul hedonist individualist. Consumul intimizattc " Consumul intimizat" Acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
finalitățile distinctive. Vrem mai degrabă obiecte destinate traiului decât obiecte de expunere ostentativă, cumpărăm una sau alta nu atât pentru a ne mândri, a afișa o poziție socială, cât pentru satisfacții emoționale și corporale, senzoriale și estetice, relaționale și sanitare, ludice și distractive. Bunurile de pe piață ce funcționau inițial ca simboluri ale statutului apar acum din ce în ce mai evident ca servicii făcute persoanei. De la lucruri ne așteptăm nu atât să ne claseze în raport cu alții, cât să ne permită să fim mai independenți și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
înecat într-un flux de senzații excepționale evoluând într-un spațiu-timp fun, teatralizat, lipsit de riscuri și de inconfort. Dorește să acceadă la un fel de stare magică sau extatică cu totul deconectată de la realitate, la o stare de euforie ludică ale cărei început și sfârșit sunt perfect cronometrate, ca la cinema. Nu e vorba de pierderea reperelor sau de confuzia realului cu iluzia, ci pur și simplu de încântarea rezultată din excesul de spectaculos și din proliferarea efectelor, de uimirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de viață și sursă a plăcerilor și-a făcut apariția în secolul al XIX-lea, odată cu marile magazine. În faza III, acest etos s-a universalizat și și-a atras un public mereu mai numeros, shoppingul lăsând impresia de ocupație ludică, de divertisment pentru toată lumea, de la femeile din înalta burghezie până la păturile populare și la tineret. Domenii întregi ale consumului au devenit experiențiale, asimilabile cu shopping-party, distracția la cumpărături. Societatea de hiperconsum este aceea în care consumul se scindează în mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
produsă fie și de aparența aventurii. În faza III, în care nevoile de bază sunt satisfăcute, cumpărătorul valorizează, desigur, valoarea funcțională a produselor, dar, în același timp, el caută mereu alte plăceri neîncercate încă, experiențe senzitive ori estetice, comunicaționale ori ludice. Se vând excitație și senzație și se cumpără experiență de viață, orice consumator semănând mai mult sau mai puțin cu un „colecționar de experiențe”13 dornic să se întâmple ceva aici și acum. Ca un proces de intensificare hedonistă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ale consumului funcționează ca divertisment. Astăzi, în homo consumans se regăsește mai mult ca oricând homo ludens, plăcerea consumului apropiindu-se de cea procurată de activitățile legate de joc14. Nu există nicio îndoială că această capacitate de a crea distracție ludică și animație „interioară” este unul dintre cei mai importanți factori care alimentează interminabila escaladă a nevoilor. Consumul, copilăria și timpultc " Consumul, copilăria și timpul" Întinerirea experienței trăitetc "Întinerirea experienței trăite" Am văzut așadar care este originea necesității de a reconsidera
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
vechilor diviziuni, contra tuturor vechilor diferențieri din interiorul lumii adulte, istorice și umane. Dar unde anume a văzut cineva eradicarea criteriilor și a diferențelor? Pentru că individul care funcționează în regim infantofil știe totuși că există o mică diferență între principiul ludic și principiul realității! Ce caricatură a judecății să iei partea drept întreg, jocul drept viață, consumul drept existență! Neoadultul care se defulează la Euro Disney nu se întoarce de-a binelea în copilărie, el se amuză să se infantilizeze, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
vorba atât de triumful regresiei psihologice, cât de consacrarea socială a tinereții ca ideal de existență pentru toți. În acest cadru cultural în întregime nou, idealul vieții adulte, serioase și riguros organizate se estompează în beneficiul modelelor care legitimează emoțiile ludice, infantile chiar. Când tinerețea și hedonismul funcționează ca referenți cardinali, nu mai e nicio rușine să afișezi gusturi ale unei alte vârste, nicio jenă ca acestea să-și prelungească efectul. S-a terminat cu compartimentările stricte și cu atribuirile definitive
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
să regăsească impresii trăite cândva în copilărie prin intermediul ofertei pieței; ei se joacă fără nicio inhibiție cu trecutul, surfează peste mărcile vechi sau reprezentative pentru toate perioadele vieții. De unde putem conchide: „consumul regresiv” este înainte de toate semnul unei culturi hedoniste, ludice și juvenile, semnul unei epoci în care cumpărăturile se fac în vederea unor experiențe subiective. Noua febră nu este altceva decât una dintre figurile ordinii dereglementate, emoționale, hiperindividualiste a fazeiIII. Orice ar fi, în mod paradoxal, omului îi place „s-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Până la urmă, retragerea zeilor a dus nu atât la afirmarea triumfătoare a subiectului, cât la dreptul tuturor la infantilism, la distracțiile „pasive” și futile: ea ilustrează nu atât abisul tragic al nonsensului, cât dorința de băi de tinerețe, de irealitate ludică, de derealizare emoțională a sensului. Dacă universul raționalității instrumentale e martorul unei amplificări a „căutării sensului”, el este încă și mai mult martorul nevoii crescânde de uitare a sensului, de evadare din viața de toate zilele în activități gratuite și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cât extraordinarul avânt al cererii de bunuri „inutile”. Cel care vizitează un magazin cu mărfuri la preț redus nu este un subconsumator, ci un hiperconsumator care se abține de la anumite cheltuieli pentru a putea accede, în altă parte, la consumuri ludice, comunicaționale și emoționale. Nu atotputernicia logoului triumfă, ci forța valorilor hedoniste, gustul pentru schimbare, dorința generalizată de a participa la societatea-modă. Hiperpublicitate și hipermărcitc "Hiperpublicitate și hipermărci" Rămâne un adevăr că goana după inovare și lansări de produse nu se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
principii care au subminat organizațiile fordiene. Iată publicitatea anexată la rândul ei de logicile de diversificare și de permanentă înnoire caracteristice societății de hiperconsum. Mai întâi, numeroase campanii de publicitate renunță la punerea în valoare repetitivă a produsului, privilegiind spectaculosul, ludicul, umorul, surpriza și seducerea consumatorilor. Publicitatea zisă „creativă” este expresia acestei schimbări. Nu mai este atât vorba de a vinde un produs, cât de un mod de viață, de un imaginar, de niște valori care declanșează o emoție: comunicarea se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
să trecem sub tăcere ceea ce constituie una dintre trăsăturile lui esențiale, adică generalizarea practicilor de divertisment alese liber în funcție de gusturile și de aspirațiile fiecăruia. Odată cu extinderea timpului liber, a vacanțelor, odată cu avântul divertismentului s-a difuzat și gustul pentru activități ludice, s-a amplificat revendicarea unui timp pentru sine, a unor momente centrate pe dorințe individuale. Faza II a impulsionat apariția unei fun morality bazate pe prioritatea acordată plăcerilor clipei și ale individului, pe visurile de evadări distractive, pe pasiunea călătoriilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
suntem nevoiți să constatăm că nu mai avem la dispoziție niciun model credibil de societate alternativă: suntem în postura celui care își asumă o denunțare radicală fără a avea speranța în organizarea practică a unei alte lumi. Gadget-ul și ludicul au luat locul perspectivelor de a revoluționa realmente organizarea comercială a modurilor de viață 14. Consumul-lume înaintează irezistibil asemenea unui destin. S-a analizat în mod pertinent această „reînarmare a criticii” ca fiind un protest „esențialmente moral” care, purtat pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
reduce cursa spre consum la niște confruntări și rivalități onorifice, ea a știut să recunoască aici un fel de experiență metafizică, o „explorare a existenței”, implicând chestiunea timpului, a spațiului și a sinelui. Aceste analize care insistă asupra dimensiunilor pasionale, ludice, existențiale ale lumii tehniciste merită salutate. Rămâne de văzut dacă metafora dionisiacă se potrivește într-adevăr vremurilor ce vin. Ecoul provocat de această problematică și analizele sociologice pe care le-a alimentat cer să ne oprim asupra ei, reexaminându-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mai primitoare în concordanță cu viața cotidiană. Orientarea cantitativistă din faza II și-a trăit traiul: în prezent, idealul poate fi indentificat cu protecția patrimoniului și cu preocuparea pentru bunăstarea urbană, cu amenajări diversificate ce permit luarea în stăpânire sensibilă, ludică și convivială a spațiului. Raționalismului funcționalist și obiectivist îi urmează un raționalism lărgit sau pluridimensional ce integrează aspirațiile umane într-o aemenitas inseparabilă de valori ca senzitivitatea, frumusețea, memoria și imaginarul 11. Și amenajarea spațiului periurban exprimă noua preeminență a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
burghez caracterizat prin aglomerare și elemente suprapuse decorative s-a demodat și la fel s-a întâmplat și cu funcționalismul aseptizat. Designul hipermodern privilegiază materialele ușoare, mobilitatea și adaptabilitatea, asocierea funcționalului cu măsura, a purității cu convivialitatea, a nomadismului cu ludicul. Ca ecou la sistemul de referință al hiperindividului decompartimentat, neodesignul vizează un confort psihologic și senzitiv. În termeni mai generali, după anii 1990 vedem dezvoltându-se un design de tip polisenzorial care are drept scop optimizarea dimensiunii senzoriale a produselor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]