37,022 matches
-
o superstiție. Un comportament formalizat determină și astăzi superstițiile. În ziua de Anul nou nimeni nu doarme, că tot anul va fi somnoros; nu da împrumut, și cine n-are bani atuncea va fi tot lipsit./ Se crede că dacă mănîncă cineva nouă păsărele numite "pescărași", acela nu va îmbătrîni./ E bine ca tot omul să aibă inel în deget, ca să nu se lege blăstămurile de el - sau ale lui de alții./ Cînd ai bucurie mare, să te ferești, că ai
Citește și nu mînca by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16370_a_17695]
-
În el sunt selectate etno-texte din seria de 39 de volume numite Din viața poporului român. Iar pentru aceia care nu cred deloc în superstiții și eresuri textele merită citite măcar pentru a recupera extraordinara lor valoare poetică. Și: Nu mînca cu cartea deschisă, că uiți ce ai învățat. Irina Nicolau/Carmen Huluță, Credințe și superstiții românești după Artur Gorovei și Gh. F. Ciaușanu, Ed. Humanitas, București, 2000, 326 pag., f.p.
Citește și nu mînca by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16370_a_17695]
-
avea consistența plastilinei și încovoierea de spate a viermelui de mătase. Cu complicitatea, pe de-o parte, a "emanaților", pe de alta a eternei camarile securizate din interior, Arăpașul a revenit în înalta-i funcție, ca și cum usturoi n-ar fi mâncat și nici pe Ceaușescu nu l-ar fi felicitat pentru genialitatea-i binecunoscută! Afacerea criminală a bisericilor și a mănăstirilor dărâmate a redevenit ceea ce fusese și sub Pingelică - o bagatelă -, iar viața spirituală o anexă penibilă a aceleia politice. Așa
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
scoteau săbiile bătute prin ceardacuri, prin curți... Ofițerii în ținută lejeră, care în cămăși numai, care în izmene... ascuțindu-și de zor săbiile ofițerești de Damasc ori Toledo cu pomponul lor galben. Povestește un moș de 95 de ani. Pisica mîncînd fluturele, mult timp pîndit. Fluturele colorat mișcîndu-și în iarbă aripile splendid croite. Pînda mult prea lungă și prea atentă față de absența și dezarmarea completă a fluturelui prins în gheare ușor, atît de ușor, aproape ca un abandon; încît toată pînda
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
trăire evanghelică și dorul Împărăției lui Dumnezeu 111. Starea spre care aspiră Părinții nu este departe de viața îngerilor. Și această asemănare dă un sens particular ascezei din ajunuri, din posturi, în castitate: în viața îngerească nu dormi, nici nu mănânci, ești neîntinat. Spre această veșnică și sublimă contemplare tinde rugăciunea lor. Însă un asemenea țel întâlnește multe ispite: chiar în natura alterată de păcat și dezechilibrată de greutatea tiranică a trupului, Sfinții Părinți și-au menținut sufletele în această slujire
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Gheorghe din parlament și revenirea la coada vacii și la furat din grădina IAS" (listă de discuții, 25.07.2000); "Primarul țăranului oltean este acela care șade seara cu orișicine la un rachiu mic pe prispă, ori la crîșmă, care mănîncă fasole din aceeași strachină cu nea Gheorghe de pe uliță " (Adevărul, 5.06. 2000). Personajul e "omul de pe stradă" ("încerc să mi-l imaginez pe nea Gheorghe cu sacoșa bălăngănindu-se pe lîngă coapsa dreaptă, mergînd pe trotuar în timp ce mintea lui
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
îi era străină. * Cronicarul s-a mai arătat și în alte rînduri excedat de abundența "paginilor de jurnal" publicate antum în reviste de diariști de toată mîna, convinși că tu, cititor, nu mai poți de curiozitate să știi ce-au mîncat și cum a decurs digestia, ce-au visat azi noapte-n vis, buletinul meteo al unor zile anodine, lista lor de lecturi cu comentarii didactice sau exclamative. Exista și literați (ocoliți cu prudență de cei fripți) care-și alimentează jurnalul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
Cînd am ajuns a spus: "Să sărutăm pămîntul sfînt al Austriei". Și-am făcut-o. Apoi, la un hotel ținut de francezi, cînd au auzit cum și de unde am venit, ne-au adus niște pachete mari cu mîncare. Nu mai mîncasem sardine de ani de zile, șocolată. Am huzurit cum ar spune cei de la Slobozia, de la Combinatul de Semințe. A urmat plecarea spre Franța, după două săptămîni. Și întîlnirea cu Franța cum s-a petrecut? Trebuie să spun că am fost
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
cu Horațiu Comaniciu am locuit la Hôtel du Quai d'Orsay unde, cînd tot Parisul zăcea încă în mizerie, noi aveam baie, duș și apă caldă. Horațiu Comaniciu a făcut greșala să refuze să avem și masă. Căci se putea mînca la sediul Bisericii Unite din Paris. Așa fel încît puteam locui într-un hotel luxos - am locuit o lună de zile, nu mai mult - dar n-aveam ce mînca. Abia aveam bani să-mi cumpăr Viandox. Pe cine cunoșteam la
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
făcut greșala să refuze să avem și masă. Căci se putea mînca la sediul Bisericii Unite din Paris. Așa fel încît puteam locui într-un hotel luxos - am locuit o lună de zile, nu mai mult - dar n-aveam ce mînca. Abia aveam bani să-mi cumpăr Viandox. Pe cine cunoșteam la Paris? Doar pe Virgil Ierunca, pe Constantin Amăriuței, care venise cu bursă, și pe Monica Lovinescu. Prima vizită pe care am făcut-o, a doua zi după sosirea la
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
se împuținează timpul și aș vrea să mai scot la capăt măcar una, două din cărțile pe care le tot port în mine. Dar Timotei, sigur, nu la acest fel de grabă se gîndea. Stăm în jurul mesei de bucătărie și mîncăm tăcuți clătite cu urdă și mărar. Tăcerea noastră e neobișnuită dar semnificativă pentru noile condiții. Aș pune mîna în foc că și ei se gîndesc la aceleași lucruri ca și mine: cum, în asemenea ocazii, ne adunam în bucătăria de
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
câte un paznic mai udă o floare, ori udă gazonul, sau mai dă cu mătura pe mozaicul ce duce la intrare. Alții au în grijă niște câini mari cât vițeii, care latră gros, hău, hăuuu... în loc de ham, ham, dar care mănâncă preparate aduse special pentru ei din țările Uniunii europene. |știa nu-s câini ca toți câinii. Să le arunci pe mozaic o bucată de pâine or de mămăligă. Nu! La felul întâi, nenea paznicul sau nenea îngrijitorul de câini le
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
artă de dragul artei", poezia a căpătat un rol pur utilitar, nu trebuie studiată, ci "lăsată să picure pe buze, ca mierea". Paralela cu alimentul e evidentă: ți se indică să te hrănești cu poezie cum ți s-ar indica să mănânci fructe de mare, pentru că stimulează activitatea creierului. Mare, mare dezamăgire cu atât mai mult cu cât vine de la Peter Weir, autorul lui Truman Show, film în care jongla admirabil cu stereotipurile. Al doilea lungmetraj pe care l-aș lua în
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
Să nu exagerăm, a intervenit Iliescu, și toate atacurile din partid împotriva lui Năstase au încetat. Pe Geoană l-a umilit el însuși, de cîte ori a fost nevoie pentru a-l face pe fostul ministru de Externe să îi mănînce din palmă. Mai toată presa a frisonat cînd Ion Iliescu a făcut-o "viperă" pe o ziaristă de la "Adevărul". Cînd s-a întîmplat asta? După relatarea ziaristei că Iliescu a fost contestat la o întîlnire cu membrii unei filiale a
Gafele marelui actor Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11873_a_13198]
-
actualei străzi "Pictor Verona". Camerele mari erau închiriate unei societăți agricole. Fostele locuințe de servitori fuseseră frumos amenajate pentru mine.Aveam de toate: pat, mobile, pian. Buna mea mamă, avusese grijă... Era plăcut. Jenică Țuculescu venea zilnic. Se întâmpla să mănânce la mine. Mă anunța zicând: " Vin la o conopidă". Pe vremea aceea, cel mai ieftin zarzavat: mi se dădea zilnic conopidă. În afară de acestea, au fost numeroase împrejurările colegial-amicale în care mă vedeam cu Țucu. Mergeam cu el la expoziții, la
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
acasă. Asemenea comportări mă mirau , căci, pe de altă parte, Jenică ținea să se prezinte bine în public.Uneori a fost îngrijorat de purtarea mea , de modul meu de a mă prezenta. Câștigasem cândva un pariu, care mă îndreptățea să mănânc la cofetărie oricâte prăjituri iar el să stea cuminte privind. Ajuns la a patra prăjitură, Jenică a exclamat: "Să trecem la altă cofetărie"! De ce, am întrebat? La aceasta Jenică mi-a explicat că mănânc ca un înfometat, iar el , dorește
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
un pariu, care mă îndreptățea să mănânc la cofetărie oricâte prăjituri iar el să stea cuminte privind. Ajuns la a patra prăjitură, Jenică a exclamat: "Să trecem la altă cofetărie"! De ce, am întrebat? La aceasta Jenică mi-a explicat că mănânc ca un înfometat, iar el , dorește ca în public să fie prezent în mod decent. Spre norocul meu, în vecinătate se mai afla și o altă cofetărie; ne-am mutat acolo. Toate acestea sunt copilării. Au urmat anii serioși.Uneori
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
și piperul publicisticii române; ceea ce, n-ar fi prea departe de adevăr, dacă nu am lua însă în considerare suflețelul, un pic ordinar. Totuși, în raport cu alții, complexat cum este, pare să fi înaintat ceva în lectura producțiunilor autorului lui Bubico,... mânca-i-ai coada, cucoană!... De pildă, s-ar putea ca cineva să fi fost atent chiar și la Câteva păreri, articolul de la pagina 31 al ediției monumentale Opere, 4. Publicistica. întâi că un cititor de astăzi, ca să înțeleagă uneori articolele
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
întâlnit-o niciodată altfel decât înconjurată de prieteni, foarte diferiți între ei, dar alături datorită ei. Orice oră petrecută cu ea era întreruptă și de soneria telefonului care-i aducea voci de pretutindeni din lume, așa că uneori mă întrebam când mănâncă și când doarme. Avea un adevărat talent de a strânge oamenii laolaltă). La Comana se ajunge pe o șosea șerpuită, la sud de București, trecând prin sate cu nume ciudate. Era tot vară, 2 august, iar cu o zi înainte
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
evidentă. DiCaprio joacă un rol aproape de protagonistul filmelor de acțiune sau al basmelor: te impresionează prin ce face, nu prin ce e. Iar ceea ce face Howard Hughes este magnetul comercial al filmului: se culcă cu femei frumoase, pilotează avioane performante, mănâncă în restaurante pline de glamour etc. Dar când trebuie să intrăm în adâncurile personajului, în crizele lui de nebunie, DiCaprio livrează un monolog redundant și bâlbâit, o imitație ieftină a lui Robert DeNiro. Acolo se vede efortul operatorului de imagine
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
servit cu ciorbă de fasole verde (ceea ce nu lipsea niciodată din casă pe timp de vară, cât timp creșteau păstăi în grădina noastră) și plăcinte cu brânză, cu dulceață de prune (tot din cămara au tohtonă), noi îl priveam cum mânca și plescăia de plăcere. Plescăitul lui nu ni se păru dizgrațios, ca atunci când mama atrăgea atenția tatălui meu să mănânce frumos, iar acum mi se făcu teamă ca nu cumva mama să-i spună și musafirului să nu plescăie. Dar
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
în grădina noastră) și plăcinte cu brânză, cu dulceață de prune (tot din cămara au tohtonă), noi îl priveam cum mânca și plescăia de plăcere. Plescăitul lui nu ni se păru dizgrațios, ca atunci când mama atrăgea atenția tatălui meu să mănânce frumos, iar acum mi se făcu teamă ca nu cumva mama să-i spună și musafirului să nu plescăie. Dar pe parcurs am învățat că aceste lucruri nu se spun străinilor, te faci că nu auzi, ba îi și lauzi
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
că aceste lucruri nu se spun străinilor, te faci că nu auzi, ba îi și lauzi mulțimindu-le că le-a plăcut mâncarea și au înghițit-o cu plăcere, însă după ce pleacă ai voie să comentezi felul lor ”porcesc” de a mânca. Am stat o vreme alături de adulți ca să ascultăm discuțiile importante, tata nu s-a sfiit nici față de musafir să ne spună că nu avem la ce căsca gura și că putem ieși la joacă. Am fost indignate cu sora mea
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
să nu aplaude pe cel de la care ia în schimb o baniță de grâu. Firește că e mai minunat și merită mai multă admirație acel ce înghite o sută de ace de gămălie fără nevoie decât acel ce de foame mănâncă o baniță de pâine. Unde însă sârguința statului de a înființa în pripă o societate devine nu imposibilă, ci chiar de-a dreptul absurdă, este pe terenul moral și intelectual. Statul poate decreta, și face să se execute încă trei
Caragiale despre societatea română by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11954_a_13279]
-
în chirie te costă, cu întreținere cu tot, cam zece milioane, trebuie să fii nebun să-ți lași micul confort de-acasă pentru a plonja în haosul bucureștean. Și atunci, ori începi să iei șpagă pentru a avea ce să mănânci, ori te lași păgubaș. În felul acesta, se ajunge ca singurele cadre disponibile să provină din bazinul bucureștean, într-un simulacru de rotație a cadrelor: cunosc cel puțin exemplul unei doamne care între 1996-2000 a fost director la un minister
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]