2,817 matches
-
și prinse bărbia cu palma. Din pricina bolii ascunse de care suferea, umerii i se strânseseră spre Înainte și-l făceau să se miște ca un om În vârstă. Pe când portița de lemn se deschidea Încet În fața lui, chipul i se lungi și ochii căpătară lâncezeală de tristețe și dezamăgire. Mamă-sa, Ciocănitoarea, Îl Întâmpină cu glas ascuțit și țâfnos: „Ce e, mă? Ce-ai pățit?”. Pe Hristu Îl trecură fiori. Se stăpâni și făcu o mișcare de om căruia nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spălându-se pe mâini de toată povestea; ultimele lui cuvinte fură însoțite de o expresie cam indignată. Nu-mi pot imagina ce va crede Seniorul Katsuie, dar am să-i transmit răspunsul dumitale. Și Joemon plecă repede, fără a mai lungi discuțita. Dădu pinteni calului pentru a-și grăbi înapoierea, la fel cum făcuse și la venire. La fel plecă și al treilea mesager, iar, la vremea când sosi al patrulea, soarele pălea la apus. Bătrânul războinic, Ota Kuranosuke, vasal veteran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zor ca purtător de cuvânt nu era obișnuită. Vorbea atât de repede, încât i se încălecau cuvintele: — Cerul de peste Kinomoto s-a înroșit de o bucată de vreme. Iscoadele noastre tocmai s-au întors de la Muntele Higashino... — N-o mai lungi atâta! Zi-ne doar esențialul! îl întrerupse brutal Menju. — Hideyoshi a venit din Ogaki. Armata lui face mare zarvă lângă Kinomoto, spuse războinicul, dintr-o suflare. — Ce? Hideyoshi? Agitați, oamenii veniseră cât puteau de repede pentru a anunța situația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bucurându-te de viața personală. Pentru moment, privea criza de la Muntele Komaki ca pe o grijă a altcuiva. În timpul Lunii a Șaptea, călători până în Mino și înapoi. Apoi, cam pe la jumătatea Lunii a Opta, spuse: E plicticos s-o mai lungesc mult. În toamna asta, va trebui să rezolv problema, odată pentru totdeauna. Încă o dată, anunță că o mare oștire avea să plece pe front. Timp de două zile înaintea plecării, flautele și tobele spectacolelor Nô răsunară din adâncurile fortăreței principale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat șapte zile. 7. În ziua dintîi a săptămînii, eram adunați laolaltă ca să frîngem pîinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, și și-a lungit vorbirea pînă la miezul nopții. 8. În odaia de sus, unde eram adunați, erau multe lumini. 9. și un tînăr, numit Eutih, care stătea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
soția îl găsește căzut, sprijinit cu un cot de perna din pat, cu obrazul liniștit. Seara, la Sinaia, Tache Ionescu primește telegrama: „Caragiale a murit”, iar Cella Delavrancea menționa în scrisoarea din 29 iunie către București: „Caragiale e mort, mort... lungit la pământ cu gura deschisă, palid, cu privirea fixă... a murit subit.” La 27 iunie e coborât în cripta cimitirului din apropierea locuinței în prezența fiului mai mare Mateiu, a lui Vlahuță, Delavrancea, Gherea cu soția, Dumitru Gusti din Iași, Cerna
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
se duce”. Am pornit în urma ei prin partea umbrită a poenii... Când a ajuns la malul iazului, s-a oprit și, cu ființa fremătândă, căuta ceva... A dibuit culcușul unde eu îmi petreceam ziua citind și s-a așezat încet, lungindu-se cu fața la pământ. Într-un târziu, s-a întors cu chipul spre cer și a rămas așa o vreme. Răsuflarea adâncă făcea ca sânii să-i tresalte ca într-un suspin adânc. S-a ridicat apoi și a pornit spre
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
căruță, sfințite părinte... Nu te plânge, mai bine uite-te colo... Spunând acestea, bătrânul mi-a arătat o îngrămădire de dugheni, întrebându-mă: Știi cumva povestea lor? Întâi aș vrea să știu dacă o dugheană se mai cheamă și prăvălie - lungesc eu vorba. Văd eu bine unde bați, dar de astă dată nu ai norc. Mai bine dă drumul poveștii! Se pare că nu am scăpare, de aceea am să-ți spun tot ce știu...Și știu câte ceva...Mai află că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dat danie ca să fie ostenitor să facă di dar un sărindar, iar după ce va isprăvi acel sărindar, să le pui numele părinților și a răposatului Andrei fratele meu, la sfîntul pomelnic să fie pomenit de molifta sa cît îi va lungi Dumnezău viiața”. Nu prea-i drept, fiule, dar lumea-i ca lumea. Dar, pentru un păduche nu dai cojocul pe foc. Mai bine adu-ți aminte de un fost mare vornic al Moldovei, tare drag ție. Spunând acestea, călugărul a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
facă. Probabil se plictisise să mă scoată din minți. Am pus cu grijă cartea la loc, sperând ca Maria să nu se prindă că umblasem la ea, miam prins părul Într-o coadă de cal și am coborât. Maria stătea lungită pe canapea, privind În gol. M-am așezat lângă ea. ― Hei, surioară, am spus eu veselă. Cum a mers testul? Maria se uită urât la mine. ― Atât de bine, nu? ― Te urăsc, mormăi ea. ― Hei, nu e vina mea că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
zilei și noi încă sporovăim. Drept să-ți spun, părinte, abia în clipa asta mi-am dat seama că pe lumea asta mai este și foame. Vinovat sunt eu, pentru că nu am grijă de oaspetele meu. Și, ca să nu mai lungim vorba, lăsăm totul baltă și mergem fuguța la grădina din poiană. Și nu strângem cărțile? Nu-ți fie teamă fiindcă pe aici nu trece decât pasăre-n zbor. Alt picior de om nu calcă în acest colț de Rai. Dacă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ce nu se lipeau de sufletul meu. Aici am să-ți dau dreptate, fiindcă atunci când trebuie să înveți e nevoie să depui efort de voință și mental... Asta nu-i totuna cu cititul de plăcere... Așa că... somn ușor! M-am lungit în hamac și am început să citesc într-o cărțulie care vorbea despre botez... de unde aflu că: „Botezul este cea dintâi și cea mai trebuincioasă Taină, prin care ni se iartă păcatul strămoșesc și toate păcatele făcute înainte de Botez și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
crezi că se potrivește să vorbim acum, când soarele se rostogolește încet dar sigur spre asfințit? Ce-ar fi să tragem o fuguță - imaginară, bineînțeles - până la mănăstirea Hlincea? Parcă și mie îmi umbla prin minte același lucru. Și, ca să nu lungim vorba, să spunem că această mănăstire este ctitoria din 1574 a Mariei, fiica voievodului Petru Șchiopu, împreună cu soțul ei, Zottu Tzigara, fost mare spătar și mare vistier. La terminarea ei, mănăstirea a devenit - cum se întâmpla cu toate mănăstirile vremii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și nu buzele tale”. łine minte: „Tinere, feciorule; caută-ți un tovarăș de viață din fetele credincioase cu multă frică de Dumnezeu, timidă, rușinoasă, harnică, modestă și blândă, ea va fi pentru tine cea mai mare bogăție și îți va lungi viața, ea se dă în dar celor ce se tem de Dumnezeu”. Să știi că: „Mai bine să nu făgăduiești, decât să făgăduiești și să nu împlinești”. Ia seama și: „Adună din tinerețe ca să ai la bătrânețe”. Trebuie: „Să nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cuminte pe care o putem face e să mergem la culcare. Între timp, n-ar fi rău să te gândești ce am putea descâlci mâine... Noapte bună! Noapte bună, părinte! Ajuns în cămăruța mea, mi-am făcut rugăciunea și mam lungit în culcuș cu miros de levănțică, semn că bătrânul schimbase așternutul. În scurtă vreme pluteam deja pe aripile moi ale somnului... Visul nu s-a lăsat așteptat... Urcam parcă dealul Copoului înmiresmat de floarea teilor. Crengile se plecau sub povara
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lună roșie și-a ițit fruntea de după pădure. Am ieșit din grădiniță și am făcut câțiva pași până la izvor. M-am așezat pe iarbă, să contemplu înaltul bolții spuzită de stele... „Când voi mai trăi eu asemenea clipe? Să stau lungit pe iarbă în cântec de greieri, clipocit de izvor, clar de lună și boltă cu stol nesfârșit de stele!? Așa ceva doar în vis mai poți trăi”!... Nu știu cât oi fi stat așa, dar când m-am hotărât să intru în chilie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
urâtă a lui Mike era și mai împietrită decât de obicei. Ați muncit pământul? — Am muncit pământul. —Aveați și vite? —în majoritate, era teren arabil. N-aveam nici cea mai vagă idee spre ce se îndrepta discuția celor doi. Erau lungi zilele, nu? Ne trezeam pe întuneric și munceam și după ce soarele apunea, a răspuns Mike aproape mândru. Șapte zile pe săptămână și nimeni nu avea noțiunea de vacanță. — Ați avut un comportament lăudabil, a murmurat Josephine. Asta până când tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zâmbind, dar nici noi n-am știut până azi-dimineață. Josephine mințea. îmi dădeam seama după fața ei. Știuse de venirea lui Luke și a lui Brigit, dar îmi ascunsese informația asta ca să obțină un impact maxim. Fără s-o mai lungească, Josephine a făcut introducerea și mi-a confirmat ceea ce deja bănuiam. Că Luke și Brigit veniseră în calitate de Celelalte Persoane Implicate în cazul meu. Brigit nu completase un chestionar fiindcă ceea ce voia să transmită era așa de important încât nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
față de trei ori cantitatea normală de produse de machiaj, nu mai arătam chiar așa de nasol. —Cel puțin e minunat și sănătos, m-am autoconsolat după ce mi-am pieptănat părul cât de lins am putut în încercarea de a-l lungi. Dinspre Helen s-a auzit un hohot de râs zgomotos și neplăcut. I-auzi la ea, a șuierat ea. Ești așa de amărâtă! Ia uită-te la părul meu! m-a invitat ea ridicându-și o parte din șuvițele mătăsoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a căzut pe podea. Pe de altă parte, eu nu reușeam să mă abțin să nu grohăi ca Maria Sharapova și să nu-mi transform covorașul într-o baltă de transpirație. După douăzeci de minute, de fiecare dată când mă lungeam pe jos, palmele și picioarele îmi alunecau, de parcă erau pe patine cu rotile. Părul îmi mustea de sudoare. Tricoul și pantalonii îmi arătau de parcă ar fi fost lăsați pe sârmă în timpul unei ploi teribile. Când, în sfârșit, cursul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Intr-o clipă... Bărbații grupați în jurul ghișeului se animară. Fata se retrase în fundul chioșcului, să aranjeze pachetele de ziare. Trotuarul devenise neîncăpător. Trecătorii se înmulțiseră, se mișcau repede, priviri rotite, nerăbdătoare, valuri, valuri, furnici renăscute, grăbite. Coada la ziare se lungise. — Nu mai am Flacăra, anunță soprana. Gata și România liberă, ăsta e ultimul. Oho, să fii mata sănătos, Filatelia și Pescarul vin rar de tot. Nu, n-am Rebus, poate mâine. Domnul înalt și palid se retrase lângă stâlp, cusulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă ocup și de capitolul misterios. Ce zici? Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la prichiciul vetrei, la anii copilăriei, scriu memoriile familiei decimate! Mă plătești, ce zici, plătești colaborarea? Se lăsă iarăși liniștea. Se tot lungi liniștea, profesorul simți, probabil, că a cam întrecut măsura. — Să-ți mai fac o cafea, coane. N-am altceva de oferit. Nu bei, nu fumezi, știu, iar damele mele au zi liberă azi, nu ți le pot oferi. Dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-l distreze, citindu-i din presa zilei. — Uite, povestea de ieri. Sub pretextul că în apartamentul numărul... proprietate personală... de la parterul amintitului imobil ar exista un câine... sau niște câini... și o pisică... sau niște pisici. Ei, ce zici? Lungit pe fotoliu, cu picioarele suite americănește pe scaun, capul în tavan, ochii închiși, Tolea nu părea că aude. Medita, calcula, rememora? Alunga, ca pe niște sâcâitoare insecte de sezon, veștile alarmante. — Poftim! Auzi, pretexte... Câinii și pisicile urmând a trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un uriaș butoi cu oțet vechi, de morcovi și bălegar... nu, nu suporta. Nici amintirile, nu, totul fusese altădată, în alt timp. Fusese cindva, luna mai, da, altă vârstă, altădată, demult, ieri. Râsul Irinei. Seara, pe terasa vilei. Mareea lunii. Lungi lungi tăceri, ți se usucă limba de așteptare. Într-o după-amiază, urcând cotitura asfaltată spre oraș... Mâinile înălțate spre umerii bărbatului. Nu uitase întâmplarea, deși trecuseră o mie de ani. O clipăanapoda, acolo, în stradă, unde cotea șoseaua asfaltată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fericită. Mergem la mine, te umplu, te fac fericită, ai să alergi după mine ca o nebună, așa sunteți toate, nebune. Nu rezistau, din trei una cădea. După aceea, adevărată nebunie, scrisori, telefoane, amenințări, scâncelile lor... n-ai voie să lungești țicneala, șefule, așa încheia pacientul povestea, n-ai voie, dom’le, fufele sunt fiare, lipitorile sunt fiare, asta sunt păpușile noastre, fiare. Iată următorul: călugărul convertit. Barba lungă, albă, obrazul supt, palid. Mâinile lungi, subțiri, diafane și zâmbetul acela îngăduitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]