10,288 matches
-
cu buze aspre, precum iarba de stepă, vieți negre în cerul gurii, vieți băloase, descompuse în icoane fotogenice, vieți râncede duhnind a seu inghinal, vieți neînțărcate... Moartea are 12 țâțe, omule, despre ce sete te plângi? Strada, o haită de lupi ce urlă a foame, nu a stele; de-a lungul și de-a latul iluziilor, se trece ca printr-un labirint de carton, din fiecare ungher rânjește fericirea, iapă știrbă în herghelia lui Dumnezeu. Luna, curvă bătrână, resuscitează felinarele. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pecingine peste luciul izvoarelor cerul bolnav de vărsat de vânt își lingea bubele; se îmbiba viața în pansamentele sălilor de reanimare crematoarele știau cel mai bine calea spre Dumnezeu; înfigea viața colții până la os în carnea stelelor o haită de lupi făcea țăndări Carul Mare; se strivea viața precum o cochilie de melc pe șina de cale ferată prima gara, lângă o rădăcină de brusture, depou într-o frunză de plop; cobora Petru în piatră și piatra i se așternea pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
restant", semnează, apoi umple lumea cu tine. Ai o șansă. Firul de iarbă încolțește în sânge limpede până va sosi vremea spicului. Culege diminețile din cochiliile melcilor și îți fă colier de lumină în jurul sufletului doar așa întunericul, ca un lup ispășit, își va toci colții de porțile cimitirelor. Ești om credincios, Petre, roagă-te! Dumnezeu și-a abandonat în fotografie intențiile. Iov a pătimit pe marginea iluziei până când i s-a vestejit speranța, tu nu ai ce pierde. Petre, minunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
razele soarelui, ochi absenți de pește mort în acvariu, sticloși ca de șarpe, ochi de apă ce îmbie la înec. Matei, căzut pe gânduri, abătut, șters, absent, plănuia evadarea. Era noapte. De pe Bucium coborau mașini cu farurile aprinse, ochii de lup mușcau betonul, sticla, gratiile, carnea, întunericul. Fereastra luminată o rană în zid. Pese chipul lui Matei, cu fiecare proiecție, se suprapuneau mereu alte chipuri, la fiecare 10 secunde altă mască. Imagini resuscitate în oglinda retrovizoare. Un amestec eterogen întregea nedefinitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Te-ai rătăcit? Nu cred. Turiștii în octombrie nu prea dau pe-aici. Sigur, te-au aruncat niște derbedei din vreo mașină, altfel nu ajungeai la noi. Ai văzut luminile, ai auzit clopotele și ai coborât către sfânta mănăstire. Bântuie lupii ca-n noaptea de Sfânt Andrei prin munți. Mare minune că ai ajuns viu! Da, părinte, m-am urcat la ocazie, voiam să ajung la Cluj. Am pierdut trenul, mi-au luat banii, hainele, geanta. Mulțumesc lui Dumnezeu că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunteți primii! Vouă vi se scoală pula și în biserică, derbedeilor! Vă pocăiesc eu, golanilor, aici nu-i cimitirul elefanților, martiri fac din voi! Vai, săracul de tine, ai fost aruncat din mașină, puteau să te omoare, să te mănânce lupii până aici, să-ți rupi vreun picioruș sau o mânuță lunecând de pe stânci. Dumnezeu ți-a îndrumat pașii spre noi, milostivul s-a îndurat de un suflet prigonit, năpăstuit, nevinovat. Îndelung Iubitorul ți-a scos în cale acest sfânt locaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am semănat tot cimitirul. Inutilă îmi este toată această suferință, pentru ce-mi strivești degetele? Pune-mi inima în menghină, ară-mă ca pe un pământ înțelenit, scoate-mi ochii și aruncă-i corbilor, taie-mă bucăți și mă împrăștie lupilor, stinge setea pietrelor cu sângele meu, fă ce vrei cu mine, dar nu mă alunga. Nu vreau să mă întorc în lume, chiar dacă Dumnezeu ar locui după fiecare fereastră închisă. Dumnezeu poartă vina gratiilor crescute în carne. Părinte, fă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
banii peste noi, părinte! Auzi, domnișoară, aici este poarta raiului: bați și Dumnezeu îți deschide. Nu-mi vând sufletul pentru un pumn de arginți. Am trudit cu părinții 8 ani să ridicăm schitul, chiliile, zidul, iar acum să dăm drumul lupilor între oi? Prima lecție pe care a învățat-o la Câmpina era că "străinii trebuiesc păziți și când dorm". La început, vin aproape dezinteresați, privesc locașul, împrejurimile, fac poze, filmează, iau interviuri, vizitele se repetă, se leagă prietenii, corespondențe, schimburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ocean de rugăciune, grabnic ajutătoare, mijlocitoare, ardere de tot, jertfă pentru o mântuire comună. A bătut de trei ori în poartă și i-a deschis răzvrătirea. Dincolo de gard, o rezervație de individualități, fiecare în parte parte pentru sine, haită de lupi; sfințenia sfâșia până la os. Doamne, am fugit de lume și tot în lume am ajuns. Decorul acesta incert mă încape ca pe o promisiune amânată și nu ca pe o parte dintr-un întreg divizibil. Decorul mă vrea plată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu oile, trei săptămâni la Dorna, nu aveam cojoacă, nici bundiță de lână, nici bocanci, și era iarna. Bistrița era înghețată, zăpada până la brâu, norii coborau de pe Giumalău până în vârful brazilor ca niște stoluri de păsări moarte, vântul urla a lup flămând. Atunci mi-au degerat trei degete, vezi, părinte, aici erau. Le-am ascuns sub o piatră, iarna mi-a fost primul gropar, semnele ascultării nu mai pot însemna în numele semnului. Atunci, nu de porunca ta am ascultat, părinte, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de călugări găozari ce cântă ca din fundul butoiului. Cum zici matale, părinte Ilarion. De-i făcut pentru mănăstire, o să le îndure pe toate. De nu, o să umple lumea cu el, deși eu cred că în lume o să-l mănânce lupii cu tot cu opinci. Este strigător la cer, părinte: fratele Petru, rasoforul Petru, cuviosul Petru, mâine-poimâine primește semnele diaconiei, ale preoției... protosinghel, arhimandrit, în timp ce noi ne ostenim pe moșia tovarășului maior Spiridon și a cuvioasei Cătălina, futui mama ei de viață! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunt 36 de gropi, unele mai adânci pentru sine, altele mai adânci pentru alții. În mânăstiri timpul scormonește câteva frunze pentru a înlocui aparențe expirate; fiecare risipire este o înfrângere; mai bine pe de-a-ntregul întregesc nedefinirea. Singurătățile sunt precum lupii: după ce urlă la stele, se sfâșie între ele. Singurătatea zilei de ieri avea colții mai ascuțiți, astăzi îmi ling rănile, mâine îmi voi răcori inima cu sânge tânăr. Teama de moarte trăită este mai mare decât teama de viață murită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tălpile lumii. Arhimandritul a binecuvântat valea, făcând semnul crucii în văzduh și peste creștetul lui Petru. A rostit ca pentru sine: Aici va crește cea mai frumoasă livadă de meri." Apoi a urcat din nou în duba jandarmeriei. Precum un lup cu burta plină hăituit de vânători, mașina poliției, alergă spre Dorna. Farurile, două lumânări aprinse parcă pentru a înspăimânta bordurile, parcă pentru a resuscita indicatoarele, parcă... ochii lupului tânăr invidiau roțile Carului Mare. 69. De pe Bârgău, câteva obloane suprapuse închideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de meri." Apoi a urcat din nou în duba jandarmeriei. Precum un lup cu burta plină hăituit de vânători, mașina poliției, alergă spre Dorna. Farurile, două lumânări aprinse parcă pentru a înspăimânta bordurile, parcă pentru a resuscita indicatoarele, parcă... ochii lupului tânăr invidiau roțile Carului Mare. 69. De pe Bârgău, câteva obloane suprapuse închideau cerul. Norii au coborât până pe valea Bistriței, vârfurile brazilor desfăceau burți, cerul năștea prin cezariană. La început, a fost precum o rupere de ape, apoi ca o cernere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cărămizile, intenții suprapuse pe două rânduri; Dumnezeu tencuia iluzii sub cruce. Relativitatea porților deschise sfida depărtările. Fără să țină seama de marginile ermetice ale nelocuirii, cimitirul își descompunea umbra strict într-o ordine vegetală. Singurătatea, ciob de lună în maxilarul lupului tânăr, sângele galben păta cu înstrăinare gulerul cămășii. (Masochistă, percepția morții sub ruinele bisericii. Sfinții s-au exfoliat precum frunzele în metamorfoza omizilor primăvara.) Într-o dimineață de mai, două șine de cale ferată s-au rupt din pavajul Copoului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întrucît un principe trebuie să știe să folosească bine mijloacele animalului, el va trebui să ia ca exemplu vulpea și leul, deoarece leul nu se apără de cursele care i se întind, iar vulpea nu se apără nici ea de lupi. Trebuie, așadar, să fii vulpe pentru ca să recunoști cursele, și să fii leu, pentru ca să-i sperii pe lupi. Aceia care procedează numai în felul leului nu se pricep deloc în arta guvernării. Astfel, un stăpînitor înțelept nu poate și nici nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
exemplu vulpea și leul, deoarece leul nu se apără de cursele care i se întind, iar vulpea nu se apără nici ea de lupi. Trebuie, așadar, să fii vulpe pentru ca să recunoști cursele, și să fii leu, pentru ca să-i sperii pe lupi. Aceia care procedează numai în felul leului nu se pricep deloc în arta guvernării. Astfel, un stăpînitor înțelept nu poate și nici nu trebuie să-și țină cuvîntul atunci cînd acesta s-ar întoarce împotriva lui și cînd motivele care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și le cauți atît de departe. Dar iată și un raționament mai fals decît toate celelalte pe care le-am văzut. Politicianul spune că un principe trebuie să aibă calitățile leului și ale vulpii; ale leului pentru a scăpa de lupi, ale vulpii pentru a fi șiret; și conchide: "Ceea ce demonstrează că un principe nu este obligat să-și țină cuvîntul". Avem aici o concluzie fără premise; nu-i este, oare, rușine Doctorului crimei să bîlbîie astfel lecțiile de necuviință? Dacă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
era Înlocuit de o sonerie activată Într-o ascunzătoare a comandoului. Înclin să cred că au fost declanșate ambele semnale. Vasile Blidaru a fost un machisard anticomunist, deci un haiduc al celei de a doua jumătăți a secolului XX, un lup singuratic, liber chiar și de Întovărășirea cu alți lupi asemenea lui. Singur maiorul Soponaru i-a inspirat Încredere Întru asociere din cînd În cînd. S-a haiducit, precum con frații săi din urmă cu cîteva veacuri, din pricina unei nedreptăți: Însușirea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a comandoului. Înclin să cred că au fost declanșate ambele semnale. Vasile Blidaru a fost un machisard anticomunist, deci un haiduc al celei de a doua jumătăți a secolului XX, un lup singuratic, liber chiar și de Întovărășirea cu alți lupi asemenea lui. Singur maiorul Soponaru i-a inspirat Încredere Întru asociere din cînd În cînd. S-a haiducit, precum con frații săi din urmă cu cîteva veacuri, din pricina unei nedreptăți: Însușirea de către niște proaspeți bolșevici a unor produse destinate ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din apropiere, prețăluindu-l ca fiind numai bun de argat pe la curțile gospodarilor. Cu țăranii siberieni s-a Înțeles de minune. — N-ai unde să fugi, Îi spuneau ei. Dacă o iei spre miază noapte, Îngheți pe drum ori te sfîșie lupii. Spre răsărit, țara-i atît de mare, că dă În America. Cunoaștem noi vînători care bat pămînturile astea pînă acolo. Pe drumuri Însă, nu-i de trăit. Pomean s-a tulburat tare cînd a auzit de America. Visa mereu de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cel mai apropiat oficiu, la o cale ferată, vreo 40 de kilometri spre sud. Pleca dimineața și se Întorcea În aceeași zi. Patru cai cu părul des și stufos ca lîna trăgeau sania la vreme de iarnă. L-au atacat lupii În mai multe rînduri, dar a scăpat cu focuri de armă și mulțumită cutezanței cailor. O singură dată era să nu mai vadă lumina soarelui. Iarna, ziua siberiană nu ținea mai mult de trei, patru ceasuri. Izbucnea ca o văpaie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cînd eram copil, se mai Închină o dată Zahar. Luînd seama și la vorbele rusului, Pomean, cu toate că-i era rușine și frică de gîndul său, aștepta să vadă poarta Raiului deschizîndu-se. Auzi În schimb, iar rusul tresări din nou, auzi urletul lupilor. Scoaseră puștile. Caii se opriseră și nici În ruptul capului nu mai voiau ori nu mai Îndrăzneau să Înainteze. Pierduți cu ochii În cer, pe pămînt Îi Înconjuraseră sălbăticiunile. Era un cerc larg, nu-l vedeau, dar Îl simțeau cum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îi Înconjuraseră sălbăticiunile. Era un cerc larg, nu-l vedeau, dar Îl simțeau cum se strînge. În cizmele lui căptușite cu pîslă, Gheorghe se Înfipsese În omăt Înaintea cailor și trăgea la răstimpuri cîte un foc În așa fel Încît lupii să nu cuteze a Înainta. Știa că În cele din urmă, lăsînd cîteva leșuri pe zăpadă, vor răzbi pînă la ei. Se gîndeau să jertfească doi cai slobozindu-i pe Întinderea zăpezii ca lupii să se ia după ei, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un foc În așa fel Încît lupii să nu cuteze a Înainta. Știa că În cele din urmă, lăsînd cîteva leșuri pe zăpadă, vor răzbi pînă la ei. Se gîndeau să jertfească doi cai slobozindu-i pe Întinderea zăpezii ca lupii să se ia după ei, iar cu ceilalți doi prinși la sanie, să Încerce a scăpa cu fuga. Lumina de sus Îi ajuta. Dar cu toată geana lui Dumnezeu asupra lor, cu toate fiarele doborîte, acolo le-ar fi rămas
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]