14,805 matches
-
să nu-l știe nimeni, niciodată. Se pare că Maria însemnase pentru Victor mai mult amărăciune, decât celălalt înțeles al numelui ei. Este lesne să pricepi ce anume se petrece într-un suflet uman, atunci când îi retragi dintr odată steaua luminoasă, în care i-a fost îmbrăcată perechea. Însă este, totuși, de mirare că, în firea bărbatului, mai dospește încă puterea de a iubi mistuitor, aproape până la dăruirea supremă, într-o lume în care ispita cărnii lasă dragostea curată și nobilă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vii pe buze spiritualele vorbe biblice ale lui Iov: Domnul mi-a dat, Domnul mi-a luat. Fie numele Domnului binecuvântat! De bună seamă că nu există o astfel de persoană, nu prea cred. Să ajungi să trăiești, la vârsta luminoasă și plină de vigoare de douăzeci și cinci de ani, o amputație de braț, pentru mulți dintre noi reprezintă o imagine ce nu vrea și nici nu poate să ne încapă în închipuire. Cel tânăr se amuză de moarte, iar cel bătrân
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
am tâmpit, Dumnezeu știe de ce... Oare am depresie? Nu știu. Totuși, stând și gândindu-mă, îmi dau seama că deseori mi se întâmplă să merg pe stradă și să văd, peste tot în jurul meu, mulți oameni zâmbind. Sunt mulți copii luminoși, care se vede că nu poartă deloc povara de temut a grijilor, mulți îndrăgostiți fericiți în compania apropiată a perechii lor mult-iubite și nenumărați alții, care zâmbesc doar pentru ei înșiși, pur și simplu. Râd pentru că pot, râd pentru că vor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îndrăgostiți fericiți în compania apropiată a perechii lor mult-iubite și nenumărați alții, care zâmbesc doar pentru ei înșiși, pur și simplu. Râd pentru că pot, râd pentru că vor, râd pentru că simt; iar bucuria lor se vede că este întotdeauna una sinceră, luminoasă și ușoară. Nu au motive clare ca să fie veseli, doar sunt. Și, abia în aceste situații, la urma urmelor, poți întâlni cu adevărat fericirea pură, căci veselia reprezintă un motiv în sine, 124 Rareș Tiron ca să existe! Toate temeiurile, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o spirală provincială, spre acoperișul de țiglă arămie al unui bungalow scund. O dată ajunși pe coamă, grădina plină de arbori miniaturali și de pietre (adevărate menhire orientale, se înfioară sufletul meu primitiv) pe care înflorește deslușit mușchiul ni se deschide, luminoasă și austeră deopotrivă. Ea începe să fotografieze, iar eu, desigur, nu vreau să intru în cadru. Neglijent, mă îndrept spre fereastra generoasă din față, când o femeie simplă, cu trăsături asprite de muncă fizică prelungită, ne face semn să intrăm
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Și tot pentru că vorbim de estetic, de esteticul pur, revărsat astfel, cum o știa bine Schopenhauer, în mistică, nu poate să vină ca o mare surpriză faptul că cel la care mă gândesc este japonez. Este prințul Genji, Genji cel luminos, venit pe lume ca incarnare a esteticului. Genji este Iubitul, atât de frumos, încât nici o preafrumoasă nu se poate măsura cu el, numai zeii pot fi mai înzestrați, el duce la perfecțiune orice artă pe care binevoiește să o practice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
japonez la o aparență deficitară, pe vecie. Mânuite cu implacabilitatea formulelor rituale, aceste chei te remodelează fără drept de apel, oricât ai încerca tu să le denunți falsitatea, drept străinul arhetipal, zămislit în somnul colectiv japonez, de secole, cu precizia luminoasă pe care numai imaginile din vis o pot avea. Umilul, imperfectul, suferindul înveliș de carne pe care ai învățat să-l porți cu necesitate este retranscris conform unor stindarde celeste și o icoană pură, fără pată vine să i se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu perspectiva occidentalilor, care privesc de la bun început acest loc ca pe ceva impur și chiar se feresc să vorbească în public despre el, a noastră este mult mai înțeleaptă și atinge o culme a rafinării gustului". Albul imaculat și luminos care domnește în toaletele noastre nu este, poate, decât o încercare de exorcizare brutală a unui întreg lanț de imagini matriciale (în sens bachelardian, populând structurile de adâncime ale psihicului) prin care tot ceea ce are legătură cu acest proces fiziologic
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
șapte nopți de zbor au ajuns la marginea unui sat unde s-a despărțit de lebede, aflând că nu este departe de locul căutat de ea. -Vă mulțumesc, fie ca în continuare să aveți parte numai de nopți curate și luminoase, a urat crăiasa frumoaselor lebede. -Noi îți dorim vitejie și calea reușită să-ți fie! a urat Regina păsărilor călătoare, la rândul ei după ce pe tot parcursul zborului a fost alături de crăiță. Până să se hotărască ce trebuie să facă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
animale și alte acareturi care mai sunt necesare într-o gospodărie ... L-am cunoscut pe omul acela care o viață întreagă a trăit, doar cu singurătatea. Nu-i voi pronunța numele pentru a nu-i întina sufletul. Fie-i calea luminoasă în viața de apoi! Locuia în Cristinești la șosea într-o căsuță extrem de modestă. Fereastra împărțită în patru ochiuri mici fixate în niște șipci care abia țineau sticla în niște cercevele subțiri care, tremura de ziceai că o să zboare, când
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din carapacea singurătății. În casa lui intrase o rază caldă ce-i mângâia sufletul, precum primăvara când razele soarelui trezesc la viață toate spiritele pământului, așa cum o simțim cu toții după frig și gheață. De aceea ochii i-au devenit deodată luminoși, scăldându-se într-o bucurie bogată de lacrimi, mâinile noduroase îi tremurau, mă primea și mă privea ca pe o solie a divinității. Copil fiind, nu știam ce să vorbesc, cum să vorbesc ca să nu-l supăr și să-l
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
doar boala de singurătate îl măcina. Era convins că singurătatea o să-l doboare. Îi spuneam despre activitățile mele școlare, îi povesteam despre peripețiile de prin pădure cât și despre cele de la undit. Mă asculta cu multă atenție, cu un zâmbet luminos, nu mă întrerupea și când terminam mă întreba din nou: „ce-ai mai făcut”? se vedea cât de mare este speranța lui de evadare din singurătate. Odată stăteam amândoi afară pe prispă și cu un băț scormonea colbul mărturisind: -Aș
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cum plugul ară, pasărea măiastră se-ntrecea pe sine, concertul lucrătorilor de pe ogoare, toate trimise lui Dumnezeu ca semn de mulțumire și din suflet împlinire. Ținteam de nenumărate ori cerul albastru și tot de atâtea ori eram supărat pe fulgerul luminos care a pus stăpânire pe cer și-l brăzdează mărinimos, neînțelegând de ce. Marea albastră, calea luminoasă din fașă o urmăresc și de multe ori mă-ntrebam, de ce eu sunt un neputincios și Ea la așa mare distanță. De multe ori
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dumnezeu ca semn de mulțumire și din suflet împlinire. Ținteam de nenumărate ori cerul albastru și tot de atâtea ori eram supărat pe fulgerul luminos care a pus stăpânire pe cer și-l brăzdează mărinimos, neînțelegând de ce. Marea albastră, calea luminoasă din fașă o urmăresc și de multe ori mă-ntrebam, de ce eu sunt un neputincios și Ea la așa mare distanță. De multe ori am călătorit alături de nori și-mpreună cu ei visuri am făurit pentru că, cu fiecare zi care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
frică de Sfântul Spirit și cu voia urmărită și coordonată de către îngerul meu păzitor m-am îmbarcat în corabia vieții. Când depăn trecutul cu bune și cu rele, trecut materializat în mantia umbrei mele, ulițele satului se deschid primitor și luminos. Pădurea de fag a fost prima mea dragoste, deși când o vizitam, călătoream în gând alături de cele mai neobișnuite ființe de pe pământ. În schimb izvoarele, mi-au compus cele mai frumoase partituri care mi-au alintat copilăria și au dat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu trecu de la Atena la Roma decât în timpul Scipionilor. Religia nu propovăduia aceasta, ci lăsa sufletului libertatea sa. Sufletul spiritual, ziceau Romanii după Greci, adică spiritul sau priceperea, este învăluit de un suflet simțitor, care nu este altceva decât materia luminoasă și subtilă, ce se formează sau se toarnă după corpul nostru și care-i conservă pentru totdeauna dimensiunile și asemănarea. Moartea desparte aceste două suflete, din care unul se suie iar la cer, pe // când celalalt condus de zeul Mercur
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a negării celor întâmplate și deci o situare în plină criză. Exteriorizând sau mascând anumite gânduri despre propria persoană, se realizează o adevărată hartă a personalității. Pe acest desen imaginar apăreau ca întunecate zonele legate de social și mult mai luminos conturate cele referitoare la experiențele particulare (de parcă mintea îi era încețoșată și nu reușea să perceapă decât într-o perspectivă imediată). Ce se poate afirma categoric este că maternitatea, pe care o trăiesc multe dintre femei, este o experiență a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
face prieteni până și-n infern. Pare de necrezut. Nu-mi amintesc bine anul - să tot fi fost al două’ș’doilea sau al două’ș’treilea al secolului -, dar sunt sigur că era una din diminețile acelea albastre și luminoase ale Madridului, cu un frig de-ți tăia răsuflarea, când căpitanul a ieșit din temniță. Din ziua aceea care - nici unul din noi n-o știa pe-atunci - avea să ne schimbe atât de mult viețile, s-a scurs mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de când i-am văzut Întâia oară și a multelor aventuri și neplăceri pe care irișii aceia albaștri aveau să mi le aducă În viață În anii următori, nici măcar azi nu sunt În stare să exprim În scris efectul privirii aceleia luminoase și pure, atât de Înșelător de curate, de culoarea cerurilor Madridului pe care, mai târziu, a știut să le picteze ca nimeni altul pictorul favorit al regelui, stăpânul nostru, don Diego Velázquez. La vremea aceea, Angélica de Alquézar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
își întorcea fața: nu voia să aibă de-a face cu ce se petrecea sau poate că le striga vorbe de ocară soldaților. Mama continua să cânte, stângaci, șovăind, cu degetele rășchirate. Erau melodiile „Acum e vremea cinei“ și „Fericita, luminoasa clipă a încoronării“. Iuda îl ținea pe Iisus de mâna dreaptă. Se vedea clar că Iuda era mai puternic și într-o formă fizică mai bună. Tocmai se sărutaseră, Iisus și Iuda. Degetul meu arătător a încearcat să citească piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Cine este acesta, continuă Manfred. Dacă te uiți în ea, poți afla o mulțime de lucruri. Poate să ajungă foarte bine pentru o corespondență. Chiar înainte de Gissträsk urmele de roți au dispărut. Era ciudat. Dar puteai distinge drumul cu ajutorul bornelor luminoase puse de Direcția Drumurilor. Mi-am notat vreo două chestii, a spus Manfred. Căci înveți să dai atenție lucrurilor. Genul acela de fotoliu pe rotile nu este unul des întâlnit prin locurile noastre. Șalul pe care-l avea pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mea ca om al muzeului, cea mai fericită perioadă din viața mea, acea formă de existență care a avut cel mai profund conținut, s-a sfârșit brusc și aproape umilitor. Totul a fost din propria mea vină. Era o dimineață luminoasă și caldă de mai, iar pensionarii din întreaga Suedie începuseră să-și facă excursiile anuale la Stockholm. Unii dintre ei se strânseseră în jurul meu la Muzeul Național. Și eu făceam una dintre prezentările mele discrete, neoficiale. în vreme ce îmi răsuceam gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mi-a răspuns foarte serios că acelea sunt camerele pentru copii, de aceea nu sunt mobilate. Și mi-a plăcut și alegerea lor, dormitoarele lângă cel al părinților, să poți auzi copilul dacă plânge noaptea, camera de joacă, cea mai luminoasă și mai însorită... Irina nu a vrut copii, dar nici tu nu te-ai străduit să vezi asta, trebuie să recunoști!... sfârși ea cu un glas apăsat de o ciudată melancolie și peste chip îi trecu parcă o umbră. Azi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de mult încât, cum zicea cândva un hâtru, nu vedeai nici să îți scoți ochii. Ploua torențial, potop curat. Ca o părere, prin ploaia deasă, Arm zări un motel. O fracțiune de secundă, se miră de haloul albastru din jurul firmei luminoase. Ciudat, mintea îi lucra cu o viteză de care nu se credea capabilă. "De la ploaie" își zise și un pui de zâmbet îi înflori în colțul gurii. Moldovan's otel. "Pompos", admise ea și se amuză un pic în gând
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
din țară aveau un ton destul de caustic, model în acest sens fiindu-i vechile publicații interbelice, dar mai ales emisiunile de la postul de radio „Europa Liberă”, pe care începuse să îl asculte cu nedisimulat interes. Era pe la mijlocul anilor optzeci, al luminosului deceniu nouă, când țara întreagă se scufunda în bezna economiilor de curent electric, a economiilor de cărbuni din mină, a economiilor de ape din hidrocentrale, a tuturor economiilor imaginabile, iar programele televiziunii naționale țineau câteva ore, și acelea judicios utilizate
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]