1,741 matches
-
Jeanne-Antoinette Poisson, marchiză de Pompadour (n. 29 decembrie 1721, Paris - d. 15 aprilie 1764, Versailles) cunoscută ca "Madame Pompadour" a fost metresă a regelui Franței Ludovic al XV-lea. Jeanne Antoinette Poisson s-a născut la Paris la 29 decembrie 1721, ca fiică a administratorului François Poisson (1684-1754) și a soției acestuia, Madeleine de La Motte (1699-1745). Totuși, există
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
de François Boucher, care a subliniat trăsăturile deosebite și i-a ascuns semnele de îmbătrânire. Nu a repetat greșeala altor metrese regale, ca rivala să fie bruscată și tratată cu dușmănie, ci va face totul pentru a-i câștiga simpatia. Madame Pompadour reușește să realizeze iscusit la curte un nod de relații cu aliați influenți, ea va lega regele nu numai prin relații sexuale ci și ca prietenă, damă de conversație și sfătuitoare a regelui. Astfel, pentru desăvârșirea planurilor ei de
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
prietenă, damă de conversație și sfătuitoare a regelui. Astfel, pentru desăvârșirea planurilor ei de a nu pierde contactul cu regele, organizează la domicilui ei un teatru burlesc cu artiști apreciați. La inaugurarea teatrului va fi prezentată piesa „Tartuffe” de Molière. "Madame Pompadour," mai ales în ultimii ani, trebuie să-și apere cu multă diplomație poziția ei la curte, față de noua amantă a regelui, Anne Coupier de Romanss. Marchiza de Pompadour a fost o femeie dotată cu un bun ochi pentru interioare
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
Caravaggio, somptuozitatea operelor celebrative realizate pentru curtea regală, cum sunt de ex. portretele lui Philippe de Champaigne și cele ale lui Mingard. În sec. al XVII-lea Parisul devenea capitala Rococò, grație operelor lui Boucher, Drouais (care o portretizează pe Madame Pompadour, amantă regelui Ludovic al XV-lea), Watteau, Fragonard și Elisabeth Vigée Le Brun (a cărei vaporoasa pictură mitologica uită de tensiunile sociale care vor provoca Revoluția franceză și rămâne cu totul străină noilor rigori ale desenului academic, exemplificate la
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
se distrugă zidurile de apărare care protejau satul. La Revoluție, pământurile aparținând castelului au fost împărțite între câteva familii iar fortăreața a fost vândută ca bun național. Castelul a primit mai mulți oaspeți celebri : Jeanne d’Arc, Louis XI, Sully, Madame de Sévigné, romanciera George Sand, „la bonne dame de Nohant” venită ca vecină, cu Chopin, și chiar Ernest Renan. Dar generalul De Gaulle, în vizită la Saint-Amand-Montrond, după razboi, a preferat să se culce într-o locuință particulară de pe strada
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
infectați. Fiul cel mare, ducele de Bretania, a fost tratat frecvent prin luarea de sânge într-un efort de a-l salva. La 8 martie 1712 a murit. Fiul cel mic, ducele de Anjou, a fost tratat de guvernanta sa, Madame de Ventadour, care a interzis tratamentul aplicat fratelui mai mare. În cele din urmă, Ducele de Berry, cel mai mic fiu al "Marelui Delfin" și, după moartea fratelui său mai mare, regent probabil al celui mai recent Delfin, a murit
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
septembrie 1715, Ludovic al XIV-lea a murit de cangrenă după o domnie de 72 de ani. În august 1714, el a făcut un testament care urma să garanteze un rol proeminent în regență pentru fiii săi cu amanta sa, Madame de Montespan: Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine și Louis-Alexandre de Bourbon, conte de Toulouse, care au fost recunoscuți la insistența celei de-a doua soții a lui Ludovic, Françoise d'Aubigné, marchiză de Maintenon. Testamentul stipula că până noul
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
lui Stanisław Leszczyński, regele detronat al Poloniei. Căsătoria a fost celebrată la Fontainebleau la 5 septembrie 1725. Din căsătoria lui Ludovic cu Maria Leszczyńska au rezultat mulți copii, însă regele era notoriu infidel. Unele dintre metresele sale, cum ar fi Madame de Pompadour și Madame du Barry, sunt la fel de cunoscute ca și regele însuși. În ultimii săi ani Ludovic a dezvoltat o înclinație pentru fete tinere. În întreaga Franță s-au răspândit zvonuri scandaloase prin care se susținea că regele se
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
detronat al Poloniei. Căsătoria a fost celebrată la Fontainebleau la 5 septembrie 1725. Din căsătoria lui Ludovic cu Maria Leszczyńska au rezultat mulți copii, însă regele era notoriu infidel. Unele dintre metresele sale, cum ar fi Madame de Pompadour și Madame du Barry, sunt la fel de cunoscute ca și regele însuși. În ultimii săi ani Ludovic a dezvoltat o înclinație pentru fete tinere. În întreaga Franță s-au răspândit zvonuri scandaloase prin care se susținea că regele se scălda în sânge de
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
regelui au exercitat o influență dominantă în alegerea sau îndepărtarea miniștrilor de stat. Cele mai faimoase metrese ale lui Ludovic au fost Marie Anne de Maillynesle, Ducesă de Châteauroux; irlandeza Louisa O'Murphy, Jeanne Antoinette Poisson, Marchiză de Pompadour (numită Madame de Pompadour, metresă din 1745 până în 1750); și Marie Jeanne Bécu, Contesă du Barry. Triumviratul a apărut în 1771, când Ludovic al XV-lea a exilat pe ducele de Choiseul, ministrul afacerilor externe și a restructurat cabinetul. René Nicolas de
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
mare de fete l-a nemulțumit pe rege. Din zece copii, a avut doar doi băieți și numai unul a supraviețuit, Delfinul. În 1734, pentru prima dată, regina s-a plâns tatălui ei de infidelitatea soțului. Regele era îndrăgostit de Madame de Mailly, apoi sora ei mai mică Madame de Ventimiglia și, după moartea acesteia, de o altă soră a lor, Madame de Chateauroux. Regina s-a refugiat în religie și în activitățile de caritate. În iunie 1744, regele a părăsit
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
Din zece copii, a avut doar doi băieți și numai unul a supraviețuit, Delfinul. În 1734, pentru prima dată, regina s-a plâns tatălui ei de infidelitatea soțului. Regele era îndrăgostit de Madame de Mailly, apoi sora ei mai mică Madame de Ventimiglia și, după moartea acesteia, de o altă soră a lor, Madame de Chateauroux. Regina s-a refugiat în religie și în activitățile de caritate. În iunie 1744, regele a părăsit Versailles pentru a lua personal comanda armatelor sale
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
Delfinul. În 1734, pentru prima dată, regina s-a plâns tatălui ei de infidelitatea soțului. Regele era îndrăgostit de Madame de Mailly, apoi sora ei mai mică Madame de Ventimiglia și, după moartea acesteia, de o altă soră a lor, Madame de Chateauroux. Regina s-a refugiat în religie și în activitățile de caritate. În iunie 1744, regele a părăsit Versailles pentru a lua personal comanda armatelor sale în războiul austriac de succesiune. Această mișcare deși a fost o măsură populară
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
În iunie 1744, regele a părăsit Versailles pentru a lua personal comanda armatelor sale în războiul austriac de succesiune. Această mișcare deși a fost o măsură populară, a fost marcată de indiscreția regelui de a o lua cu el pe Madame de Châteauroux. În august, regele a căzut grav bolnav la Metz. Decesul părea iminent și s-au organizat rugăciuni publice în întreaga Franță pentru salvarea regelui. Sub presiunea facțiunii "dévot", Fitz-James, primul capelan al regelui a refuzat să-i acorde
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
toate acestea, Ludovic al XV-lea a resimțit dureros umilința provocată de facțiunii "dévot". Întors la Versailles, el l-a demis pe episcopul Fitz-James din funcția sa de capelan, l-a exilat la dioceza sa și a rechemat-o pe Madame de Chateauroux, care a murit înainte de întoarcerea sa oficială ca favorită. Jeanne-Antoinette Poisson, mai târziu marchiză de Pompadour, care l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745 la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei "Delfinului", a
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
Regele pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a acordat titlul de "marchiza de Pompadour". Publicul a acceptat, în general, metresele lui Ludovic al XIV-lea, care, în afară de Madame de Maintenon, toate au fost alese din cele mai înalte sfere ale aristocrației și au avut o influență foarte mică asupra guvernului. Dar că regele s-a compromis cu un om de rând a fost considerat a fi o rușine
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
strălucitor și mai practică. Kass s-a mutat apoi la Paris la vârsta de 18 ani. A avut parte de prezențe pe coperțile unor reviste de talie mondială, precum "L'Officiel" și "Vogue" (Franța) în 1997, "Elle" (Australia), "Image" (UK), "Madame Figaro", "Numéro France", "Vogue" (Franța), și "Vogue" (US) în 1999. În 1999, Kass a făcut prezentări pentru designeri de top precum Alberta Ferretti, Anna Sui, BCBG, Bill Blass, Calvin Klein, Chanel, Christian Dior, DKNY, Dolce & Gabbana, Gianfranco Ferré, Gianni Versace
Carmen Kass () [Corola-website/Science/303369_a_304698]
-
în fața studenților. Au loc manifestații de simpatie ale tinerilor. În 1852 Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz sunt concediați de la Collège de France sub motivul că au refuzat să jure credință noului regim politic. În 1853 scrie "Principautes Danubiennes", "Madame Rosetti" și "1848", dedicate eroismului revoluționar al patrioților români. În anul următor tipărește volumul de atașament la cauza revoluționară a unor popoare europene: "Legendes democratiques du Nord" („Legendele democratice ale Nordului”). Între 1855 și 1869, pe lângă continuarea lucrului la monumentala
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
închisoare a lui Ion C. Brătianu, arestat sub acuzația de a fi pregătit „complotul de la Operă”, împotriva împăratului Napoleon al III-lea, a mobilizat pe cei mai apropiați dintre exilații români să-i strângă materialul documentar pentru lucrarea "Principautes Danubiennes, Madame Rosetti, 1848", făcând din „muma revoluției" (cum o numea Nicolae Bălcescu pe Maria Rosetti) un simbol al puterii de abnegație și de sacrificiu în numele revoluției. Jules Michelet credea că documentul cel mai matur politicește al revoluțiilor europene de la 1848 a
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
Vallière, care era pe punctul de a fi părăsită de rege, și doamna de Montespan, care era pe cale să intre în viața intimă a regelui. Dintre metresele și favoritele regelui Ludovic al XIV-lea se pot aminti: Louise de la Vallière, Madame de Montespan, Madame d'Heudicourt, Madame de Maintenon, Maria Mancini, Olympe Mancini, Lucie de La Motte-Argencourt, Isabelle de Ludres, Anne de Rohan-Chabot, Mademoiselle de Thianges, Lydie de Rochefort-Théobon, Marie Angélique de Scorailles, Claude de Vin des Œillets, Catherine Charlotte de Gramont
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
pe punctul de a fi părăsită de rege, și doamna de Montespan, care era pe cale să intre în viața intimă a regelui. Dintre metresele și favoritele regelui Ludovic al XIV-lea se pot aminti: Louise de la Vallière, Madame de Montespan, Madame d'Heudicourt, Madame de Maintenon, Maria Mancini, Olympe Mancini, Lucie de La Motte-Argencourt, Isabelle de Ludres, Anne de Rohan-Chabot, Mademoiselle de Thianges, Lydie de Rochefort-Théobon, Marie Angélique de Scorailles, Claude de Vin des Œillets, Catherine Charlotte de Gramont. Cu metresa sa
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
a fi părăsită de rege, și doamna de Montespan, care era pe cale să intre în viața intimă a regelui. Dintre metresele și favoritele regelui Ludovic al XIV-lea se pot aminti: Louise de la Vallière, Madame de Montespan, Madame d'Heudicourt, Madame de Maintenon, Maria Mancini, Olympe Mancini, Lucie de La Motte-Argencourt, Isabelle de Ludres, Anne de Rohan-Chabot, Mademoiselle de Thianges, Lydie de Rochefort-Théobon, Marie Angélique de Scorailles, Claude de Vin des Œillets, Catherine Charlotte de Gramont. Cu metresa sa, Louise de la Vallière
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
Mancini, Olympe Mancini, Lucie de La Motte-Argencourt, Isabelle de Ludres, Anne de Rohan-Chabot, Mademoiselle de Thianges, Lydie de Rochefort-Théobon, Marie Angélique de Scorailles, Claude de Vin des Œillets, Catherine Charlotte de Gramont. Cu metresa sa, Louise de la Vallière: Cu metresa sa, Madame de Montespan: Cu metresa sa, Claude de Vin, Mademoiselle des Oeillets: Cu metresa sa, Marie Angélique de Scorailles:
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
dezvăluind faptul că în urma unui sondaj al fanilor condus de ABC și revista "People", "E.T." a fost selectat ca al cincilea cel mai bun film din toate timpurile și al doilea cel mai bun film științifico-fantastic. La 22 octombrie 2012, Madame Tussauds a dezvelit o statuie din ceară care îl reprezintă pe E.T., fiind multiplicată pentru a fi expusă în șase din muzeele din toată lumea. O variantă aniversară extinsă a filmului, cu efecte speciale modificate, a fost lansată pe 22 martie
E.T. Extraterestrul () [Corola-website/Science/304486_a_305815]
-
în 1853 o nouă compoziție publicului, idila pastorală "Le Trésor à Mathurin". Tot în speranța de a se vedea în fine reprezentat pe scena Operei Comice el a dedicat la scurt timp după aceea opera "Pépito" soției directorului acelei instituții, Madame Perrin. Rezerva Operei Comice față de compozițiile lui Offenbach a fost criticată după această premieră la Teatrul de Varietăți de însuși Jules Janin. Compozitorul și-a găsit un aliat și în jurnalistul Henri de Villemessant. Acesta întemeiase încă din tinerețe jurnalul
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]