1,476 matches
-
3 Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu. Așa cum l-am cunoscut, București, Humanitas, 1992, p. 42. 4 Ibidem, p. 43. 5 Ibidem, p. 45. 6 Ibidem, p. 47. Aflat la studii, la Paris, ucenicul lui Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu rememorează episodul apropierii Magistrului său de ASCR: "O cronică duminicală în care Nae Ionscu își povestea cea dintâi venire la ASCR, apoi mai multe articole în Cuvântul, mi-au adus, la Paris, ecoul întâlnirii. Dar toate acestea se petreceau în lipsa mea, care mă bucuram
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de a întreprinde criticism retoric în științele comunicării. Precum "reformatorul spiritului" al lui Chapman, Black se salvează de pericolul ideologic, asumându-și, în baza înțelegerii importanței momentului pe care l-a trăit, a cărei experiență concretă a avut-o, alături de magistrul său, posibilitatea experienței critice viitoare. Acestei experiențe viitoare, Edwin Black îi deschide porțile cu pașii săi, în anul 1965, și acestei experiențe ne invită să îi fim părtași în întreprinderea critică. Acesta este "pariul" lui Black în privința fiecăruia dintre noi
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
să-i Înșelăm chiar pe cei mai destoinici, propunându-le lucruri care le depășesc mintea, dar care le atrag inima.” (Vauvenargues) Cine bea apă din pumni străini nu se satură niciodată. (Discipolul care se limitează doar la a-și imita magistrul nu-și va putea Împlini niciodată aspirația de a-l depăși.) Cine disprețuiește un lucru Îl va pierde. (Dar, ca să nu-l disprețuiești, trebuie să ajungi să-i cunoști valoarea, făcându-l.) „Nu ne simțim legați trainic de ceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mai putem să ne dăm bine seama de prestigiul și puterea acestui om - cu puțină înfățișare, retras, dușman al gălăgiei din afară și fără nume în registrele cluburilor politice. în rezerva și în izolarea lui ibseniană, Vlahuță a fost un magistru al demnității personale.” (Opere, 6, p. 293) Excepția sa și cea a lui Bacovia (de asemenea „un om independent”) sînt însă și mai greu de imaginat acum, în acești ani de paroxistică, și parcă nesfîrșită agitație, care a deformat iremediabil
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ei cele mai intime să nu fie deschise până în anul 2037. Simpla sugestie că ceea ce era ascuns este atât de crud încât nu trebuie cunoscut timp de jumătate de secol, a fost omagiul ei final adus discreției. Faima, realizarea de magistru la care ea însăși a râvnit era acordată bărbaților, credea ea. Numai de-ar fi putut ști când scria în anii '50 aceste cuvinte despre incapacitatea femeilor de a fi personaje centrale în opere de ficțiune că ea doar o
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Heidegger, Jaspers, Jung, istoria religiilor și esoterismul creștin, iudaic și islamic erau subiectele de predilecție din lungile noastre conversații din casa Culianu, din casa mea din Țicău sau în plimbările la Repedea, Breazu sau Bârnova", își va aminti mai târziu Magistrul din "mahalaua celestă, Țicău"), orficii vizează reinstaurarea raporturilor ființei poetice cu lumea originară, arhetipală, în modalități doar în aparență diferite. Astfel, dacă Mihai Ursachi și Dan Laurențiu readuc în atenție îndeosebi substratul filosofic și religios, așadar ceea ce primul numește "esențele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale acestui text antologic pe care majoritatea exegeților săi îl recomandă, pe bună dreptate, drept unul dintre marile poeme scrise de Mihai Ursachi conțin practic, într-o formă densă, toate liniile directoare ale unui program poetic atent scenografiat de autointitulatul magistru de Țicău: "de aceea îți spun, toată baza mea (știi prea bine/ că-s mai vanitos decât Lucifer însuși),/ este Nimicul.// O glorie fără cusur și inalterabilă/ îmi construiesc în secret, folosind ca unelte/ disimulația (aplicată îndeosebi mie însumi),/ mistificarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nou, venit din miazănoapte/ cu numele înfricoșat de EU,/ mi-a spulberat armata mea de aur;/ lumina casei mele, fecioară și soție,/ e roabă rușinată în cortul lui barbar" Prinsul etc.). Ci la faptul că, în tot ansamblul ei, poezia magistrului din "mahalaua celestă, Copou" apare, în același timp, solemnă și ironică, sobră și burlescă, substanțială și gratuită. Așa cum Mihai Ursachi poate părea "un poet deopotrivă frivol și extatic, galant și buf, cu accese simultane de patetism și histrionism, trăind parodia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la "intersecția gratuității cu efuziunea metafizică și a gestului clovnesc cu cel hieratic, în registre ce nu se sabotează reciproc" (Al. Cistelecan). Bine cunoscutul, des comentatul Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican este cea mai bună dovadă în acest sens. Niciuna dintre cheile hermeneutice anunțate de uvertura peritextuală nu se regăsește în aparență cel puțin în cele două versuri din care este constituit textul propriu-zis, constatare ironică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vedea, bunăoară, măcar observațiile făcute de Ilie Constantin în "România literară", nr. 14/1997: "oricare dintre noi posedă o capacitate de a învăța și de a cugeta așa cum acel locuitor din Tecuci avea un motor -, dar e necesar ca un magistru să intervină pentru a o trezi din starea ei virtuală. Altfel, necălăuzită spre cunoaștere, acea capacitate de a înțelege sub îndrumarea unei călăuze sigure nu s-ar actualiza, ar rămâne inutilă ca motorul omului din Tecuci. A doua parte a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca în momentul scrierii acestei poezii "pe când se credea pelican". Simbolul pelicanului nu e doar o imagine a paternității "ce-și sfâșie pieptul" pentru a-și hrăni progenitura; pe lângă conotația eristică, se poate vedea aici și sfâșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atât de aprofundate încât fac parte din ființa sa" etc. etc.). La fel de ușor s-ar putea demonstra, spre exemplu, că Mihai Ursachi este funciarmente vorbind un mistic autentic. El însuși nu a părut să refuze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui Gheorghe Grigurcu. Indiscutabil, poezia lui Mihai Ursachi se dovedește de o mare originalitate. Mai întâi, datorită intensității extreme a trăirii livrescului, a raportării la însăși istoria lirismului pe bună dreptate, Mircea Iorgulescu amintea că, în cazul poeziei scrise de magistru, "reluarea, împrumutul, dezvoltarea de procedee, de teme și de motive cunoscute înseamnă participare", așadar "beatitudinea" situării într-un poetic foarte intens. Apoi datorită finalității acestui uz frecvent de structuri nominale și verbale având câte un analogon imediat identificabil în canonul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Nichita Danilov, Apocalipsa de carton Andréi-Iustin Hossu, Cele trei trepte ale singurătății Katherine Mansfield, Moartea care mă apasă. Adrian Marino, Evadare în lumea liberă Virgil Nemoianu, Simptome Luca Pițu, Fragmente dintr-un discurs (in?)comod Luca Pițu, Însem(i)nările Magistrului din Cajvana Dorin Popa, Convorbiri euharistice Dan Stanca, Contemplatorul solitar. Introducere în opera lui Vasile Lovinescu William Thackeray, Rebecca și Rowena Tzvetan Todorov, Cucerirea Americii Dumitru Țepeneag, Întoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite Format 1/16 (61x86) Tiparul executat la
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
-lea și începutul secolului XX. A funcționat ca profesor de filosofie și pedagogie la universitățile din Leipzig (1911-1920), Berlin, Tübingen (1946-1952). Elev nu întru totul fidel al lui W. Dilthey (1833-1911), a continuat și dezvoltat ideile filosofice și psihologice ale magistrului său elaborînd, pe această bază, o nouă teorie pedagogică. W. Dilthey grupa științele în două categorii: a) științe ale naturii, care urmăreau "explicarea" fenomenelor, cunoașterea lor pe cale rațională (verstehen, connaître) și formularea legilor generale; b) științe ale spiritului sau istorice
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
valoare supremă (20, p. 234). Celor două tendințe extreme individuală și socială li se opune, așadar, pedagogia "personalitară" care prin conceptul de personalitate realizează o sinteză între individual și social (26 a, pp. 32-33). Narly însă, preluînd o idee a magistrului său I. Găvănescul, reduce socialul la profesie, privind omul ca forță de muncă și avînd în vedere realizarea unei "armonii productive" cu mediul. Concepția sa conduce, ca și a altora din acea perioadă, spre cultivarea armoniei sociale, opunîndu-se astfel teoriei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Mai tîrziu, spre sfîrșitul deceniului al patrulea, prin contactul cu literatura maxistă, imaginea asupra lumii din mediul urban și a evoluției societății în general, va dobîndi, la Stanciu Stoian, un contur ce se va distanța de acela promovat atît de magistrul său Dimitrie Gusti cît și de colegul, puțin mai vîrstnic, I. C. Petrescu, deși el a continuat să se includă sociologic și pedagogie în gruparea acestora. Deși, ca și ceilalți reprezentanți ai pedagogiei sociologice din România, a fost preocupat în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
timp îndelungat, împiedicîndu-i să se ridice la abstract. Prin experimentul său, Gh. Comicescu demonstra că învățămîntul dobîndește virtuți educative în măsura în care îl ajută pe elev să depășească planul concretului și să treacă în planul abstract al cunoștințelor. Tot Comicescu, sub îndrumarea magistrului său, a efectuat cercetări asupra asociațiilor la copii, iar împreună cu acesta a realizat o serie de experimente în vederea etalonării testelor de inteligență pentru copiii români. În spiritul promovat de cei mai mulți pedagogi experimentaliști, întîlnim și la Comicescu părerea că științifizarea pedagogiei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
altul, îl conducem spre cunoașterea lucrurilor neștiute de el în același fel în care cineva, prin metoda descoperirii, se conduce pe el însuși în cunoașterea celor pe care nu le știe" (7 bis, p. 53). Iată, așadar, că Aquinatul propunea magiștrilor să utilizeze calea euristică de îndrumare a procesului de asimilare a cunoștințelor de către elevi. De adăugat că în școlile neotomiste se practică educația fizică, motivîndu-se că numai așa corpul poate fi călăuzit de rațiune (aceasta, la rîndul ei, fiind ghidată
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
tineretul pradă acestor influențe care ar putea să le „rateze viitorul”. A fost de acord să acționeze în felul acesta.” „Sursa „Ionescu” semnalează că în ziua de 19 nov. 1953, a avut loc o adunare la domiciliul călugărului T.R., student magistru la Institutul Teologic. La această adunare a luat parte I.U. bibliotecar la Patriarhie, și studenții R.O. și V.P. din cadrul Institutului Teologic. Studenții de mai sus au arătat informatorului nostru că, cu această ocazie, au discutat probleme de literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
de porniri și idei inacceptabile, că își doresc lucruri din registrul minor și că este foarte posibil să nu parvină la umanitatea deplină (pe cât le sta lor în putință) pe care vechii greci o numeau areté. Poate că nevoia de magiștri nu a dispărut, poate că și astăzi, dominați de neliniști și spaime pentru nenumăratele alegeri pe care trebuie să le facem în fiecare zi, simțim în adânc dorința de a ne lăsa pe seama unui mai înțelept decât noi. În fond
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
alegeri pe care trebuie să le facem în fiecare zi, simțim în adânc dorința de a ne lăsa pe seama unui mai înțelept decât noi. În fond, poate că goana după consilieri, psihologi și antrenori personali nu reprezintă decât nevoia de magistru, nevoia de lampadofór. Abandonați spațiului virtual, copiii au întâlnit aici magistrul, ghidul care să-i însoțească și să fie alături de ei în momentele cheie; intuind reticența părinților în a-și urma copiii în acest tărâm straniu, creatorii de jocuri au
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în adânc dorința de a ne lăsa pe seama unui mai înțelept decât noi. În fond, poate că goana după consilieri, psihologi și antrenori personali nu reprezintă decât nevoia de magistru, nevoia de lampadofór. Abandonați spațiului virtual, copiii au întâlnit aici magistrul, ghidul care să-i însoțească și să fie alături de ei în momentele cheie; intuind reticența părinților în a-și urma copiii în acest tărâm straniu, creatorii de jocuri au născocit magistrul virtual (întâlnit pentru prima dată în Pokemoni), acela care
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de lampadofór. Abandonați spațiului virtual, copiii au întâlnit aici magistrul, ghidul care să-i însoțească și să fie alături de ei în momentele cheie; intuind reticența părinților în a-și urma copiii în acest tărâm straniu, creatorii de jocuri au născocit magistrul virtual (întâlnit pentru prima dată în Pokemoni), acela care să le ofere sfaturi și alinare, care să-i îndemne și să-l recompenseze atunci când situația o impunea. De notat că tutorele virtual nu oferea (și nu oferă) doar îndrumare de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
izvor de neînțelegeri". (A. de Saint-Exupéry, Micul Prinț, Editura RAO, București, 2002) 1.1. Educația ca îmblânzire Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea ilustrează perfect ambiguitatea paradigmei educaționale postmoderne. La prima vedere, pare că Micul Prinț este acela care joacă rolul magistrului, devreme ce vulpea îl roagă stăruitor să o îmblânzească. Dar se află Micul Prinț în situația magistrului? Dacă suntem de acord cu ceea ce scrie Thomas Mann în Doctor Faustus, trebuie să acceptăm că nu: Un magistru e personificarea conștiinței discipolului
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]