55,424 matches
-
prieten al lui D. Țichindeal. A urmat clasele gimnaziale la Timișoara, Seghedin și Karlowitz, iar cele liceale la Seghedin. După studii teologice la Arad, pleacă la Pesta, unde urmează cursuri juridice la Universitate. Întors la Arad în 1846, intră în magistratură, devenind, peste doi ani, avocat. În 1849 este numit, pentru scurt timp, director al școlilor românești din trei districte bănățene. Intrând în viața politică, a fost un foarte activ luptător pentru drepturile naționale ale românilor. Trimis la Viena în 1849
BABES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
favorabil ideii de Unire. Din 1852 (împreună cu I.A. Wachmann până în 1853 și singur până la 1855), se află la conducerea Teatrului cel Mare din București. Destul de grave neînțelegeri cu Matei Millo îl determină să plece. Ar fi eșuat, poate, în magistratură dacă nu l-ar fi rechemat C.A. Rosetti, încredințându-i și cursul de mimică și declamație la Conservator (1867). Și-a împărtășit aici din bogata-i experiență - sporită și prin cele două călătorii în capitala Franței - într-un curs
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
pretorilor în exercițiu. — Și crezi că am făcut rău? se înfoaie principele. Bombăne iritat: — Am evitat în felul acesta o birocrație inutilă și am stabi lizat veniturile. Nu-i spune și celălalt motiv. Chestorii sunt niște tinerei la prima lor magistratură, care n-au habar de nimic, pe când pretorii au mai multă experiență. Secretarul lăsă să-i scape un vaiet prevestitor de rău. — Of... — Ce te văicărești ca o babă? îl repede bătrânul. Ianuarius își împreunează mâinile a rugă. — Mărite Doamne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Strâng taxa pentru pășunat. Principele oftează. Spusele libertului ascund un adevăr mult prea trist. Poporul se plânge din ce în ce mai des din cauza nedreptăților la care este supus de acești arendași. Afacerile adevărate le învârt consulii, rostește secretarul. Ia aminte cum vorbești de magistratura supremă din stat! se indignează bătrânul. Ianuarius își înghite vorbele și suspină. După ce lasă să se scurgă un timp, Augustus reia calm: — Nu a venit încă momentul să ne debarasăm complet de acești intermediari. Îl amenință cu degetul. — Tu ai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a lăsat luată de val. De obicei, se autodisciplinează. Dar uite că acum nu poate. Creierul refuză să se supună glasului rațiunii. Rumegă întruna aceeași idee. Până la urmă, e normal ca și sacerdoțiul să îmbrace în anumite privințe aspectul unei magistraturi, își zice contrariată. Având creanțe patrimoniale pe pământ, zeii statului se pot confrunta cu probleme juridice. Cineva trebuie să controleze și să centralizeze tot ce are legătură cu ei. Acesta este rolul Marelui Pon tif. A preluat de la fostul monarh
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scuipă scârbit Labienus. — Sau codoș, întărește Sallustius. Un glas necunoscut îl împiedică pe Titus Livius să răspundă. — Și totuși, aceeași generație care l-a făcut pe Cicero atât de puternic, încât a dispus după voia inimii de cele mai înalte magistraturi, nu i-a refuzat nici lui Pollio onoruri la care chiar și patricienii ajung cu multă greutate. Cu toții ridică ochii mirați către necunoscut. Un tinerel de vreo treizeci de ani s-a apropiat de ei și pare să fi ascultat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai înainte, să aibă drepturi depline asupra tezaurului public și să dispună de toate veniturile și cheltuielile. Antonia oftează: — Se pare că este peste puterile tale să înțelegi că un impe riu mondial nu mai poate fi condus de vechile magistraturi anuale ale Romei antice... Iulius Herodes surâde în sinea sa. Numai că Augustus are grijă să nu schimbe nimic până când necesitatea nu devine evidentă pentru toată lumea. — E un joc politic, se înfurie Germanicus. Principele în cearcă în felul acesta să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Augustus, copiii fiicei lui Iulia și ai lui Marcus Agrippa, pe care principele i-a adoptat cu scopul de a-i lăsa moștenitori praetexta - togă albă cu tiv de purpură purtată de băieți și de magistrați pra etura - a doua magistratură în stat după consulat, fondată în 366 î.Hr. pretor - vezi praetura principales - subofițer în armată publicani - companii care luau cu arendă de la stat strângerea impozitelor pulvinar - loja imperială Pythia - preoteasa lui Apollo de la Delphi reorganizarea armatei - prima sarcină pe care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi spus: "Ai deplina încredere a guvernului! Întoarce-te în județul domniei tale! Fă bine și fă dreptate!"2705. După acest discurs, domnul Scarlat Vârnav "bea în sănătatea domnului Lascăr, care a ridicat administrația la rang de a doua magistratură"2706. Luând cuvântul, domnul Vasile Lascăr "aduce elogii prefectului Vârnav"2707 și "declină meritul său în reforme, spunând că tot ce fac miniștrii nu e decât executarea ideilor președintelui consiliului"2708. Cu același prilej, ministrul de Interne "citează faptele administrației
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a fost interceptat telefonul președintelui Partidului Comunist, Poliția Prefecturii Kanagawa s-a opus categoric. Când în sfârșit lucrurile s-au liniștit, a apărut incidentul Sakamoto. Unul dintre avocații de la acest birou de avocatură a devenit membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Normal că erau și avocați din alte birouri, dar pe polițiști îi îngrijora faptul că acest birou devenea mai puternic. — Cu toate că avocații din Biroul de Avocatură Yokohama le-au spus polițiștilor: „Avocatul Sakamoto a fost răpit de Aum“, ei și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
distanța de vârste dintre noi, lăsând chiar impresia unei bucurii personale pe care prezența mea i-ar fi prilejuit-o. Nu eram nou pentru el, mă cunoscuse în primăvara anului anterior, în 1945, când îmbrăcat pentru prima dată în roba magistraturii (împrumutată atunci de la unul din judecătorii tribunalului, anume pentru solemnitatea ce urma), depusesem în fața lui și a întregului corp jurământul profesional de care conștiința mea urma să fie legată, ca și cum absența legiuitului jurământ ar fi obnubilat conștiinței funcționalitatea ei genetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ieri, 29 decembrie 1946. „- V-aduceți aminte, domnule președinte?” „- Sigur că da. Ai început să spui ceva, vroiam chiar să te întreb” „- Exact, vorbeați despre elite, dacă v-amintiți. Într-adevăr, orice societate are nevoie de elite, nu numai în magistratură, în orice profesie, mai cu seamă, aș spune, în viața politică. Despre noi, ei spun că suntem o castă.” „- Eu vorbeam despre elite, dragul meu, care sunt altceva decât castele care se pot constitui și fără ideea elitelor, uneori pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
blana de urs întinsă pe covorul persan. 2. - Da, domnule președinte, v-am spus că așa o să fie. Știu că n-ați făcut nimic, că sunteți nevinovat, că n-ați rostit măcar ceva împotrivă, și totuși v-au scos din magistratură. O viață de corectitudine n-a contat nimic. Un decret și s-au dispensat de dumneavoastră. Un decret al noii puteri. Cine să mai ia seama la vinovății? Nu numai aici ci în tot sectorul de stat. Peste câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de domnul Pavel care-mi pândea venirea. Ieși repede în curte prin ușa bucătăriei, și ajungându-mă tocmai când închisesem ușa holului; o deschise, mă îmbrățișă și mă pofti la el pentru a-mi „sărbători”, el și soția, „rămânerea în magistratură”. Ajuns în apartamentul lor, dădui telefon tatălui meu care-mi impută întârzierea comunicării; se liniștise și rămaserăm înțeleși ca spre seară să vin la el, era nerăbdător. După ce pusei receptorul în furcă, domnul Pavel, luându-mă după umeri continuă: - Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
jefuindu-l și omorând oamenii, în căutarea preoților druizi împotriva cărora Roma - tolerantă față de toate celelalte religii - declanșase persecuția. Aveau să treacă mulți ani până să se afle că marea putere politică a druizilor împiedica afirmarea principiilor instituționale și a magistraturilor romane, cu toate că de cele mai multe ori Roma le încredința galilor. Opri calul și își lăsă privirea să rătăcească printre trunchiuri; observă plin de încântare o rază de soare ce lumina un tufiș încărcat de fructe roșii, dar în același timp îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
asasinate, cum am arătat mai sus și altădată, a fost implicat întreg guvernul prezidat de Patriarhul țării, întreaga conducere a corpului de jandarmi, care i-a instruit pe asasini cum să execute. Uciderea (crima) a fost favorizată și de toată magistratura militară, care a semnat acel comunicat oficial, precum că cei împușcați, în fapt ștrangulați, au încercat să fugă de sub escortă. Dar s-au comis și alte știute și neștiute crime. Astfel, Victor Dragomirescu, un strălucit membru al conducerii legionare, comandant
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pe la porțile misiunii. Altă dată, un polițist englez tânăr apăru brusc în salonul lui Elspeth. Își cerea scuze că dădea buzna, dar soțul ei era reținut. A, da, provocase un tărăboi cu un cleric catolic. Escortând-o pe Elspeth spre magistratură, abia își putea ascunde amuzamentul. Întotdeauna era la fel. Andrew împotriva întregii lumi. El avea dreptate, iar toți ceilalți nu. Băieții crescură. Pe rând, Duncan și apoi Kenneth au fost trimiși la școală, în Scoția. După plecarea lor, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și-a înălțat puterea erau trainice. Principatele de acest fel sunt puse la grea încercare atunci când trec de la o formă de guvernare largă la un regim absolutist; căci principii acestor state guvernează fie prin ei înșiși, fie prin mijlocirea diferitelor magistraturi. În acest ultim caz, situația lor este mai nesigură și mai primejdioasă, deoarece ei atârnă întru totul de voința acelor cetățeni care ocupă diferitele magistraturi, iar aceștia pot să le ia cu multă ușurință puterea, mai ales în împrejurări grele
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
regim absolutist; căci principii acestor state guvernează fie prin ei înșiși, fie prin mijlocirea diferitelor magistraturi. În acest ultim caz, situația lor este mai nesigură și mai primejdioasă, deoarece ei atârnă întru totul de voința acelor cetățeni care ocupă diferitele magistraturi, iar aceștia pot să le ia cu multă ușurință puterea, mai ales în împrejurări grele, fie împotrivindu-li-se, fie refuzând să se supună ordinelor lor. Iar, într-un moment de primejdie, principele nu are timp să ia în mână
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
teritorii mari între Rhin și Sena, să devină un puternic centru religios, politic și economic. Pe vremea romanilor, locuitorii aveau un statut precis și se bucurau de aceleași drepturi civile ca și cetățenii Romei. Aceasta le permitea să intre în magistratură și chiar în Senat. Desigur, loialitatea orașului era impecabilă, atașamentul față de Capitala imperiului roman nu avea cusur. Abia în anul 235 s-a consumat un moment când francezii au respins pentru prima dată legiunile romane. în anul 274, însă, împăratul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
Europei - toate acestea sunt un espedient timporar, o unealtă pentru mănținerea la putere a unui partid, ceva cu care se poate transige, care, de-a fi sau de n-a fi, e indiferent. Știți asemenea că toată țara dorește inamovibilitatea magistraturii. Nenorociri politice cari s-au început deodată cu secolul al XVIII și cari n-au contenit decât la jumătatea întîia a secolului nostru au întunecat conștiința vie a țării, au înlăturat dreptul consuetudinar, au făcut tabula rasa cu toată comoara
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
n-o vor. Ei vor ca partidul care alege deputați republicani și socialiști adeseori, să aleagă și pe magistrați, ei vor ca convingerile viitorului magistrat să fie în opoziție poate cu dreptul public și privat al țării. Ei vor electivitatea magistraturii pentru că vor să aibă magistratura în mână, precum au administrația. Nu funcționarea neatârnată și armonică a organelor statului o vor, ci robia tuturor acestora sub idei timporare, sub expediente zilnice. Ei nu vor ca statul să reprezinte stabilitatea și să
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ca partidul care alege deputați republicani și socialiști adeseori, să aleagă și pe magistrați, ei vor ca convingerile viitorului magistrat să fie în opoziție poate cu dreptul public și privat al țării. Ei vor electivitatea magistraturii pentru că vor să aibă magistratura în mână, precum au administrația. Nu funcționarea neatârnată și armonică a organelor statului o vor, ci robia tuturor acestora sub idei timporare, sub expediente zilnice. Ei nu vor ca statul să reprezinte stabilitatea și să aibe vertebre puternice, ci totul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Clasa politică se va nevoi, vorba bătrânului cronicar, retoric și demagogic în promovarea unor legi precum Autoritatea pentru Integritate sau aceea a lustrației și va acționa febril pentru anihilarea efectelor care îi ating interesele. În același fel, Consiliului Suprem al Magistraturii își va folosi autonomia, ca și marile noastre universități și bravii lor rectori, pentru a-și prezerva antireformismul și privilegiile. Cea mai vizibilă dovadă a acțiunii împotriva autoreglementării este precaritatea supravegherii și a penalizării de către CSM a magistraților care se
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
un maniac care distribuie gloria și nemurirea sau un scriitor constrîns să-și exercite fantezia ca să-și eschiveze opinia”. De o parte avem, așadar, o „critică creatoare” ( G. Călinescu o va teoretiza, mai tîrziu, în termeni aproape identici); de cealaltă - magistratura didactică, descriptiv-clasificatoare, fără acces la miezul viu al operei și la valențele ei de surpriză. „Mania clasificatoare” este vituperată și în articolul „Statuia lui Jules Laforgue“: „Mizerabila nevoie a spiritului omenesc de a clasifica, de a topi ceea ce este solitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]