37,688 matches
-
efortul. Am abandonat țancul și am alergat la străiți, să ne adăpostim sub pelerine. Grindina era tot mai mare, loviturile tot mai dureroase. M-am învelit, ghemuit, în pelerina de folie. Scâncind, cățelandrul mi s-a strecurat la picioare. - Ei, mânce-o hiriș! Răpăiala a ținut mai puțin de un sfert de ceas, în rafale cu gheață când deasă și măruntă, când rară și mare. Pelerina mi s-a găurit ciur. Când am ieșit de sub ea, un covor de mărgele înghețate
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani by https://republica.ro/z-nu-i-treaba-me-cin-te-o-trimes-in-prima-mea-ciobanie-zomul-domnului-ne-a-aparut-pe-un-varf-de-munte [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
când rară și mare. Pelerina mi s-a găurit ciur. Când am ieșit de sub ea, un covor de mărgele înghețate strălucea frumos în bătaia soarelui. Pelerina neagră, din prelată cauciucată, a lui nea Ion, făcuse față cu brio grindinei. - Au, mânce-mi-i hiriș! a exclamat cu satisfacție. Mi-a arătat cu mâna spre Tău. Corturile erau franjuri, culcate la pământ. Pe lângă ele, oamenii se mișcau precum furnicile pe mușuroiul stricat. Am părăsit Zănoaga Slăveiului, duminică la amiază, cu lacrimi în
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani by https://republica.ro/z-nu-i-treaba-me-cin-te-o-trimes-in-prima-mea-ciobanie-zomul-domnului-ne-a-aparut-pe-un-varf-de-munte [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
așternute pe paginile cărților sale editate până în prezent, au o influență puternică prin destinul lor, conducând efectiv la transformarea scrisului și viziunii poetului printr-o metaforă propie cu semnificație, atrăgându-l irezistibil de frumusețea ei. ............................................................................... ,, așa cum iubirea nu se uită mâncând iar sângele în tine tot clocotește fericirea se arată doar atunci când sufletul cu visul se căsătorește. ,, - Iubirea are astăzi aripi de cretă - Aștept cu nerăbdare și alte cărți de poezie ale lui Sebastian Golomoz pe care le va edita, convinsă
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1480255445.html [Corola-blog/BlogPost/370733_a_372062]
-
strecurându-se înăuntru. - Cretinul ăla cu batic roșu în cap m-a făcut curvă! îmi zice cu indignare în glas. Porcu`dracului! - Sper că nu i-ai răspuns? - Nu m-a răbdat inima! To eat my pussy, stupid! să-mi mănânci treaba aia, prostule! iar prostul rânjea cu gura până la urechi! Pufnesc în râs. - Bravo! - Voquin ți-a trimis un telefon! Ai pe spate numărul și PIN-ul, iar în memorie, numărul lui și al unchiului! - Nu le-a predat pe
DRUMUL APELOR, 29 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1488875084.html [Corola-blog/BlogPost/376326_a_377655]
-
lucrurile au mers mai departe. În anul următor, l-a născut pe fratele meu cel mare și l-au botezat, cum altfel, Marin. Tata a plecat în armată. Doi ani. Nașul venea până-n ziuă, pe la patru-cinci dimineața , da calului să mănânce, îi da apă și îi scria tatălui meu s-o lase pe mama că era puturoasă. Așa a și vrut să facă. După ce a primit scrisoarea prin care i se cerea să plece, mama, a făcut ce-a făcut, și-
GHIOCEL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1488623706.html [Corola-blog/BlogPost/381539_a_382868]
-
pe fundul ceștii foarte concentrată (caffe ristretto). Nu mai doream din aceea, nu era pe gustul meu. Mă documentasem, cu ajutorul manualului de conversație, cum să solicit o cafea normală, așa că am cerut o cafea americană și brioșe, căci asta se mănâncă în Italia, la micul dejun, de obicei. Stăteam la masă, trăgând de timp, gândind, cum să fac, să găsesc persoane de naționalitatea mea. Nu cunoșteam locurile unde vin “stranierii”, cum eram numiți în Italia, știam însă, că ele există și
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1465000432.html [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
în casă,peste tot unde trebuia să meargă.Când mi se cerea, mă ocupam de curățenie în apartamentele celelalte. Mai târziu, când am învățat să gătesc, bine paste și să prepar sosul ragu și alte feluri ce ei obișnuiau să mănânce,se vede că le-a plăcut cum găteam, că eram solicitată să gătesc deseori și pentru Paola, în special când avea oaspeți. Le-am gătit și feluri ca pe la noi: le-a plăcut mult iahnia de fasole și tocănița de
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1465000432.html [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
botez. Plecă foarte supărat, înjurându-i cu mult talent. Părintele era iubit și prețuit de întreaga suflare a satului fiind el om ca toți oamenii. Mai pe la prânz ajunse și domnul învățător, un fel de martir fiindcă, se știa perfect, mânca o chiflă pe zi și bea doar o bere, care auzind despre ce este vorba începu să-și ia notițe într-un carnețel soios, deși lucrul se dovedi extrem de dificil. Oricum, peste cam o oră, avea o poveste închegată pe
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1411661555.html [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
poliției economice, îi primi cu toate onorurile, îi cază la căminul cultural și dădu semnalele de rigoare în teritoriu. Hai, să fim serioși! Cine poate să creadă gogoașa cu balaurul? Asistenții, convinși că au murit și sunt în rai deoarece mâncau de trei ori pe zi iar oamenii stăteau de vorbă cu ei numindu-i respectuos: „don prefesur”, intrară într-o febră a cercetării și, într-adevăr, peste cam o săptămână, capturară monstrul. Îl comparară cu fotografiile colorate din carte, ajunseră
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1411661555.html [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
botez. Plecă foarte supărat, înjurându-i cu mult talent. Părintele era iubit și prețuit de întreaga suflare a satului fiind el om ca toți oamenii.Mai pe la prânz ajunse și domnul învățător, un fel de martir fiindcă, se știa perfect, mânca o chiflă pe zi și bea doar o bere, care auzind despre ce este vorba începu să-și ia notițe într-un carnețel soios, deși lucrul se dovedi extrem de dificil. Oricum, peste cam o oră, avea o poveste închegată pe
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1411661555.html [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
poliției economice, îi primi cu toate onorurile, îi cază la căminul cultural și dădu semnalele de rigoare în teritoriu. Hai, să fim serioși! Cine poate să creadă gogoașa cu balaurul?Asistenții, convinși că au murit și sunt în rai deoarece mâncau de trei ori pe zi iar oamenii stăteau de vorbă cu ei numindu-i respectuos: „don prefesur”, intrară într-o febră a cercetării și, într-adevăr, peste cam o săptămână, capturară monstrul. Îl comparară cu fotografiile colorate din carte, ajunseră
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1411661555.html [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
viața imposibilă spre amuzamentul celorlalți, totul până într-o zi când rămaseră singuri în baie și atunci se năpusti-se prin surprindere asupra lui Cercel doborându-l la pamânt din câteva lovituri de pumn. ,,Care-i treaba domnu bătăuș te mănâncă pielea,” spuse surâzând Fedea. Amintirea acelui țigan doborât de el îi dădu curaj și încercă să-l lovească pe Fedea cu pumnul prin surprindere după o tactică a sa ce în alte ocazii nu dăduse greș, însă Fedea îi respinse
POVESTEA UNUI ÎNVINS (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1474796244.html [Corola-blog/BlogPost/341197_a_342526]
-
a celui aflat la ananghie și care altminteri nu avea cu ce să răscumpere o culpă mai mult sau mai puțin reală, pe care un altul, de regulă mai mare, i-o punea în cârcă. Sau prețul protecției să nu mănânci bătaie în recreație sau dormitor înainte de stingere. Prăjitura la care apelai să nu ți se pună noaptea poștă la degete, hârtia aprinsă petrecută printre degetele de la picioare și din cauza căreia te trezeai urlând de durere și de spaimă spre amuzamentul
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Prajitura_de_duminica_prima_ion_untaru_1389595678.html [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită printre legumele din grădină. Terminându-și treaba, Jeni a aprins lampa și s-a dus să se pregătească de culcare. A mâncat ceva în fugă, nu prea avea poftă de mâncare în ultimul timp și a plecat în camera unde Victor sforăia de zor. Se vedea că trudise toată ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417351061.html [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
acelasi alb strălucitor. Se odihnea având drept căpătai o piatră mare și rotundă, ajunsă acolo pe crestele valurilor că și altele. Tot ea îi servea drept masă, pe ea punând rădăcini și tot felul de flori ori buruieni, din care mânca ori dădea și altora să se înfrupte. La început, doar copiii, inocenți și curioși, veniseră să o cerceteze. Duseseră cu ei vestea despre Sară, așa le zisese să-i spună. Cu vremea, se apropiaseră de ea și cei mari, si
SANTA SARA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1421139479.html [Corola-blog/BlogPost/374292_a_375621]
-
În cosițe de cadână. Viespile în iureș vin, Cu catrințele vărgate Și basmale de poplin, Vin așa, neinvitate. Cu pretenții de baron Cărăbușul le privește, Bâzâind la unison, Roi de-albine se ivește. Să nu crezi că au tacâm, Dar mănâncă pe-ndelete Mierea dulce, din salcâm Și-apoi fug după boschete. Referință Bibliografică: IUNIE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1994, Anul VI, 16 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IUNIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1466091994.html [Corola-blog/BlogPost/373304_a_374633]
-
săptămână să ne ducem la stâna lui Moralciuc, la Tomnatic, unde aveam date câteva oi, să încercăm să luăm urda și cașul pentru cele câteva oi ale noastre. Așa că, după ce ne-am trezit devreme la cabana forestieră unde am înnoptat, mâncasem ceva, apoi ne-am pornit la drum spre stână. Dar, uitându-ne unul la altul, am constatat, simultan și fără să vrem, că nu avem niciun pic de vlagă, parcă aveam oasele de cârpă. Nici nu aveam cum să avem
LA STÂNA LUI MORALCIUC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1401074444.html [Corola-blog/BlogPost/341572_a_342901]
-
la drum spre stână. Dar, uitându-ne unul la altul, am constatat, simultan și fără să vrem, că nu avem niciun pic de vlagă, parcă aveam oasele de cârpă. Nici nu aveam cum să avem vlagă, din moment ce, dimineața, când să mâncăm, am constatat ca roșiile erau stricate, că și conserva de legume luată de la magazinul alimentar forestier era mucegăită, am aruncat-o, așa că eram nevoiți să mâncam doar pâine cu ceai făcut din crengi de zmeuriș. - Ei, ce facem, mai urcăm
LA STÂNA LUI MORALCIUC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1401074444.html [Corola-blog/BlogPost/341572_a_342901]
-
oasele de cârpă. Nici nu aveam cum să avem vlagă, din moment ce, dimineața, când să mâncăm, am constatat ca roșiile erau stricate, că și conserva de legume luată de la magazinul alimentar forestier era mucegăită, am aruncat-o, așa că eram nevoiți să mâncam doar pâine cu ceai făcut din crengi de zmeuriș. - Ei, ce facem, mai urcăm? Se uită jalnic Mihai către mine. - Hai să mai încercam Degeaba. După nici zece pași, ne trântim iar la pământ. Picioarele nu slujeau la nimic. Dar
LA STÂNA LUI MORALCIUC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1401074444.html [Corola-blog/BlogPost/341572_a_342901]
-
putem lua cașul plin de zăr. Mama ne-a zis să ne uităm să fie uscat și să nu fie acru. - Îmi pare rău pentru voi, n-am ce să vă fac! Veniți peste vreo zece zile!.. Dar ... hai să mâncați ceva!... Ce era să facem? Mă uit la Mihai, ne-am înțeles din priviri, am venit degeaba. Dar, dacă tot ne invită băieții la masă, hai să mai stăm, și-așa ne era o foame de leșin. - Uite, tocmai am
LA STÂNA LUI MORALCIUC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1401074444.html [Corola-blog/BlogPost/341572_a_342901]
-
noi, cei care veneam din sat, niște ceapă, usturoi, castraveți, cum e obiceiul celor care vin la stână. Nouă ni s-a iertat că n-am adus nimic, am povestit că am venit de la cabană, nu de acasă. După ce am mâncat pe săturate, lucrurile începură să fie mai vesele, optimiste. Acum vedeam limpede toate lucrurile de la stână. Vedeam ceaunele acelea negre, uriașe, în care baciul fierbea cașul. Vedeam și o mulțime de donițe cu doage de lemn, spălate bine și puse
LA STÂNA LUI MORALCIUC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1401074444.html [Corola-blog/BlogPost/341572_a_342901]
-
să mâne oile la muls, la strungă. Ce carte, ce matematică! Aici, la stână, era adevărata matematică! Trebuia să numeri oile de câteva ori pe zi, încât numărul lor, împreună cu cele șchioape de lângă stână, și împreună cu pieile celor prăpădite sau mâncate de lupi, să dea numărul știut de oi preluate la urcarea stânei la munte. Mai trebuiau numărate și vacile din poiană, să nu lipsească vreuna. Dar asta era nimica toată pe lângă alte socoteli mai complexe pe care le făcea baciul
LA STÂNA LUI MORALCIUC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1401074444.html [Corola-blog/BlogPost/341572_a_342901]
-
mari, le mai lăsa o zi, două la uscat, apoi le-ar fi tăiat bucăți-bucățele mici, le-ar fi frământat cu sare, apoi ar fi bătut brânza în bărbânză de brad, ca să țină cât mai mult. Câteva luni aveam ce mânca cu mămăliguță. Cei bogați umpleau multe bărbânze din acestea, le ajungea până la anul următor, aveau și de vânzare. Oameni săraci, cu oi puține, trăgeau de puțina brânză să ajungă măcar pentru lucru, până la toamnă. Când se termina brânza de oi
LA STÂNA LUI MORALCIUC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1401074444.html [Corola-blog/BlogPost/341572_a_342901]
-
au dat la unul bogat. Data viitoare ... - Vai, săracii de noi! Pentru cei amărâți niciodată nu este! Bine că au pentru rudele lor, și pentru pădurari!... Hai să vă pun ceva de mâncare! - Nu-i nevoie de mâncare, mamă... Am mâncat chiar bine la stână... - V-au dat de mâncare? - Da, ne-au dat... - Ați vorbit cu Moralciuc, bătrânul? - Nu... Am găsit doar băieții lui... - Bieții de ei! Iaca s-au gândit și la voi!... Au văzut cât de flămânzi erați
LA STÂNA LUI MORALCIUC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1401074444.html [Corola-blog/BlogPost/341572_a_342901]
-
să-i luminăm pe orbi.[ ... ] Astăzi am început lucrul la opt, lucrez 16 ore pe zi, cred că n-am să rezist! La prânz am refuzat mâncarea, sarmale cu orez în foi de viță, acum se întreabă de ce n-am mâncat. Dacă tot n-am mâncat, m-a podidit plânsul de voi, trebuia să fac și eu ceva! [ ... E prea multă durere în suflete și prea puțină piatră să se poată ridica un mausoleu al pribegiei românești. Am cutreierat Iugoslavia, Bulgaria
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_marin_trasca_el_elena_buica_1343137531.html [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]