2,406 matches
-
menținută iar suferinței umane nu îi este acordată recunoașterea sa drept una dintre experiențele fundamentale prin care omul se deschide transcendenței și își asumă abisul acesteia întru final. Ratarea sesizării valențelor profunde ale îndurerării contribuie la amplificarea și continuitatea situării lumescului cotidian în naivitatea unei percepții de suprafață, lipsită de profunzime a complexității existențiale. Dar această poziționare superficială a cunoașterii, această evitare și ocolire trepidantă a realităților prime oricât de mult ar amplifica hipnoza optimismului ce îndrumă ființa umană punctată de
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de într-ajutorare, de salvare din suferința a semenului. Dar, cel mai adesea, nu acest sentiment îi aruncă pe oameni în demersul radical de susținere al celui suferind, ci ascultarea și împlinirea acelei dorințe intense a voinței cotidiene anonime ca lumescul viețuirii sociale de zi cu zi să-și urmeze inserarea în vulgul imanentului neperturbat de sincopele unor deschideri transcendennte. Slujitori ai acestui deziderat, majoritatea ființelor umane acționează asemeni resorturilor integrate și pierdute în ansamblul unei construcții gigantice și unitare. Aici
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și trăirile, fie ele intensive sau diminuate, sunt reașezate în pulsiunea unei singure împletiri ce le purifică de stigmatul depărtărilor unde au fost ancorate secvențial și efemer. Multiple experiențe și conexiuni existențiale sunt, în contextul retragerii la și întru fundamentele lumescului, abandonate unei uitări ce se instituie ca factor cenzurant. Reculegerea individuală implică o secționare a proiecțiilor spre multiplicitatea prezențelor și acțiunilor exterioare sinelui, o respingere a tentației de răspuns și replică la stimulii cromatici ce învăluie perforator unitatea ego-ului. Globul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
să cuprindă într-o privire istoria și eshatonul n-au ezitat să demaște și cele mai aparent inofensive alianțe dintre potestas și ecclesia. Fraza lor nu era dreasă cu miere. Trezviei duhovnicești a Părinților nu i-a scăpat nici o demnitate lumească. Va mai găsi oare printre noi măcar un dram de simpatie îndrăzneala cu care Sf. Ambrozie din Milano (338-397) l-a pedepsit canonic pe împăratul Teodosie (347-395) în urma unui abuz de putere? Vom putea admira curajul cu care Sf. Atanasie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
urcat nestingherit în ierarhie. România suferea de foame, iar eu uitam de votul sărăciei monahale, participând la congrese ecumenice despre lupta pentru pace. În timpul dărâmării lăcașurilor de cult am lăudat ideologia Internaționalei Socialiste. Am nesocotit eroismul sfințeniei. Am iubit puterea lumească. Am căutat prietenia mai-marilor cetății. Mi-am spus mereu că trădarea Evangheliei e îndreptățită prin supraviețuirea aparatului bisericesc, cu toate cele bune și cele rele. Fără de cuget, am greșit și cer iertare prietenilor și dușmanilor, deopotrivă. Mai știu, în plus
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
seminarii și facultăți la unele mănăstiri ieșite din canoanele tradiției - sunt afectate de morbul corupției planificate. Un lucru este neputința omenească, resimțită personal de către fiecare credincios, și altceva se petrece atunci când anii de transformare lăuntrică sunt ratați în beneficiul prosperității lumești. Mirenii îmbunătățiți privesc cu durere aceste „pricini de sminteală”, ocrotite de slujbașii unei instituții care s-ar dori definită ca umanitate îndumnezeită. Redescoperirea sensului apartenenței la comunitatea luminată de Evanghelie este urgentă pentru cei confruntați doar cu frivolitatea goală a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lucru este adevărat: cadrele moderne ale vieții comunitare, îndeosebi, nu pot fi ușor schimbate. Rămâne însă întrebarea: poate avea modernitatea un efect seductiv mai puternic pentru oamenii moderni decât Antichitatea pentru oamenii antici? Implica oare, pentru primii creștini, ieșirea din lumesc un efort mai mic decât asceza creștinilor de astăzi? Înclin să cred că nu, întrucât înaintea modernității sau Antichității, căderea lui Adam este condiția noastră transcendentală. La această observație teologică poate fi adăugat un apăsător contraexemplu istoric, oferit de cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
douăzeci și nouă de ani) și o ardentă dorință de unire cu Dumnezeu, Cel pe care-L abandonase în adolescența târzie, Sofronie pășește pe pământul pietros și aspru al Athosului cu dorința unei dedicări totale, lăsând în urmă toate grijile lumești ca pe niște corăbii arse și abondonate în larg. Rezident la mănăstirea Sf. Pantelimon (Russikon) aparținând unei largi comunități rusești de la Sfântul Munte, preotul Sofronie își împlinește zilnic „ascultările” de monah, practicând rugăciunea inimii și împlinind poruncile Evangheliei, ceea îi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și Mahăbhărata, ci numeroase alte opere de artă poetică. Adeseori astfel de penitențe sînt făcute, desigur, din ambiție sau cel puțin în vederea anumitor scopuri care nu duc la suprema și ultima unire cu Brahman și la omorîrea a ceea ce e lumesc și mărginit cineva urmărește, de exemplu, scopul de a ajunge să posede puterea unui brahman etc. -; cu toate acestea, însă, acest fapt include în el concepția că penitența și durata meditației care își întoarce privirea tot mai mult de la tot
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nu este determinată, adînc, în ea însăși. Căci acea unitate, dacă ea este abstractă în sine și prin urmare goală, duce ea însăși la independența concretului în genere, rămas în afara ei, ca o mulțime de zei sau de singularități empirice, lumești. În mod consecvent, chiar acel panteism ar putea fi numit încă un monoteism, potrivit reprezentării superficiale a acestuia; căci dacă potrivit acesteia Dumnezeu este identic cu lumea, întrucît nu există decît o singură lume [179] n-ar exista nici în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
e înfățișată ca iubire, apoi unitatea aceasta spirituală constituie o înălțare deasupra finitului și a comunului, o transfigurare a ceea ce este natural și spiritual, transfigurare în care ceea ce e exterior și în lumea naturii nemijlocite, ca și în spiritualul empiric, lumesc, este eliminat și absorbit" [180], [32 td]. Fragmente foarte importante și ample despre gîndirea índică se mai găsesc și în Prelegeri de filozofie a istoriei (traducerea italiană de Guido Calogero și Corrado Fatta, Florența, "La Nuova Italia", 1947). În primul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fi fost aici și că ar fi ajuns să-i cunoască filozofia. El a fost pus în corelație mai ales cu "gymnosofiștii". Dar aceștia se situează pe un teren asemănător. Ei trăiau doar pentru filozofie, îndepărtaseră orice fel de preocupare lumească, se retrăseseră în cugetare și trăiau doar pentru aceasta. Exista un dispreț pentru celelalte îndeletniciri ale vieții și pentru viața însăși ce-i conducea pe fachiri să se retragă din viața publică, așa cum a procedat de exemplu fachirul Calano (acesta
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
unul, cînd altul peste șolduri, și privesc cerul, ridicîndu-mi în liniște gîndurile, fără un cuvînt, cu mîinile împreunate; pe urmă rostesc "Eu sînt Brahman", ființa cea mai înaltă. Noi nu ajungem să fim conștienți că sîntem Brahman, deoarece Măyă (amăgirea lumească) ne împiedică; este interzis a adresa rugăciuni și a aduce jertfe lui Brahman însuși, căci aceasta ar însemna să ne adorăm pe noi înșine. Nu poate fi vorba decît de emanații ale lui Brahman [215], pe care noi le implorăm
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cînd altul peste șolduri și privesc cerul, ridicîndu-mi în liniște gîndurile, fără un cuvînt, cu mîinile împreunate; pe urmă rostesc eu sînt Brahman, ființa cea mai înaltă [337]. Noi nu ajungem să fim conștienți că sîntem Brahman, deoarece Măyă (amăgirea lumească) ne împiedică [338]. Este oprit a adresa rugăciuni și a aduce jertfe lui Brahman însuși, căci aceasta ar însemna să ne adorăm pe noi înșine. Nu poate fi vorba decît de emanații ale lui Brahman pe care noi le implorăm
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
din ce în ce mai mic în fața bogăției harului, dar și plin de speranță în fața milostivirii lui Dumnezeu. Aflându-se în această stare, el poate fi ajutat de confesor să înțeleagă că, de fapt, se situează în plin mister sacramental, loc în care lucrurile lumești îmbrățișează o altă conotație și sunt privite în dimensiune escatologică, în perspectiva unei lumi noi, pe care o oferă doar jertfa pascală a lui Cristos și pe care Duhul Sfânt o sfințește prin darurile sale. Susținut în acest mod de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
aînvierii, „voi Mă veți vedea, pentru că Eu sunt viu și voi veți fi vii”(s.n.). Acest fapt este dovedit și prin apariția Mântuitorului Duminica, ziua Învierii, în fața ucenicilor, prin „ușile închise”<footnote Vezi Ioan 20, 19-31. footnote>, adică,prin transcenderea „lumescului”, prin depășirea simțurilor orbite<footnote Pe Tabor, vederea lui Dumnezeu este posibilă prin îndumnezeirea omului. footnote>,care deveniseră piedică, în lumea aceasta, adevăratei vederi<footnote Pe care Sfinții Apostoli Petru, Ioan și Iacob o primiseră ca arvună pe muntele Tabor
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cu putere” (Marcu 9, 1), pe când prin Înviere ea este „în-lăuntrul lor” (Luca 17, 21); „Cele cu neputință la oameni” (Luca 18,27). Nu există vreun alt program al instaurării Împărăției lui Dum-nezeu pe pământ, sau de înlăturare a puterilor lumești, în afară deputerea lui Dumnezeu în Hristos, Care a zis: „Mi s-a dat toată putereaîn cer și pe pământ” (Matei 28, 18), putere pe care El nu o împartecu nimeni. „Eu sunt Domnul și acesta este Numele Meu. Nu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
acesteia va fi aruncat afară.Iar Eu când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine. Iar aceasta zicea, arătând cu ce moarte avea să moară” (Ioan 13, 31-33), așa cum sună îndemnul cântării heruvimice: „Toată grija lumească să o lepădăm”. În același sens, suirea pe cruce „Sapă la rădăcina pomului” (Luca 13, 8), acolo unde la rădăcinile vieții omenești se strecurase moartea. Privirea la Hristos pe Cruce vădește mușcătura de șarpe a morții. „Șarpele de aramă” (Numeri
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Sculându-se a certat vânturile(din minte) și valurile (din inimă) și s-a făcut liniște mare” (Matei 8,26), ca „pacea lui Dumnezeu care covârșește mintea” (Filipeni 4, 7),ca „înțelepciunea lui Dumnezeu tainică și ascunsă” ignorată de stăpânirile lumești, care „răstignesc pe Domnul slavei” (1 Corinteni 2,7-8): „Am așteptat pe Domnul Care Mă izbăvește de împuținare decuget și de viforul gândurilor” (Psalm 54, 6). În sens negativ acestlucru este exprimat în folclor ca o imprecație: „Să ai hodina
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
obișnuisem în casă”<footnote Idem, Epistole, epist. 4, în vol.cit., p. 125. footnote>. Un Sfânt contemporan nouă - Sfântul Ignatie Briancianinov - vorbind despre Sfântul Vasile ca despre unul care a mers multă vreme pe drumul înfrânării, al neagonisirii de cele lumești și al curăției trupești și sufletești, spune: „Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei din Capadocia - acest ierarh, un nevoitor foarte aspru, era pe deplin neagonisitor, neagonisitor până la desăvârșita sărăcie; însă în timpul slujbelor bisericești el se înconjura cu o ordine neobișnuită și
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
va aduce ziua de mâine» (Proverbe, 27, 1)”<footnote Idem, Omilie contra lăcomiei, P.G., XXXI, 273 CD. footnote>. Mila este un sentiment ce-l scoate pe om din egoism, este primul pas spre iubirea și comuniunea dintre oameni. Însă, grijile lumești înrobitoare, lăcomia fără de margini și egoismul, acest sâmbure al răului în om sunt adevărate poveri greu de purtat pe umeri de către cel nemilostiv, care nu-și adună prin virtuți lumină spirituală în suflet, închizându-și astfel ușa fericirii și comuniunii
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
Inițialele acestei cărți cu buchii erau scrise ciudat cu cerneală roșie ca sângele, caractere slave (s.n.) de o evlavioasă, gheboasă, fantastică arătare. O astrologie mai mult de origine bizantină, bazată pe sistemul geocentrist,[...]. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumești imaginare (s.n.), pe mărgini cu portretele lui Platon și Pitagora și cu sentințe grecești. [...] Constelațiuni zugrăvite cu roș, calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă (s.n.), în urmă multe tâlcuiri de visuri, coordonate alfabetic o carte care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui Thommaso Campanella (1588-1639). Cetatea Soarelui va deveni germenele viitorului stat comunist, un model de o rară atractivitate care funcționează pe baza suspendării cuceririlor raționale ale gândirii de până atunci. Aici forța dumnezeiască, divină, din Ceruri, de reglementare a rânduielilor lumești cu natura și semenii, a fost adusă pe Pământ, a fost înmânată statului, reprezentanților acestuia. Intră acum în funcțiune mecanismul celui de-al doilea fetiș, imaginat în spiritul mai vechii utopii, al împăcării ordinii bisericești a credinței creștine cu cea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
creații cerești. Nu mai este vorba de nici o tendință de a elabora sisteme cosmogonice capabile să explice lumea întreagă și natura înconjurătoare, ci de o altă orientare, accesibilă tuturor, realizată în spiritul comunității fraternale pure dintre oameni, detașată de servituțile lumești, pentru a accede într-un prezent aflat în lumina lui Dumnezeu. Vechiul raționalism antic a ajuns compromis de speculațiile alexandrine. Acesta a cedat locul unui spiritualism exaltat, vechii exigențe științifice i-a luat locul o mentalitate purtată pe aripile imaginației
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
liberi, femei sau bărbați. Cu toții sunt botezați creștini. În acest fel Christos s-a încarnat în și printre oameni, și-a asumat păcatele și greșelile acestora, pentru care ajunge crucificat. Învierea lui, pentru Sfântul Pavel, a corespuns cu iertarea păcatelor lumești, ale lui și ale credincioșilor, a însemnat mântuirea lor sufletească. Sf. Pavel nu l-a cunoscut pe Christos în viață, dar considera că Învierea lui a asigurat fundamentarea credinței creștine. Credința omului există întru sacrificiul lui Christos. În contextul răspândirii
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]