1,426 matches
-
cinstea, / Nume mie că-mi punea: / Spate late de voinic, / Buze moi de copil mic. Mă iubea, / Mă drăgălea. Frunză verde lemn sucit, / După ce-am îmbătrânit / Luam sat de-a lungu, / De-a lungu și de-a latu, / Care mândră mă vedea / Ușurel mă ocolea / Și din gură că-mi zicea: / Ce cați, bade, pe-acolea, / Doar nu ești de sama mea?! Porțile că-mi închidea, / Făcliile le stingea, / Focu-n vatră învălea, / Nume nou că îmi punea: / Spate late-ncârjobate, / Buze
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Nu-mi trebuie, mândră, mie, / După masă merg la joc, / Vezi, mândră, că n-am noroc!"64 Alteori, discrepanța dintre esența semnificațiilor și explicațiile aparente reprezintă pretextul disimulării defectelor omenești, ilustrate, de altfel, în poezia populară, prin antifrază: "Am o mândră ca o floare, / Doarme până-n prânzul mare, / Când îi pomenesc de furcă, / Stinge lampa și se culcă, / Apoi lunea nu lucrează, / Marția ține sărbătoare, / Miercurea-i de fată mare, / Joia-i pentru dobitoace, / Vinerea că nu se toarce, / Sâmbăta e
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
jucăm și să urăm, / De belșug și sănătate, / În orașe și prin sate. Lasă-te de supărare / Și te scoală în picioare, / Altă ciută vei găsi / Cu noi dacă vei veni.../ Joacă bine, cerbule, / Învârtește-ți coarnele / Să se mire mândrele, / Hai s-o facem roată, roată."154 Dacă jocul cerbului presupune "rotirea" în ambele sensuri, tocmai pentru a menține legăturile dintre vechi și nou, jocul căiuților urmează cursul lucrurilor, simbolizând roata timpului, drămuită de soare: "Frunzuliță arțăraș, / Mândru joc de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
culc, / Și cum să am glas de om, / Că tot plâng până ce-adorm. De-aș putea cânta ca cucul, / Nu m-aș zăbovi cu lucrul, / Ci-aș zbura din cracă-n cracă, / Să văd lumea cât e largă / Și pe mândra mea cea dragă, / Cucul netezându-și penele / Ca mândra sprâncenele."303 În satul patriarhal, cucul prevestea nu numai destinul individual, al fiecăruia în parte, ci și destinul întregii comunități: "Cucule cu pană sură, / Cântata-ai la noi pe șură / A amar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Că tot plâng până ce-adorm. De-aș putea cânta ca cucul, / Nu m-aș zăbovi cu lucrul, / Ci-aș zbura din cracă-n cracă, / Să văd lumea cât e largă / Și pe mândra mea cea dragă, / Cucul netezându-și penele / Ca mândra sprâncenele."303 În satul patriarhal, cucul prevestea nu numai destinul individual, al fiecăruia în parte, ci și destinul întregii comunități: "Cucule cu pană sură, / Cântata-ai la noi pe șură / A amar, nu-a voie bună; Ai cântat as`-primăvară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cântat mierla, / Cucu și cu pupăza; Să mă duc din satul meu / Și ziua bună să-mi ieu / De la frați, de la părinți, / De la sat cu oameni mulți, / De la flori de busuioc, / De la flăcăi, de la joc, / De la flori din poieniță, / De la mândre din portiță, / Să mă duc să-mi plâng amarul / La cătănie cu arcanul!"305 Pragurile de trecere sunt consfințite ritualic de cântecul alegoric al cucului: "Miresuică tu și tu, / Bine ți-o cântat cucu, / Te-o luat cine-ai vrut
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să deschidă" și de anadiploza "să mă duc", cucul având rolul unui intermediar între lumea binelui și lumea răului: "Cucule cu pene rare, / Nu cânta pe cremănare, / Că plâng înăuntru tâlharii. Du-te-n codru și-i cânta, / Unde lucra mândra mea. / Tu să-i spui, cuce, așa: / Ca să-și vândă rochița, / Să-mi descuie temnița; Să-și vândă mărgelele, / Să-mi deschidă fierele; Să-și vândă mândra și șalul, / Să-mi deschidă cremănarul; / Să vândă boii din jug, / Să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Că plâng înăuntru tâlharii. Du-te-n codru și-i cânta, / Unde lucra mândra mea. / Tu să-i spui, cuce, așa: / Ca să-și vândă rochița, / Să-mi descuie temnița; Să-și vândă mărgelele, / Să-mi deschidă fierele; Să-și vândă mândra și șalul, / Să-mi deschidă cremănarul; / Să vândă boii din jug, / Să-mi dea drumul să mă duc, / Să mă duc în țări străine, / Unde nu cunosc pe nime, / Numai frunza și iarba, / Care-i pe toată lumea."309 Complementaritatea vorbire
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
răspundea, / Cu grai omenesc grăia / Că ea nu-i din țara mea / dar așa i-a fost calea, / Drept la mândrulița mea. / Turturică, păsărea, / Păsăruică, turturea, / Pe crengi verzi tu nu ședea, / Du-te încunjură lumea / De-mi află pe mândra mea! Zboară, pasăre măiastră, / Pân` la mândra la fereastră / Ca s-o vezi ce face-n casă, / De-i afla-o suspinând, / Suspinând și lăcrămând / Și de mine întrebând, / Vină de-mi spune curând, / Că-atunci știu că mă iubește / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu-i din țara mea / dar așa i-a fost calea, / Drept la mândrulița mea. / Turturică, păsărea, / Păsăruică, turturea, / Pe crengi verzi tu nu ședea, / Du-te încunjură lumea / De-mi află pe mândra mea! Zboară, pasăre măiastră, / Pân` la mândra la fereastră / Ca s-o vezi ce face-n casă, / De-i afla-o suspinând, / Suspinând și lăcrămând / Și de mine întrebând, / Vină de-mi spune curând, / Că-atunci știu că mă iubește / Și la mine se gândește. / Iar de-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
anumite persoane adoptă puncte de vedere total diferite de cele pe care le susțineau Înainte sau se opun ideilor momentului. Vor cu orice preț să transmită un mesaj și adesea o fac Într-un mod nenuanțat. Sens: „Pleacă-ți capul, mândre sicambru: să adori tot ce ai ars, și să arzi ce-ai adorat!” Compensare: Să Înțelegi că nu ai nici o ieșire de rezervă: trebuie neapărat să-ți asumi consecințele oricărei atitudini intelectuale marginale. (Vezi exemplul lui Bill Clinton, p.) d
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
1903 (Anul IX) Vocea Tuto vei să‐ și spună că este organ al Partidului Naționalist și că are deviza înscrisă chiar sub titlu: „Nimic de la jidani, ‐ nimic prin jidani, ‐ nimic cu jidanii”. În Vocea Tutovei nr. 35 din 1891, Simion Mândre scu scria: „Lupta mea de până acum n‐ a fost cu totul zădarnică. Am sădit în inimile bunilor români antisemitismul care s per că‐ l vor duce mai departe... N‐am avut și n‐ am nimic cu jidanul ca om
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în Olimp, București, 1981; Clelia, București, 1983; Drum bun, Simina!, București, 1987; Pelerin la templul Lunii, București, 1990; Taina muntelui de alabastru, București, 1991; Nefertiti, București, 2001. Traduceri: Louis Antoine de Bougainville, Călătorie în jurul lumii, București, 1961; Constancia de la Mora, Mândra Spanie, București, 1963; Antoine de Saint-Exupéry, Micul Prinț, București, 1964; Ferdinand Lallemand, Pytheas. Însemnări de călătorie, București, 1965; Jacques Delarue, Istoria Gestapoului, București, 1966 (în colaborare cu P. B. Marian); Max Gallo, Italia lui Mussolini, București, 1969 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
Miorița, culeasă de altfel, de Alecu Russo de pe meleaguri sovejene, în care este vorba de doi ciobănei, unul ungurean și altul vrâncean, ce se sfătuiesc să-l omoare pe cel moldovean, „că-i mai ortoman/ și- are oi mai multe/mândre și cornute”, de celebrele vinuri vrâncene din podgoriile de la Panciu, Odobești, Cotești, Jariștea, renumite în întreaga lume, de Moș Ion Roată, țăranul din Câmpuri, care a stat de vorbă cu Alexandru Ioan Cuza și a fost sărutat de acesta pe
PERSPECTIVE ALE DEZVOLT?RII TURISMULUI RURAL VR?NCEAN by Camelia BUT? () [Corola-publishinghouse/Science/83104_a_84429]
-
-i mai rea ca boala. Exemplificăm : ,, Rele-s maică frigurile Dar mai rele dragostele Maica de friguri mă scoate Dar În dragoste nu poate. Maica-mi zice că mă scoate De la cîte de la toate De la două nu se poate De la mîndră, de la moarte. Rolul femeii În dragoste. Exemplificăm : ,, Puică sprîncenele tale Pene-s de privighetoare. CÎnd le sui, cînd le cobori Cu privirea mă dobori. CÎnd le sui, cînd le ridici İnimioara rău mi-o strici. ” ,, Dragostele tinerele Nu se fac
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Trece lumea, treacă-n pace Ce-am făcut nu pot desface. Eu le-am făcut, eu le trag Nimănui vină nu bag.” Nici dragostea, nici numele iubitei nu trebuie știute de alții. Exemplificăm : ,, CÎt trăiești neică pe lume Nu striga mîndrei pe nume. Ci strigă: ăă Trei foi de ceapă >> Nimenea nu te priceapă, Și strigă-i: ăă Trei foi de vie >> Nimenea să nu te știe. ” Ochii și sprîncenele poartă ponosul dragostelor. Exemplificăm : ,, Frunză verde mărăcine CÎnd te văd neică
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
verde de trei mure Pădure, dragă pădure Să nu mai spui la lume C-am intrat cu mîndra-n tine Și-am iubit numai copile. Las să mă spuie frunza Că ea mi-a făcut umbră Și m-am iubit cu mîndra. Las să mă spuie iarba Că mi-a aflat patima Ce-o am pentru mîndruța. Și să mă spuie pămîntul Că-mi cunoaște legămîntul PÎnă m-o-nghiți pămîntul. Și iar verde micșunea Acolo sus pe-o rămurea Jalnic cînt-o
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
patima Ce-o am pentru mîndruța. Și să mă spuie pămîntul Că-mi cunoaște legămîntul PÎnă m-o-nghiți pămîntul. Și iar verde micșunea Acolo sus pe-o rămurea Jalnic cînt-o turturea Tristă ca inima mea. Eu crezui că e mîndra Dar ea fu o turturea Și trăsăi cu pușca-n ea Și ea amar mă blestema : - ăă Mă băiete dumneata Să-ți rămînă căsuța Cum rămîne casa mea Cu doi puișori În ea Mititei și făr ’ de pene Și făr-un
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
blestema : - ăă Mă băiete dumneata Să-ți rămînă căsuța Cum rămîne casa mea Cu doi puișori În ea Mititei și făr ’ de pene Și făr-un pic de putere >> . Și apoi verde ș-o lalea Apucai pe-o potecea Singur cu mîndra mea. ” Anotimpurile anului Își au farmecul lor și fiecare revarsă bucurii izvorîte din prezența bogățiilor și frumuseților ce le poartă pe umerii lor. Primăvara, dar aducător de viață. Exemplificăm : ,, Frunză mărgărit Mă uitai la răsărit Văzui primăvara viind Și zăpada
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
viind Și zăpada ocheșind Colțul la iarbă crescînd Și puica suspinînd. Văzui frunza ca parana Trăsăi pușca cu vergeaua Ș-apucai la deal vîlceaua Unde cîntă turtureaua Și mi-o-ngînă presureau. Una cîntă Ș-alta ascultă Și-și resfiră penele Ca mîndra sprîncenele. ” Bucuriile ce le simte omul provocate de schimbările anotimpului sunt Împărtășite și de lumea păsărilor, cărora omul le-a Împrumutat darul vorbirii ca să mărturisească și ele bucuriile ce le simt În aceste plecări și veniri. Exemplificăm : ,, - Cucule ce cînți
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Foaie verde tiriplie Trece puica pe colnic Răsucind la borangic Numai din degetu-al mic. De trei zile tot sucește Și pe fus nu mai sporește. Sucește de-o săptămînă Și pe fus n-a pus trei fire. ăă - Ce cauți mîndră pe colnic Răsucind la borangic? - O vacă cu-n vițel mic Și un pustnic de ibovnic. - Că de ieri nu le-am văzut Și mi-e că s-au prăpădit >>. Altele sunt reflexii asupra unor situații plăcute sau neplăcute vieții
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
ne închinăm acelora cari, prin strălucirea culturii lor, împodobesc poarta orientului european, dar, rotind ochii împrejur nu trecem cu vederea nici pe cei cari, ca și noi, viermuiesc în neștire, aci, în tina acestui oraș. [...]Suntem convinși că țara aceasta mândră nu este numai opera oamenilor de geniu, a oamenilor de știință, a filosofilor iscusiți ori a generalilor biruitori, ci ea este și opera mulțimei aceleia care muncește cu îndărătnicie, cu devotament, sprijinind edificiul statului 43. Legătura cu originile s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
adresată la 1922 unui director de publicație din Râmnicu-Vâlcea. De la bun început se impunea o distincție între revistele-copii fidele ale celor din capitală ce nu conțin nimic din specificul zonei de apariție și revistele "puse în serviciul muncii locale și mândre de provincialismul lor". În același timp, Rădulescu-Motru conștientiza că eforturile creatoare locale se datorează centralizării excesive ce a afectat și mișcările culturale, "ca și cum restul țării era locuit de o populație minoră la minte sau minoră la exercițiul cetățeniei, și care
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Ion Roman, Caragiale, București, 1964; Ș. Sadovnik, Ion Luca Caragiale, Leningrad-Moscova, 1964; Brădățeanu, Istoria, I, 338-396; Șerban Cioculescu, I.L. Caragiale, București, 1967; Ștefan Cazimir, Caragiale. Universul comic, București, 1967; B. Elvin, Modernitatea clasicului I. L. Caragiale, București, 1967; Călinescu, Principii, 244-291; Mîndra, Incursiuni, 90-129, 264-283; Silvian Iosifescu, Dimensiuni caragialiene, București, 1972; Amintiri despre Caragiale, îngr. și pref. Șt. Cazimir, București, 1972; Ioan Constantinescu, Caragiale și începuturile teatrului european modern, București, 1974; I.L. Caragiale interpretat de..., îngr. și introd. Liviu Călin, București, 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
construite din voința lui Brâncoveanu. Diferențele stilistice sunt aproape insesizabile. Și Palatul de la Mogoșoaia și cel de la Potlogi au fost construite Într-o ordonață ritmică specifică Renașterii, cu o decorație barocă, exuberantă. La 14 kilometri nord-vest de București, se Înalță mândre În soare Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia, una dintre cele mai frumoase si mai bine păstrate reședințe ale lui Constantin Brancoveanu. Despre Mogoșoaia s-a vorbit mult, s-au scris sute de pagini. Iată ce spunea arhitectul G.M. Cantacuzino despre reședința
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]