1,479 matches
-
preferat să-l îndepărteze pe Michelangelo și să-i încredințeze o lucrare aici. O porni mai departe, mergând spre Dom. Pe ambele laturi ale drumului, casele mi s-au părut bine aranjate și împodobite cu gust, dar puține erau la fel de luxoase precum cele de la Roma. — Orașul etern este plin de opere de artă, a recunoscut ghidul meu, dar Florența este ea toată o capodoperă, florentinilor datorându-li-se tot ce se face mai bun în toate domeniile. Parcă auzeam vorbind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nor, Tel Avivul părea un templu al desfrânării permanente, nestăvilite. —OK, stă la numărul 6. Să parcăm acolo. Se aflau pe strada Mapu, care, judecând după mărcile de mașini parcate pe marginea drumului, părea să aparțină unuia dintre cele mai luxoase cartiere din Tel Aviv. Clădirea în sine nu avea nimic deosebit, aceeași tencuială albă de beton. Trecură printr-un fel de tunel, pe sub șirurile de cutii poștale din metal și găsiră intrarea și interfonul. Uri apasă pe 72. Nu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fie sunată ca să verifice că într-adevăr era el și curând auzi vocea aceea familiară în telefon. Stabili o întâlnire cu asistentul său cel mai apropiat într-o oră. Apoi făcu același aranjament cu Amir Tal. Se strânseră în casa luxoasă, din vestul Ierusalimului, a unui afacerist american. Maggie se simți prea obosită pentru amabilități și trecu direct la subiect. După cum știți, tăblița e la mine. Astăzi eram gata să divulg tot textul în fața camerei de luat vederi, pentru că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era totodată verișoara sau iubita sau amândouă la un loc, a unui alt militar celebru conte Axel von Fersen; ea a fost aceea care, În 1791, la Paris, și-a Împrumutat pașaportul și caleașca de călătorie comandă specială, nou-nouță (mașinărie luxoasă pe roți roșii, Înalte, căptușită cu catifea albă de Utrecht, cu perdele verde Închis și tot felul de gadget-uri, pe atunci moderne, cum ar fi un vas de voyage) familiei regale, pentru a fugi la Varennes, regina reprezentând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care, fiind Îmbrăcat În lemn (cu o sforicică udă vârâtă În gaura din mâner), putea să plutească printre peștișorii aurii și micile lebede din celuloid. Toaletele erau separate de băi și cea mai veche dintre ele era o Încăpere destul de luxoasă, dar cam sumbră, cu lambriuri frumoase și un șnur de catifea roșie cu ciucure, care, când Îl trăgeai, producea o gâlgâială și un clipocit cu minunate modulații discrete. Din acel colț al casei, se zărea luceafărul de seară și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
bătrânul progromșcik, bisericos rus sau polonez, americanul slăbănog care linșează oameni, tipul cu dinți stricați care Împroașcă barul sau toaleta cu anecdote antiminoritate și, Într-un alt punct al aceluiași cerc subuman, acei roboți cu fețe pomădate, Îmbrăcați cu pantaloni luxoși comandați la John Held și haine cu umeri Înalți, acei Sitzreisen care se arată la toate mesele noastre de conferințe, acei oameni - sau să spun obiecte? - pe care statul sovietic a Început să-i exporte prin 1945, după ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și chinurilor încercate. Mai nimic... Intrând în „Spicul“, azi am găsit prăvălia transformată. Are ceva din atmosfera unei crame, cu lumini portocalii, cu pereți în lambriuri maronii. Aștepți să vezi chelnerițele în chiloței (mai toate prăvăliile acum au aere de luxoase bordeluri), mișcându-se cu tăvile cu halbe sau sticle de vin, și în dosul tejghelelor vezi că se vând aceleași chifle, aceleași mezeluri și lactate, se frământă și se coc aceleași merdenele sau ștrudele. Ceva însă a murit. Au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acest moment frontiera cu o mitralieră grea gata pregătită și cu masca de gaze agățată de gât, iar fata, în străinătate, lucrează ca secretară și interpret într-un organism internațional, din acelea care-și vor instala sediile lor monumentale și luxoase în orașele mai importante, vorbind din punct de vedere politic, bineînțeles. Ei îi folosise la ceva faptul că avea un tată bine plasat în sistemul oficial al favorurilor care se plătesc și se răsplătesc, care se fac și se recompensează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Marea provocare a artei rămâne inefabilul. Cartea care nu - și propune să schimbe lumea este un rebut, o blasfemie. Debutanților le stă bine și când intră cu praștia în Olimp. Șansa talentului e să fie fecundat de o credință. Din luxoasele librării de altă dată, cartea a fost exilată pe tarabe. Când se apropie de pisc, arta devine rugăciune. Parcă prea mult sifon toarnă criticii contemporani în creațiile lor. Unii și - au consumat geniul modelând o oală, ori cioplind un fluier
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Presupun că următorii au nimerit mai bine... Exact, au fost mai precauți, cu mai multă glagore și gândire mai apropiată de realitate; obișnuiți cu întunericul, au privit în jos. După ce au coborât mai multe trepte, au intrat în niște încăperi luxoase, luminate electric. Acolo, și-au lepădat hainele ponosite și uzate de vreme ca apoi, cu ajutorul unor detergenți speciali și a unor tehnicieni reciclați în cele mai prestigioase universități din cele patru puncte cardinale, să li se spele complet toate organele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lui mamă. Tot ea l-a introdus într-un nou anturaj, al pocheriștilor. Molipsit de microbul jocului, el pierdea mereu, iar ea creștea precum maiaua pusă la dospit. Terminase și liceul la seral cu meritul recunoscut de toți "cea mai luxoasă absolventă". El însă pierdea în continuare, în favoarea bunilor ei prieteni: întâi salariul, primele și indemnizația de director, apoi economiile depuse la C.E.C. pe numele lui, după care au urmat economiile mamei, bursele elevilor, fuga ei cu un cadru universitar din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
atenție tot atâtea răspunsuri, pentru că labirintul de străduțe, toate semănând între ele, i se părea indescifrabil, dar, tot insistând, ajunse, aproape către miezul nopții, în fața imensului parc delimitat de un grilaj înalt ce înconjura, pe cele patru laturi, cea mai luxoasă clădire pe care o văzuse în viața lui. O gardă de onoare cu dolmane roșii și chipiuri arătoase cu panaș defila ascultând în mod automat comenzile și când, în cele din urmă, se retrase, lăsă în urma ei, la colțuri, santinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-l camuflezi mai bine. Să nu ne mai deranjezi! A ieșit, fără să mai dea bună-ziua. A fost condus până la ieșire. Dincolo de aceasta i-au dat drumul. Câțiva mascați l-au și apucat, și l-au împins într-o mașină luxoasă, cum nu mai văzuse el până atunci. Unde mă duceți? Unde trebuie. La marginea pădurii, l-au abandonat. și valea! Hai. Bijuteriile? Rămân la noi. La care noi? La hoți! Clar? Arpagica Era prin decembrie. Un decembrie prelung, dulce aromitor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și, în pijama, cum era, s-a dus într-o magazie, a apucat barda, uitată acolo de cine știe când, a venit, repede, în dormitorul părințior, și a tăiat gâtul tatălui. Apoi, la fel de infrigurat, s-a urcat la volanul mașinii luxoase cu care de regulă circula, s-a oprit la poliție, a intrat în camera de gardă a celor aflați atunci de serviciu, și, așezându-le dinainte barda criminală, li s-a adresat. Na! Gata! V-am eliberat! V-am izbăvit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
consacrare definitivă. Deci: să-mi trăiți, să vă trăiesc, întru mulți ani! Asta am dorit! O, brazi frumoși! Bunicul Vovriev merge pe trotuar, de mână cu unul din nepoți. La intrarea în Palat se oprește, făcând loc persoanelor coborâte din luxoasa mașină care tocmai a oprit. Tresare. Dintre coborâții din autoturism îl cunoaște pe unul: fostul rege Miahi al României. Se cunosc de pe când erau copii. Or fi, de-atunci, mai bine de șapte decenii. Dacă nu, chiar, aproape opt. Fostul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
El - în România. La un moment dat aproape că nu mai știau cum să-și consume atâția bani, pe care-i câștigau. În mod cinstit, evident, corect și legal. și-au cumpărat două autoturisme, noi, dintre cele mai moderne și luxoase. Pe una o folosea dânsa, pe alta - dânsul. Uneori se întâmpla să călătorească ambii cu aceeași mașină. Treceau din țară în țară, normal, ca buni amici cu toți cei care își serveau țările, în calitate de oameni de mare încredere la hotare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
loc mașina nu a mai putut să înnainteze. S-a împotmolit. Au stat acolo, cu motorul pornit, în așteptarea vreunui ajutor. Ajutor care nu s-a ivit de nicăieri. De aceea, în dimineața ce a urmat deszăpezitorii au găsit, în luxoasa mașină a Iozefinilor, patru mărețe sloiuri de gheață. Mărire vouă, eroi nevinovați și neprihăniți, ai acelei ierni cumplite.
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
libertății. Unirea cu alți oameni, orice fel de asociere, aducea după sine angajamentele. După o viață întreagă în care a suportat avantajele civilizației Secolului Douăzeci, ajunsese la concluzia că nimic din aceasta nu compensa pierderea libertății. Nici comoditățile celei mai luxoase reședințe, nici delicatesele celui mai sofisticat restaurant, nici plăcerea celui mai mândru iaht nu meritau prețul pe care societatea te obliga să-l plătești cu libertatea. Ăsta era un punct asupra căruia era de acord cu yubani-i și cu duzinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aerul ei de lehamite. Era încă deschis și intră. Parcă ar fi intrat în peștera lui Ali Baba, singurul paradis al civilizației la care visa în coliba lui din lagună. Tot felul de cărți: de la cele nelegate, la cele mai luxoase, de la ultimul best-seller, la cel mai vechi clasic, apăreau aliniate pe rafturile de lemn sau puse vraf pe mese enorme. Pierdu timpul alegând. Era singurul client la ora aceea și se simțea ca un copil într-o cofetărie, incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lor se înșeală sau că acționează cu rea credință? Sau doar dumneavoastră vă aflați în posesia adevărului? Întârzie să răspundă. Pentru câteva clipe s-ar fi zis că era gata-gata să se ridice în picioare, să traverseze uriașa grădină a luxoasei reședințe, să treacă prin saloanele somptuoase și să plece la dracu’ fără măcar să-și ia la revedere, dar o privire a misionarului, care părea că îi ghicește gândul, îl reținu la locul lui. — Nu cunosc motivele altor Guverne, replică el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să privești oamenii. Zilele astea, mi-am putut da seama de ceva: Există mai mulți Inti Ávila decât credeam și există mai multe fete frumoase în blugi, așezate pe șaua din spate a unei motociclete, decât pe bancheta unei mașini luxoase. Pe vremea mea, nu era așa. Pe vremea mea, fetele frumoase aspirau la haine de lux, cluburi de noapte, restaurante scumpe și să se plimbe în mașini ultimul model, chiar dacă ar fi fost însoțite de un bătrân sau de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
speranțe fără cuvinte, fără grai, pe măsură ce te gîndești la orașul fermecat de care te apropii În goană, promisiunea fabuloasă și necunoscută a vieții ce-o vei afla acolo. În Europa, sentimentul de bucurie și plăcere este mai concret, atotprezent. Trenurile luxoase, mobilierul bogat, nuanțele de cafeniu Întunecat, albastru Închis, coloritul viu și Îngrijit al vagoanelor, mîncarea gustoasă și vinul amețitor și scînteietor, aspectul călătorilor care par a fi oameni de lume Înstăriți, cosmopoliți - toate Îți dau o bucurie senzuală intensă, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, așa cum am așteptat și noi, cu buzele Încremenite, cu inima bătînd, cu trupul străbătut de teamă, Încîntare, bucurie și groază, pe cînd stăteau pe o stradă liniștită, În fața unei case mîndre, păcătoase, luxoase, luminate... Învăluite În mister, singurătate și certitudine? Și pe cînd auzeau zgomotul copitelor și al roților și șuieratul neașteptat și tăcerea nesfîrșită a orașului cufundat În somn, oare n-au așteptat În Întuneric, gîndindu-se: — Ah, există tărîmuri necunoscute, și dimineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a nopții! au strigat ei. Măreață stradă a misterului și Încordării, a groazei și bucuriei, a dorinței și speranței, a fericirii necunoscute și a Împlinirii, stradă a veseliei, a căldurii și viciului, stradă a marilor hoteluri, a restaurantelor și barurilor luxoase, a luminii blînde și aurii, a luminii Împuținate și a palorii Întipărite pe mii de chipuri albe, tăcute, Însetate, din sălile aglomerate de teatru, stradă scăldată În valuri de fețe iluminate de mii de lumini, neobosite și nesătule, prinse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a mulțimii, stradă a fețelor albe, a buzelor vopsite, a ochilor strălucitori și iubitori... ah, stradă a nopții, plină de muște, bucurie și groază, ne-am gîndit mereu la tine, mîndră stradă! Și seara, vom călca pe covoare moi și luxoase În mijlocul veseliei, căldurii și fericirii scînteietoare din Încăperile mari și luminate ale nopții, pline de acordurile plăcute și molcome ale viorilor, acolo unde cele mai frumoase și mai Îmbietoare femei - preaiubitele fiice ale negustorilor, bancherilor, milionarilor sau văduvele tinere, bogate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]