2,384 matches
-
de a fi cel mai mare proprietar din țară. Pe de altă parte, practicile religioase curente par a fi tot mai pătrunse de un soi de misticism pragmatic : oamenii stau la coadă pentru binecuvîntarea și aghezmuirea celor mai diferite bunuri lumești, de la mașinile lor noi-nouțe la magazine noi și noi guverne, se înghesuie la exorcizări și așteaptă tot felul de miracole mai mult sau mai puțin pioase. Nu puțini sînt, astfel, cei care au început să se îndoiască de calitatea acestei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să lipsească nici cea mai mare pîine „dintr-o singură bucată” din lume. Realizată de brutari din Sfîntu Gheorghe la Romexpo, a fost sfințită și ea, bineînțeles, de către doi preoți veniți de la Patriarhie. Putem trece acum la recorduri ceva mai lumești : * Cel mai lung cîrnat afumat din lume, măsurînd 392 m, a fost omologat în București sub înaltul patronaj al primarului general, domnul Oprescu. * Tot în București a fost omologat și cel mai greu tort cu frișcă și fructe din lume
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
suferința pentru absența ce stă să se împlinească, pentru răpirea ontică ce-și anunță inevitabilul sunt nu numai autentice dar și extrem de intense. Realitatea profunzimii acestor trăiri nu le exclude, însă, din sistemul de coerențe care guvernează fluxul mundaneității efemere. Lumescul de zi cu zi refuză imaginea morții solitare, efemere, dorește ornamentarea acestui fapt radical și împrejmuirea sa cu pluralitatea prezențelor umane. Este un gest defensiv prin care se speră opturarea momentului teluric al decupării semenului din hărțile ființării corporale. Se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și profet al ei, cel care suferă intens trupește își asumă, adesea, transcendența prin metamorfozele ce le operează în el propria suferință. Odată cu începutul agoniei sale, el se rupe metafizic de conexiunile cu normalitatea banalului cotidian, de ritmul firesc al lumescului ce-și consumă plinătatea zi după zi. În disperarea acestor legături el se restrânge la sine concentrându-și ființa în jurul propriei dureri ce-l sfredelește. Într-adevăr, privește lumea doar ca posibil perimetru unde se poate afla sursa și elementul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se mai poate bucura de multitudinea altor facilități oferite prin lume pentru că sufletul său este inundat de prea-plinul durerii sale, durere ce nu mai lasă loc pentru alte experiențe afective. Înainte de izbucnirea suferinței sale, viața lui își consuma energiile în mijlocul lumescului cotidian corelându-și ritmicitatea cu tactul general impus de mundaneitate. Starea de sănătate a corporalității susținea integrarea și menținerea naivă în fluxul banal al zilelor amorfe și comune. Apatia imanentului ca un dat împrejmuitor și metafizic plafonant pătrundea și domina dimensiunea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în miezul conștiinței proprii, sufletul trăiește procesualitatea graduală a mărturisirii de sine. Acest complex de metamorfoze interioare determină tranzitarea de la o stare naivă și credulă către una a lucidității și profunzimii, către un nou mod de percepție și sondare asupra lumescului învăluitor. Aici masca ornamentală a falsei însoțiri întru durere este străpunsă iar spiritul privește către natura autentică din spiritul celuilalt. Această natură se dovedește, cel mai adesea negativă, lipsită de veracitatea unei iubiri care iese în întâmpinare, îmbrățișează consolator și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în sfera celor incurabili fără demersul unei decriptări prealabile a ecourilor ce trepidează în interioritatea sa trezită de cutremurări telurice. Vindecarea lui nu presupune abordarea deschiderilor interioare determinate prin irumperea lăuntrică a suferinței. Acest tip de tămăduire oferit de paradigma lumescului cotidian intenționează, în esență, nu aprofundarea fenomenului suferinței mai ales în efectele sale metamorfozante ci stoparea și uitarea sa pe fondul reașezării individualității în cadrele normalității ce temperează diluând excesele existențiale. Daca se întâlnește o suferință care persistă fiind invulnerabilă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
menținută iar suferinței umane nu îi este acordată recunoașterea sa drept una dintre experiențele fundamentale prin care omul se deschide transcendenței și își asumă abisul acesteia întru final. Ratarea sesizării valențelor profunde ale îndurerării contribuie la amplificarea și continuitatea situării lumescului cotidian în naivitatea unei percepții de suprafață, lipsită de profunzime a complexității existențiale. Dar această poziționare superficială a cunoașterii, această evitare și ocolire trepidantă a realităților prime oricât de mult ar amplifica hipnoza optimismului ce îndrumă ființa umană punctată de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de într-ajutorare, de salvare din suferința a semenului. Dar, cel mai adesea, nu acest sentiment îi aruncă pe oameni în demersul radical de susținere al celui suferind, ci ascultarea și împlinirea acelei dorințe intense a voinței cotidiene anonime ca lumescul viețuirii sociale de zi cu zi să-și urmeze inserarea în vulgul imanentului neperturbat de sincopele unor deschideri transcendennte. Slujitori ai acestui deziderat, majoritatea ființelor umane acționează asemeni resorturilor integrate și pierdute în ansamblul unei construcții gigantice și unitare. Aici
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și trăirile, fie ele intensive sau diminuate, sunt reașezate în pulsiunea unei singure împletiri ce le purifică de stigmatul depărtărilor unde au fost ancorate secvențial și efemer. Multiple experiențe și conexiuni existențiale sunt, în contextul retragerii la și întru fundamentele lumescului, abandonate unei uitări ce se instituie ca factor cenzurant. Reculegerea individuală implică o secționare a proiecțiilor spre multiplicitatea prezențelor și acțiunilor exterioare sinelui, o respingere a tentației de răspuns și replică la stimulii cromatici ce învăluie perforator unitatea ego-ului. Globul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu un Dumnezeu sever și atotputernic, ci cu o zeitate mai blândă și mai maleabilă. Părintele Bernard studiase chimia la Birmingham și câștigase o centură neagră la judo. Studiase mult detestata chimie pentru a-i face pe plac tatălui său lumesc, căruia îi zdrobise inima, mai târziu, îmbrățișând cariera preoțească. Tatăl lui, care nu se împăcase niciodată cu această turnură, murise ceva mai târziu. Părintele Bernard nu putuse nici măcar să-l încredințeze lui Dumnezeu, întrucât acest canal de comunicare fusese închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și și-a întemeiat un cămin respectabil, în care Hattie putea fi adusă. Dar asta s-a întâmplat ceva mai târziu. Între timp, însă, în viața lui Hattie a survenit ceva neobișnuit, chiar ciudat. În mintea strălucită, dar (în ce privește treburile lumești), naivă și chiar confuză a lui John Robert, încolțise o idee. Poate că se simțea vinovat de lipsa lui de atenție față de copil și dorea să se apere de acuzația de neglijare deliberată. Sau poate că voia, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rigid convențională și chiar penibilă, sau melodramatică și șocantă. Alți oameni rezolvau asemenea probleme fără măcar să-și dea seama; el nu putea. Să fi însemnat acest lucru că o iubea? Asta era dragostea? Îi erau atât de puțin cunoscute problemele lumești încât nu reușise să înțeleagă bine acest concept. Posibil că lucrul pe care-l simțea și pe care gândea că nu poate să-l identifice să fi fost în perpetuă schimbare. Se schimbase oare în ultima vreme, de când Hattie crescuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îl păstrezi în secret. — Nu, nu... — Poate că te gândești că voi contratenorii, trebuie abia să vă croiți drum în lume și să vă zbateți pentru a fi acceptați. Nu, nu-i asta. — Sper că nu te tulbură anumite prostii lumești? Domnul Hanway avea o delicatețe pudică pe care Emma o aprecia mult. — Nu, nu. — Pari atât de timid în general. Emma, care nu se considera deloc timid, și care era confruntat cu necesitatea eroicei sale opțiuni, roși de enervare. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
falsă. Tom ajunsese mai aproape de punctul vulnerabil, ba chiar periculos de aproape, când vorbise despre amorul propriu al filozofului. John Robert era un tip excentric, arogant și independent, căruia nu-i păsa de convenții și care nu urmărea meschineele țeluri lumești. Bâjbâia prin viață, urmărindu-și doar propriile scopuri și principii, gata să înfrunte indiferența, lipsa de înțelegere și adeseori antipatia oamenilor. Spunea tot ce gândea și nu-i păsa de societate. Cu toate acestea, era extrem de vulnerabil la ridicol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-se. Întâmplările dobândiră un sens. Pearl fusese de la bun început o cumplită greșeală. O angajase în chip de câine de pază, în chip de înger ocrotitor, de garant al izolării lui Hattie, al purității ei, al feririi de orice contact lumesc, profanator. Dar, în realitate, Pearl îl separase pe el definitiv de Hattie, îi furase dragostea copilei, dragostea pe care aceasta i-ar fi dăruit-o lui, dacă el ar fi vegheat asupră-i, fără intermediar. O subită gelozie împungătoare la adresa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
treptat din minte până când încep să-ți pară ireale. Părintele Bernard era adeptul ambelor curente, dar mai cu seamă al celui de-al doilea, pe care-l găsea mai ușor de înfăptuit, întrucât era mai ambiguu. Își lăsa uneori gândurile lumești să-i însoțească meditațiile, până într-acolo încât un observator din afară (Dumnezeu să spunem) n-ar fi putut găsi mare deosebire între reveriile sacre ale preotului și visurile cu ochii deschiși, neregenerate, ale unuia dintre enoriașii săi. În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din ce în ce mai mic în fața bogăției harului, dar și plin de speranță în fața milostivirii lui Dumnezeu. Aflându-se în această stare, el poate fi ajutat de confesor să înțeleagă că, de fapt, se situează în plin mister sacramental, loc în care lucrurile lumești îmbrățișează o altă conotație și sunt privite în dimensiune escatologică, în perspectiva unei lumi noi, pe care o oferă doar jertfa pascală a lui Cristos și pe care Duhul Sfânt o sfințește prin darurile sale. Susținut în acest mod de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
elixirul este un cocteil care are în componența sa / o picătură din sângele ei și una / din sângele tău), consecințele (după ce-l bei / ai să poți trăi în voie tragedii) și, de asemenea, îi motivează statutul: îndoiala face din dragostea lumească / un dulce infern / spre care se precipită mulți. Auspiciile Odei (în metru antic) sunt elocvente, oximoronicul dulce infern fiind omologul voluptății morții. În aceeași notă ironică, poetul oferă, totuși, o speranță: elixirul dragostei se bea o singură dată. O realitate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
acesta este mai tare ca piatra prin ceea ce spune, dar mai ales, prin ceea ce face. Mai dur decât granitul în credința sa; până și prietenia mea este o lucrare a Domnului; nu s-a abătut de la regulă nici în cele lumești niciodată, cred în el, mai mult decât în mine! Dar de ce îl găsesc atât de rar pe acasă, pe la casa trudită de el; poate în ultimul timp era prezent doar cu trupul; ce s-o fi rupt în elsufletul îi
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
să se repete și dimineața, la liturghie. Faptul închinării are, însă, și alte înfățișări, de unde reiese că mintea omului, fie el și drept credincios, o poate lua uneori razna. Mai ales la îndemnul diavolului, care îi bagă sub nas ispite lumești, cum ar fi agoniseala de averi sau profitul de pe munca altuia. A aproapelui, în exprimare proprie domeniului. Colectivitățile călugărești, se știe, duc un trai auster, în comun, în rugăciune și pocăință. Toate bunurile lor sunt de folosință comună. Un singur
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vede-n zare.” În poezia sa n-ai să întâlnești deznădejdea și sentimentul zădărniciei sau melancolia bolnăvicioasă după vremurile apuse. Gh.T. nu se opune deciziei dumnezeiești și din tragicul spațiu liturgic răzbate întotdeauna și o rază de lumină în veșminte lumești aureolate cu un clar de lună, cea binecuvântat întotdeauna iubirea. Apăsat de pustiul sentimental al emigrantului și de o maladie ascunsă ce-l încearcă de o vreme, el nu-și dorește un loc de veci la malul mării sau unul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
roagă iubita, că „de va fi înnourat, ceață, burniță ori vânt”, să nu mai vină la întâlnire pentru că el s-a culcat (nu a murit) sub o brazdă de pământ...” Gh. Târziu știe să picure amărăciune și lacrimi peste nevolniciile lumești, tot așa cum găsește un refugiu de mântuire în meditații religioase, relevarea preceptelor biblice, considerate scut împotriva răului. Stăpânit de o conformație spirituală profund umanistă, caritabilă, pacifistă și religioasă, iubitor de neam și dreptate, scrie o poezie situată ideatic în spațiul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
fost. Nu, nu este nimic de făcut! Acesta-i adevărul! Sentința, implacabilă ca un destin, rămâne în picioare. Și, odată cu ea, toate punțile care mă leagă de viață se trag îndărăt, ca înainte de plecarea unei nave spre necunoscut. Nici o ispită lumească nu mă mai ademenește să înfrunt verdictul, nici o dorință, nici un țel, nici o ambiție. Nimic. Totul în mine e orânduit pentru moarte și această orânduire se dovedește atât de trainic sudată, încît toate puterile lumii nu s-ar încumeta s-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fizică decât sub forma, lipsită de mister, pe care ne-o dezvăluise un pedagog ce ne-a dus, încolonați, de la internat la bordel, dar începusem să am vagi tulburări erotice. Probabil, și asta a contribuit ca viața plină de păcate lumești din Olimp să mi-i facă deosebit de simpatici pe "olimpieni". Nu-i simțeam severi, intransigenți. Și mă încînta să văd că niște zei duceau o existență de copii mari care nu reușeau să se maturizeze. Preferau să imite ce observau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]