2,890 matches
-
ce veți afla." 37. Hușai, prietenul lui David, s-a întors dar în cetate. Și Absalom a intrat în Ierusalim. $16 1. Cînd trecuse David puțin de vîrf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit înaintea lui cu doi măgari înșăuați, pe care erau două sute de pîini, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară și un burduf cu vin. 2. Împăratul a zis lui Țiba: "Ce vrei să faci cu acestea?" Și Țiba a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
înșăuați, pe care erau două sute de pîini, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară și un burduf cu vin. 2. Împăratul a zis lui Țiba: "Ce vrei să faci cu acestea?" Și Țiba a răspuns: "Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie, pîinile și roadele de vară sunt pentru hrana tinerilor, și vinul pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în pustie." 3. Împăratul a zis: "Unde este fiul stăpînului tău?" Și Țiba a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
era cu el, s-au sculat și au trecut Iordanul; cînd se lumina de ziua, nu rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul." 23. Ahitofel, cînd a văzut că sfatul lui n-a fost urmat, a pus seaua pe măgar, și a plecat acasă în cetatea lui. Și-a pus casa în rînduială, și s-a spînzurat. Cînd a murit, l-au îngropat în mormîntul tatălui său. 24. David ajunsese la Mahanaim cînd a trecut Absalom Iordanul, însoțit de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
înaintea împăratului la Ierusalim, împăratul i-a zis: "Pentru ce n-ai venit cu mine, Mefiboșet?" 26. Și el a răspuns: "Împărate, domnul meu, slujitorul meu m-a înșelat, căci robul tău, care este olog, zisese: Voi pune seaua pe măgar, voi încăleca pe el, și voi merge cu împăratul." 27. Și el a înegrit pe robul tău la domnul meu împăratul. Dar domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede. 28. Căci toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
apartamente și dau foc pisicilor. Politicos, lingușitor... gata, a și pus mâna pe tine, chiar dacă n-ai nici câini, nici pisici, nici canari, altul o fi interesul. „Pot intra? Și aș putea să vă deranjez cu o conversație, altă dată?“ Măgarul! Dar acum, la telefon, îl repezise, în sfârșit. O zi, două, măcar o zi, două va fi pauză. Apoi, iarăși operația de încercuire. Și, în definitiv, de ce? Doar pentru că nu avea relații cu vecinii sau fiindcă lipsea de la ședințele locatarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu puii decapitați zăceau pe genunchii infirmului. Flancul de clienți avu o tresărire. Vocea mulțimii se strânse în răgușeala pensionarului care sălta, sufocat de furie: Nerușinatule! Profiți de acest nenorocit! Golanule, sfidezi sute de oameni care își așteaptă rândul. Porcule, măgarule, răsfățatule... Prea târziu. Căruciorul părăsise hala, traversase trotuarul, cu pachetele glorioase în poala paraliticului. Privirea enormă, gata să lăcrimeze. Scamatorul ridică, cu două degete, două pachete. Zâmbi partenerului, își luă porția, două pachete. Lăsă două cadou amicului și se depărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
E un peisaj sumbru. Lângă un râuleț ca un șarpe e situat un oraș cenușiu, în care casele sunt construite din lut și au ferestre din hârtie. Pe marginea drumului, cocoși, găini și pui tulbură liniștea orașului altfel mort. Aici, măgarii sunt singurul mijloc de locomoție, iar cerealele sălbatice sunt principala sursă de hrană. Pe vârful unui deal se află Pagoda Yenan, construită în timpul dinastiei Sung, pe la anul 1100 d.H. Aici e locul în care trăiește Mao Zedong, viitorul conducător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cad dinții când bem apă rece, și ne împiedicăm de propriile bășini! Trebuie să încetăm a mai merge pe drumul care duce la propriile noastre morminte! Tovarăși! Vreau să înțelegeți cu toții că dogmatismul înseamnă să faci cârnați din balegă de măgar! Se apleacă, ridică de jos cana și ia o înghițitură de ceai. Ea aude cum scârțâie creioanele pe hârtie. Mulțimea, inclusiv Fairlynn, își notează discursul lui Mao. Fata nu scrie. Ea memorează spusele lui Mao, și cele rostite, și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nah, împreună cu frații ei, să locuiască cu sătenii. O să-mi fie groaznic de dor de ei, însă războiul a ajuns în momentul crucial. Soțul meu își instalează din nou cartierul general în dormitorul nostru. Am tot dormit în grajduri de măgari. Sunt înțepată de țânțari, purici și păduchi. O înțepătură aflată sub bărbie mi se umflă atât de mult, că iese în afară ca o gușă. Pentru a evita raidurile aeriene ale lui Chiang Kai-shek, soțul meu ordonă tupelor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
acele momente, sunt din nou fetița din Zhu. În mizerie și zdrențe, fugind de acasă și cerșind afecțiune. Istoria Chinei recunoaște, alături de Mao, un alt bărbat foarte important. E Liu Shao-qi, vicepreședintele republicii. Vicepreședintele Liu are chipul prelung, ca de măgar. Pielea lui parcă e suprafața lunii. Are dinții stricați și un nas mare, ca un cățel de usturoi. Soția lui, Wang Guang-mei, este cea care, prin frumusețea și eleganța ei, scoate la lumină calitățile lui. Vicepreședitele Liu e un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
albe, răsucite, petrificate - crescând dintr-un pământ roșu. Măslini bătrâni, pitici, cu trunchiul noduros, de cinci sute de ani: pădurea dantescă. Câmpul parcelat În romburi - ca pe vremea Grachilor. Și, profilându-se tot mai departe, silueta omului călare pe un măgar, cu două imense coșuri de nuiele de o parte și de cealaltă a lui: pentru el atât de familiară, pentru că vine din trecutul său aici. În țara adoptivă. Ce făcea el În anii despre care povestește ea? Cum a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
orbitor de alb prin care trec femeia și bărbatul Îmbrăcați În negru: două siluete eterne, Încremenite, solemne. Și, profilându-se tot mai departe, În căldura orbitoare, silueta egal de stranie și egal de familiară pentru el a omului călare pe măgar, cu două imense coșuri de nuiele, de o parte și de cealaltă a burții animalului. Iar Christa are să mai conducă mult timp, cu mâna Înmănușată, la fel de decis, la fel de relaxat așezată peste volan. Și vor trece amândoi, În viteză, printre luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cumva și mai olecuță, când Darius a trecut Dunărea În Basarabia, pe la Isaccea și cum, Înainte, Îi supusese pe Macedoneni - cei din Macedonia - de ce nu, măcar printre „conducătorii de atelaj”, cum le spune acum, să fi fost un paznic de măgar cu numele nostru... - Mda. Da-da, zic. Nu-i rău, zic. - Să-i dăm șahului un telefon - cu aviz - să-l rugăm să caute prin arhive... Dacă aflăm că suntem persani? - Mai bine scriem scrisori-persane, pentru viitorime, decât să telefonăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
frică, zic mama râzând. Să zicem: de frică de câini...Când noi colindăm, În unele gospodării unii câini au rămas dezlegați. Și-atunci nouă ne e frică... De câini... - Frică, dar nu de câini, zic. Noi tremurăm de frică de măgar, măgarul! Asta era, asta este: Colindătorilor le tremură glasul de frică de măgar, de la el ne vin nouă toate nenorocirile, toate relele - am văzut eu, cu ochii mei, pe imașul nostru, al Cailor, cum șătrarii care-și Întinseseră sălașul acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zic mama râzând. Să zicem: de frică de câini...Când noi colindăm, În unele gospodării unii câini au rămas dezlegați. Și-atunci nouă ne e frică... De câini... - Frică, dar nu de câini, zic. Noi tremurăm de frică de măgar, măgarul! Asta era, asta este: Colindătorilor le tremură glasul de frică de măgar, de la el ne vin nouă toate nenorocirile, toate relele - am văzut eu, cu ochii mei, pe imașul nostru, al Cailor, cum șătrarii care-și Întinseseră sălașul acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În unele gospodării unii câini au rămas dezlegați. Și-atunci nouă ne e frică... De câini... - Frică, dar nu de câini, zic. Noi tremurăm de frică de măgar, măgarul! Asta era, asta este: Colindătorilor le tremură glasul de frică de măgar, de la el ne vin nouă toate nenorocirile, toate relele - am văzut eu, cu ochii mei, pe imașul nostru, al Cailor, cum șătrarii care-și Întinseseră sălașul acolo și caii noștri nu mai pășteau, tremurau și ei, de frică, doar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
când a-nceput el să zbiere ca dracu. Și când a-nceput el să zvârle. Și când a prins a da din urechi ca dintr-o mitralieră. Pe femeie a trântit-o-ntâi, după aceea a pălit-o cu copita, măgarul de măgar, curgea sângele ca Răutul, de lângă ochiul drept al maicii și copilul din brațe nu mai mișca - am văzut eu, cu ochii mei! Văd cu ochii mei, tot-tot și alerg acasă, urlând de spaimă și de grozăvenie și rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-nceput el să zbiere ca dracu. Și când a-nceput el să zvârle. Și când a prins a da din urechi ca dintr-o mitralieră. Pe femeie a trântit-o-ntâi, după aceea a pălit-o cu copita, măgarul de măgar, curgea sângele ca Răutul, de lângă ochiul drept al maicii și copilul din brațe nu mai mișca - am văzut eu, cu ochii mei! Văd cu ochii mei, tot-tot și alerg acasă, urlând de spaimă și de grozăvenie și rup din carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de lângă ochiul drept al maicii și copilul din brațe nu mai mișca - am văzut eu, cu ochii mei! Văd cu ochii mei, tot-tot și alerg acasă, urlând de spaimă și de grozăvenie și rup din carte toate pozele colorate cu măgar: și pe cea cu Intrarea În Ierusalim, și cea mai din față, când ei mergeau, trei, după rază, pe Hristos să-l vază, cu smirnășitămâie și darurimulte - le-am rupt-rupt-rupt-rupt! Pentru ca animalul dracului să nu mai ragă ca dracu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca dracu și să nu mai pălească din copită și să nu mai dea din urechi și să nu mai biciuiască cu bicele, să nu mai cununească din cununa de spini și să nu-l mai - fiindcă el, Dracu de Măgar l-a bătut În cuie i-a dat să beie oțet și fiere și l-a și l-a și l-a o-mo-râ-Îâât!!! - Ce-i cu tine, de ce plângi? Ori ți-au dat lacrimile de ger? Încerc să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu răspunde, spuse cu voce tare. Rămâi în copac. Ce știu ei despre... despre... De ce? Ce știu ei despre... despre soare? Ce știu ei despre copacul meu? Despre problema cu maimuțele? nu... nu suna bine. Ce știu ei despre... un măgar gri care se duce la piață? Nu, nici ăsta nu era un vers bun. Ce știu ei despre... Oh, vai. Încerca să găsească niște gânduri demne de a fi puse în poemul său. Se gândi cum Luna se învârte în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fiecare birou, în fiecare familie, părerile asupra acestei probleme erau împărțite. Afacerile aproape că stagnau, căci vânzătorii și clienții refuzau să mai vândă și să mai cumpere unii de la alții. — Să vezi dacă mai cumpăr eu ceva din magazinul tău, măgarule! Și ce te face să crezi că-ți mai vând eu ție, fiu de scroafă ce ești? Șeful poliției își petrecea zile întregi alergând încoace și încolo cu bastonul încercând să pună capăt bătăilor grozave care aveau loc. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
E plină de idioți. Să tragă cu pușca din oră-n oră! N-o să îngăduim așa ceva. Fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte... Măcar ați... se bâlbâi brigadierul în chip de răspuns. Măgari analfabeți! N-o să îngăduim așa ceva, îl întrerupse o femeie dură de la Societatea pentru Protejarea Maimuțelor și-și strecură capul lunguieț în încăpere. Nu, n-o să facem așa ceva. În nici un caz, nici vorbă, n-o să înghițim așa ceva. Serios, domnule, șopti domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
confuzia citindu-li-se pe fețe. — Respectați planul, spuse brigadierul. Pe locuri... Fiți gata... Dați-i drumul! Clar, primatele erau treze de-a binelea și era posibil să scape în orice clipă. Oamenii își ocupară pozițiile de luptă. — Și plasele, măgarilor? Trebuie să aveți plasele cu voi, urlă brigadierul. Ar fi trebuit să fie deja descărcate. Dar plasele care ar fi trebuit să țină maimuțele îl țineau în clipa aceea pe băiatul Hungry Hop în loc, și, când soldații se duseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se statornici în cea mai retrasă margine a deșerturilor, acolo unde se putea simți pe deplin singur cu animalele sale sălbatice, fugarele addax ce se ascundeau în câmpie zile întregi, mufloni din munții cei înalți separați de mări de nisip, măgari sălbatici, porci mistreți, gazele și nesfârșite stoluri de păsări migratoare. Fugise Gacel de înaintarea civilizației, de influența invadatorilor și de exterminarea fără deosebire a animalelor nisipurilor, și știut era, pe toată întinderea Saharei, că ospitalitatea lui Gacel Sayah nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]