1,372 matches
-
dată, zîna Dochia, "cu picioarele-i de omăt", trece ușoară, pe un pod, țesut de păianjeni de smarald. Ea cheamă o pasăre măiastră, cu pene de păun, la a cărei cîntare lumea rîde de bucurie. Zîna se urcă într-o luntre, la care se înhamă lebedele. Acestea "spintecă argintul apei". Zîna, fiind culcată pe jumătate, visează. Pe umărul ei cîntă pasărea măiastră. Ce feerie, ce imaginație bogată! Ce mai frumuseți de basm a văzut Mihai, pe Pîrîul Luncii, care de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și purpură. Oglinda căminului, răsfrîngînd zarea, părea o pată de sînge. (p. 187) Cînd trecură podul de la Asnière și văzură rîul plin de vaporașe, de pescari și de luntrași, îi cuprinse bucuria. Soarele, un soare puternic de mai, lumina pieziș luntrile și apa fluviului liniștit, care părea nemișcat, fără curenți, fără vîltori, încremenit în căldura și lumina amurgului. În mijlocul apei, o corăbioară cu două vele albe, mari, întinse de o parte și de alta a bordurilor, ca să prindă cele mai slabe
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
au scris-o într-o carte, numită Cartea Sorții, nu numai că trebuie să se împlinească, ci ea rămâne vecinică, neschimbată, nimene în lume, afară de unicul Dumnezeu, care e mai mare și mai puternic decât dânsele, de s-ar pune luntre și punte și de-ar întrebuința orișice ar voi, nu e în stare să prefacă ceea ce au ursit ele odată" (op. cit., p. 101). 301 Referiri la Cartea lumii face Mircea Vulcănescu în Dimensiunea românească a existenței, București, Ed. Fundației Culturale
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
tristețea, neliniștea nedefinită și gravă (se cultivă un fel de mister al stării afective) și singurătatea se reliefează prin contrast cu calmul naturii, cu liniștea câmpenească (sesizată, în ciuda unor note de bucolică gessneriană, cu o sensibilitate profund românească). Simbolul sufletului - luntre rătăcitoare în furtună - este împrumutat din Lamartine; de asemenea, și alte elemente trimit la aceeași sursă. În schimb, atmosfera de reverie meditativă și melancolică sugerată de percepția plastică și auditivă, de imagini ale nemișcării și vagului, aspirația spre ilimitat implicată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
moldoveni. La restatornicirea domnilor pământeni. 1822, La introducerea limbei naționale în publica învățătură, Restaurarea școalelor naționale în Moldova, Paladiul moldovenilor (la inaugurarea Academiei Mihăilene). Poezia patriotică nu rămâne doar declamativă și conjuncturală, ci resuscită, alteori, figuri alegorice, clasicizante: motivul „bărcii”, „luntrea”, „vasul patriei plutitor” - preluat din Horațiu. Spiritul religios și sentimentalismul preromantic se întâlnesc în meditația asupra morții din poezia sepulcrală a lui A., în care conștiința deșertăciunilor lumii este îndreptată spre sensul faptelor și virtuților ce se transmit urmașilor, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
în România postcomunistă, Centrul pentru Studii Politice și Analiză Comparată, București, 1995. CORNEA Doina, Scrisori deschise și alte texte, Humanitas, București, 1992. CORNEA Doina, Libertate?, Humanitas, București, 2002. COURTOIS, Stephane, Cartea neagră a comunismului, Humanitas, București 1997. CRISTEA, Radu Călin, Luntre și punte. Douăsprezece conversații despre tranziție, Colecția Odiseu, Paralela 45, Pitești 2010. DĂIANU Daniel, Încotro se îndreaptă țările postcomuniste? Curente economice în pragul secolului, Polirom, Iași, 2000. DĂIANU Daniel, Pariul României. Economia noastră: reformă și integrare, Compania, București, 2004. DIACONESCU
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
față unor situații de o cruditate extremă, care îi vor pune la încercare curajul, demnitatea și credința. Mama sultanului transformă ospățul nupțial într-un măcel, neacceptând o noră cu o orientare confesională diferită. Tânăra se salvează, in extremis, pe o luntre lipsită de cârmă, metaforic călătoria aceasta pe mare devine un simbol al încercărilor dure ale vieții cărora trebuie să le facă față pentru a și dovedi statutul de personaj exemplar, de model indiscutabil al virtuților creștine în general. Ca de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unui copac, într-un loc retras, "pentru ca să nu umble nicio vietate pe locul acela, fiind păcat să se calce cu picioarele" 228. După așezarea în sicriu, i se pune în mâna mortului un ban, pentru a avea cu ce plăti "luntrea" 229 ce-l trece în cealaltă lume obiceiul de a plăti pe cineva ca să-l treacă pe cel mort peste un râu sau apă mare e de sorginte romană 230. La slavi, exista obiceiul înmormântării în barcă, pe mare, crezându
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
compunere prin alăturare fără cratimă; * un cuvânt format prin conversiune, de la prepoziția de; * un cuvânt format prin derivare cu prefixul negativ im-. Transcrieți, din textele de mai jos, cuvintele formate prin derivare, compunere, respectiv conversiune: (a) "Făt-Frumos se sui-n luntre și vâslind, ajunse până la scările de marmură ale palatului. Pătruns acolo, el văzu în boltele scărilor candelabre cu sute de brațe, și-n fiecare braț ardea câte o stea de foc. Sala era înaltă, susținută de stâlpi și de arcuri
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cratimă, prin contopire), prin conversiune (intermorfologică și intramorfologică), respectiv împrumutate din alte limbi. Articol Formulați enunțuri în care cuvintele subliniate să aibă alte valori morfologice decât cele din textele de mai jos: (a) " Atunci feciorul cel mare zise cu hotărâre: Luntre și punte m-oi face și tot o să-l găsesc. Se duse la căpătâiul împăratului și-i ceru îngăduință să pornească în lume pentru a găsi apa vieții, căci, spuse el, numai ea o să-l înzdrăvenească din nou pe împărat
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
după bătălia de la Kalka. Ori Crimeea este la o aruncătură de băț de apa Nistrului, granița de răzlețire a neamului nostru către est. Țara Brodnic a voievodului Ploscînea din vechile cronici rusești este Basarabia pentru că brod în limba română înseamnă luntre lată, pod umblător, bac și ca să ajungi pe acest teritoriu cuprins între Prut și Nistru, ape curgătoare mari care la acele vremuri nu puteau fi trecute decît cu ajutorul bărcilor mari sau a podurilor ca-re se trăgeau de pe un mal pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ancestrală, într-o lume impură și pervertită de demonizarea perisabilului. Le Paresseux [Leneșul] reactualizează în schimb, meditația existențială în jurul unei atitudini de „sabotare a istoriei”, reflectată epic cam în același mod în care a evidențiat-o narativ și Blaga în Luntrea lui Charon, dar nuanțând mai exact sugestiile și aluziile simbolice din cunoscuta poveste cu iz didactic a lui Creangă. Tot un substrat parabolic și un recurs poematic la semnificațiile satului arhaic românesc se străvăd în „povestea cu inorog” Cercul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
după metoda din Namouna. În schimb versurile sunt sprintene. SAMSON L. BODNĂRESCU Poezia lui Samson Bodnărescu (1841-1902) trecea drept dificultoasă. Nenorocul ei este mai degrabă de a concura întîmplător sau prin reală contaminație poezia lui Eminescu: Haide, dragă, sui în luntre, Să tot mergem, mergem duși, Să scăpăm măcar o clipă De-a pământului cătuși. Legănați încet de valuri Să dăm grijile uitării, Să dăm sufletele noastre Dragostei și depărtării. Interesnte sunt încercările de epigrame și elegii după Goethe, cu toate că metrul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe Weber lângă clavir murind!... * Și-am plâns - precum ar plânge amantul după dricul Iubitei fidanțate purtat spre cimitir; Și-am plâns - precum ar plânge murindul în delir. Printre atâtea versuri prozaice, întîlnim uneori fraze poetice deloc banale: Alunec, în luntre, pe lac Și umbra pe apă s-așterne; În juru-ne Alpii-și desfac Priveliști eterne. Și cerbii pe râpe se suie Aiurea pierzîndu-se-n cete. Nuvelele, poemele în proză sunt simple notațiuni lirice, impresii de lectură, chiar comentarii jurnalistice, străbătute însă de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Măgarul cu cruce pe spate, pătruns de calitatea sa de simbolizator al inocenței, paște cu umilitate. Apare și cîte-un detaliu ortodox. O călugăriță trece în barcă pe o baltă foarte stilizată cu miraculoși crapi vizibili: Prin dimineața brumată de-argint, Luntrea, vâslită de-o călugăriță, Chemată lunecă, la clopot, pierdut peste zări. Trec crapii negri prin adâncul verde, Rațele țipă undeva în ceruri nevăzute... Adrian Maniu a refăcut, cu o tehnică mai pronunțat picturală și cu luciri de icoană, tabloul vesperal
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sau, bolnav, își caută vindecarea în extirpațiune: Mi-e bolnav cugetul și-aș vrea să-l rup - Cum rupi unui păianjen un picior! Aci întunecat, spiritul merge în noapte ca pe corăbii cu felinare verzi, aci purificat, alunecă pe o luntre serafică cu un crin la cârmă. Viața poetului este astfel o veșnică trecere din negru în alb (dispozițiune romantică), din crunte melancolii în extaze și jubilări. Vântul bătrân într-o clipă de umoare neagră capătă guri de câini lătrători, se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Phyllodoce, Cum alergau de colo-colo despletite Prin valurile de furtună biciuite! Brumele flamande se prefac în cețuri cimeriene, bălțile dunărene în ape infernale, Mureșul în Styx: Dar Mureșul e-n vale cu apa-i cătrănită, Podarul, soi de Caron, cu luntrea ghiftuită Ne-așteaptă să ne treacă pe celalt țărm, cu bacul. Și ni-i așa de bine c-aici ne-am face vacul Și-n ostrovul de tihnă, ne-am veșnici hodina De n-ar grăbi podarul și n-ar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
umblă fugar din loc În loc. Ce caută nu știe, dar simte că lipsește Ființa care poate să-l facă fericit, Și neputînd găsi-o, În vreme ce-o dorește, În negura mîhnirii mai mult s-a rătăcit, Întocmai ca o luntre ce slobodă pe mare, Nu poate de furtune a mai găsi pămînt; Ce n-are nici nădejde că poate d’Întîmplare, Cu vreme s-o arunce la margine vr’un vînt.” Demersul său liric se Înscrie și Într-un registru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
glasul nehotărît pînă acum, sedus de un peisaj euforic, intră și el În „negru mîhnirii”. Echilibrul precar: zi-noapte corespunde unui armistițiu interior fragil: acela dintre plăcere și suferință, dintre nădejde și jale. Trista și desfătătoarea vale dispare Înghițită ca o luntre de furtună. Introducînd, În finalul poemului, imaginea luntrei „slobodă pe mare”, CÎrlova evadează din spațiul poemului său și, totodată, din paradigma tristei (dar, totuși, ocrotitoare!) văi. O evaziune care corespunde estetic pătrunderii Într-o convenție literară prestigioasă. Luntrea bătută de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
euforic, intră și el În „negru mîhnirii”. Echilibrul precar: zi-noapte corespunde unui armistițiu interior fragil: acela dintre plăcere și suferință, dintre nădejde și jale. Trista și desfătătoarea vale dispare Înghițită ca o luntre de furtună. Introducînd, În finalul poemului, imaginea luntrei „slobodă pe mare”, CÎrlova evadează din spațiul poemului său și, totodată, din paradigma tristei (dar, totuși, ocrotitoare!) văi. O evaziune care corespunde estetic pătrunderii Într-o convenție literară prestigioasă. Luntrea bătută de furtuni este o imagine curentă În poezia timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca o luntre de furtună. Introducînd, În finalul poemului, imaginea luntrei „slobodă pe mare”, CÎrlova evadează din spațiul poemului său și, totodată, din paradigma tristei (dar, totuși, ocrotitoare!) văi. O evaziune care corespunde estetic pătrunderii Într-o convenție literară prestigioasă. Luntrea bătută de furtuni este o imagine curentă În poezia timpului. CÎrlova a ținut astfel să Încoroneze poemul său și să-și Înnobileze jalea printr-o referință din afara spațiului său de meditație. Acela sugera o statornicie, marea (un spațiu străin) dublează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui Alecsandri clocotește de viață. Dimineața, ea așteaptă ca pe un mire luminos „voiosul soare”. Din ochiuri de apă se Înalță cîrduri de rațe, șerpii se Încolăcesc sub florile de nufăr, nagîții țipă, lișițele „dau În fund”... VÎnătorul trece cu luntrea prin acest paradis natural, Însă viețuitoarele nu se sperie: vînătorul e poet... CÎmpia este un teritoriu mai vast și mai arid. Alecsandri nu l-a ocolit, versurile sale se deschid În chip frecvent spre „dulcea liniște” a șesului. Însă șesul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
asemenea zaharicale și delicatese, pe care balena normală le poartă uneori pe spinarea-i pestilențială. între timp, buzatul leviatan brăzdează marea, lăsînd în urmă tone de caimac alb și făcînd ca firava ambarcațiune să se zbuciume pe valuri ca o luntre ușoară în preajma roților cu zbături ale unui vapor oceanic. Astfel, în prim plan totul e plin de mișcare năvalnică; dar în fund, printr-un contrast de un admirabil efect artistic, poți vedea pardoseala de cleștar a unei mări calme, pînzele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
au observat, primii, această ciudată similitudine exterioară. Un prieten din străinătate mi-a arătat într-o zi scheletul unui dușman pe care-l omorîse și din ale cărui vertebre tocmai își cioplise un soi de basorelief pentru prova ascuțită a luntrei sale. Consider că frenologii au omis un fapt esențial limitîndu-și investigațiile la cerebel în loc să le extindă asupra canalului medular, căci după părerea mea șira spinării unui om îi explică în buna măsură caracterul. Aș prefera să pipăi coloana vertebrală decît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
După ce-i vorbi marinarului în felul acesta, Queequeg îi mărturisi că îl îngrozea gîndul că va fi înmormîntat în hamacul lui, după obiceiul marinăresc și azvîrlit ca un lucru de nimic rechinilor lacomi de hoituri. Nu! el își dorea o luntre ca aceea a oamenilor din Nantucket, cu atît mai potrivită pentru un vînător, cu cît, întocmai ca ambarcațiunile unei baleniere, bărcile-coșciuge n-au chilă, ceea ce înseamnă că plutesc la întîmplare, lunecînd în derivă pe valurile veșniciei. De îndată ce această stranie rugăminte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]