2,490 matches
-
un lot în mașina mea, altul în a lui Richard - și am plecat spre Primrose Hill. Așa cum am spus, nu m-am omorât niciodată după artificii. Toată acea strălucire căzătoare, mirosul trist de fum, finalul care nu e niciodată așa magnific cum ar trebui. Și apoi mai e și tendința deprimant figurativă a artificiilor moderne. Să stai în frig ca să vezi cum scânteile colorate iau pentru o secundă forma unei fețe zâmbitoare sau a unui scris de bețiv care zice „Vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dar și al relației Sheba-Barbara, constituie punctul forte al acestei cărțulii de nici 250 de pagini care a reușit s-o impună pe tânăra Zoë Heller în topul scriitorilor actuali. Nu mai puțin a făcut pentru publicitatea cărții filmul cu magnifica Judie Dench în rolul Barbarei și Cate Blanchet, mai seducătoare ca niciodată, în rolul profesoarei pline de un farmec arty ușor nevrotic. Însă - cititorii sunt probabil deja familiarizați cu filmul lansat și în România în toamna acestui an - ceea ce pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe toți teferi. Jina a tras adânc aer în piept, apoi s-a retras în dormitor. Zach și-a dat seama c-ar fi trebuit să se ducă după ea, dar ce-ar fi putut să-i spună ? Râul era magnific și plin de cruzime; el pe asta se și bazase. De asta se afla acolo. Kimberley îl amorțise; pericolul era ceea ce-l trezea la viață. Zach s-a uitat la filme până când ecranul n-a mai fost decât o pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Stă prin jurul cabanei. Nu-i e greu. A ajuns uriaș, e un elan imperial. Nimeni nu-l deranjează. Iarba de sub picioarele lor a început să foșnească uscat când un elan gigantic, un adevărat monstru, a pătruns în luminiș. Animalul era magnific: era înalt de cel puțin un metru și jumătate, avea o coamă deasă și neagră și crupa albă. Când s-a uitat către ei, respirația i s-a transformat în abur. Sigur că era vorba de puterea autosugestiei, dar Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
continuat să cadă până când noaptea s-a instalat pe deplin, apoi, dintr-o dată, s-a oprit. Norii au fugit în goană către est, ca și când s-ar fi temut de frig. Cerul până atunci negru s-a luminat într-un spectacol magnific - era ca un planetariu cu plafon prietenos spuzit de stele. Jina le-a găsit pe boltă Taurus și Auriga, constelațiile de toamnă, dar pe Cassiopeia, care se afla în cel mai înalt punct. A mai descoperit și grupuri noi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
asta o sperie. Jinn-ii se leagă de cele mai mari temeri ale noastre și de cele mai urâte instincte. Tu crezi în ei ? Naji s-a uitat la vârfurile copacilor. Allah a creat totul, de la firele de praf la galaxii magnifice. Are o imaginație mult mai bogată decât a mea. Poate că Irene a fost posedată, a spus Danny. Charlie știu sigur că e. Naji l-a atins pe braț, alegând cu grijă unul dintre puținele locuri în care nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
carton, da ? Irene n-a îndrăznit să ridice ochii. Știa că era lacomă; era o fată din California, deci voia să aibă totul: să fie frumoasă, să aibă un bărbat splendid, o carieră de succes, bani, prieteni și un fundal magnific. Voia să întoarcă timpul, să șteargă trecutul și voia să aibă acces în creierul lui Naji, ca să afle dacă avea vreo șansă, dacă și iubiții, nu numai prietenii, sunt în stare să ierte. Naji a oftat și și-a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
substanța în care ne oglindim - mereu aceeași -, cât despre vârste, nu; mai știu că uneori sunt foarte bătrân, alteori sclipitor de tânăr, dar nu o tinerețe fără sens, decorativă, ca trestiile în bătaia vântului, ci purtătoare a unui anume destin, magnific, ireductibil, așa cum e vârsta ființei tale, care refuză, în substanță, îmbătrânirea. - Suntem la fel, îmi răspunse, numai că eu port clară amintirea miilor de ani; nici viitorul nu mi-e străin. Îmi puse mâinile pe umeri. Ești atât de fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de-ajuns faptul că ești guvernator, așa cum lui Galba nu-i ajungea faptul că guverna Hispania Tarraconensis. Și el, ca și tine, voia să fie împărat - și a ajuns împărat. I-am urmărit drumul din Hispania până la Roma... Galba era magnific, cu mantia de general și un pumnal atârnat la gât. Totuși, prevestiri funeste l-au însoțit în drumul lui. În timpul marșului spre Roma, Galba a sacrificat victime ca să intre în grațiile zeilor. Însă un taur înjunghiat a reușit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
știau ce să facă. Signifer-ii nu reușeau să traducă sunetele trâmbiței, alergau de colo-colo de parcă n-ar fi știut ce aveau de făcut cu însemnele. De multe ori, trâmbițele sunau deși comandanții nu ordonaseră nimic, fiind prinși în luptă... Conduși magnific de data asta, vitellienii au început de îndată să ucidă, iar soldații noștri, îngroziți, nu primeau sau nu înțelegeau ordinele, nu reușeau să se alinieze, se uitau zadarnic după însemne, cuprinși de spaimă. Centurionii nu puteau menține liniile drepte, caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
le cunoștea, mirodenii ce trebuiau descoperite în păstăi sau cuibărite în inima florilor necunoscute. Desenă mâncăruri pe care nu le mâncase vreodată: o ciută suspendată deasupra unui foc împreună cu un șir de ingrediente care aveau s-o transforme în ceva magnific, un păun sărind printre căței de usturoi, un mistreț captiv într-o junglă de arbori de papaya. Cepele creșteau mai mari sub picioarele ei, plante agățătoare tâșneau dintre scândurile podelei, iar peștii înotau pe sub uși. În camera vecină se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
considera frumos. Încăperea era destul de întunecată, din moment ce închisese și ușa și fereastra, ca să poată explora netulburat. Pentru a se vedea în toată splendoarea sa, aprinse o lumânare lângă oglindă și se privi metamorfozându-se într-o pasăre minunată, într-o magnifică insectă. Oglinda era pătată, ușor încețoșată, deteriorată de vreme. Se simțea ca și cum ar fi fost departe, ridicat de pe pământ de un avion. În rama aceea, ar fi putut fi o fotografie sau un tablou sau un personaj captiv într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
toată lumea care dormise pe coasta dealului în seara aceea visa la mâncare, de la adăpostul paznicului din capătul de sus al drumului și până jos de tot în vale, unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
eu în conspirația asta a banilor. Apartamentul ăsta e proprietatea ta? Ce mașină ai? De fapt, ce se întâmplă cu tine? — Șșșșș... Uită-te și tu, a șoptit el. Trei săptămâni de căcat după care uite ce ni se oferă. Magnific. Ecranul a prins viață cu o ușoară palpitație - și iat-o, Nunta Regală, aleea Mall potopită de lume, soarele, și caii care duc nuntașii la biserică la ora hotărâtă. Roșind și aruncând câte o privire fugară prin strălucirea acestei istorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
act. Nici nu mi-a băgat în seamă costumul de seară - haina la două rânduri, paionul cu aripi înfoiate, brâul roz care îmi luase ochii, ghetrele lăcuite - ața încât am dedus că mă potriveam decorului. Am dat peste o procesiune magnifică de lumini verzi, suspendate, apoi am zbughit-o din taxiul galben. Ca într-o curte de școală de corecție, în sălile interioare sunau clopoțeii și bâzâiau soneriile și nu se vedea țipenie de om, în afară de o gagică agitată care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe cînd se ruga În catedrală, se apropie de ea un bărbat pe care Îl recunoscu ca fiind Zacarías. Era Îmbrăcat ca Întotdeauna și Își ținea În poală motanul negru. Nu Îmbătrînise nici măcar cu o zi și avea aceleași unghii magnifice, de ducesă, lungi și ascuțite. Îngerul Îi mărturisi că venea el Întrucît Dumnezeu nu avea de gînd să-i răspundă la rugi. Zacarías Îi spuse să n-aibă nici o grijă fiindcă, Într-un fel sau altul, avea să-i trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
repede, pentru că simte ceva nefiresc în vintre. Abia îl observă pe micul hijra care-l salută, aplecându-se până la pământ. Are ceva mai bun la care să se gândească. Femeile acelea vor vedea ceva. Îl vor vedea pe Înălțimea Sa, magnificul nabab la lucru! Pârtie! Se mulțumește să strige în gura mare în curtea din spate, așteptând să vadă apoi efectul strigătului său, agitația și felul în care este înțeles, cum i se deschid ușile. Nimic nu este mai eficient decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de gură, dar bună la inimă. Fann Sora cea Mare e mândră că a fost în slujba Marii Împărătese a împăratului Tao Kuang. S-a ocupat de toaletele Majestății Sale și se consideră expertă în eticheta de la Curte. Se îmbracă magnific, dar nu are bani să își dea hainele la curățat. În timpul sezonului păduchilor, mă roagă pe mine să-i adun păduchii din jurul gâtului. Se scarpină până la sânge la subsuoară. Când prinde creaturile, le zdrobește între dinți. În atelierul ei lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rang. Una peste alta, împăratul urma să aibă trei mii de concubine. De asemenea, aflu de la Fann Sora cea Mare că în afară de selecția pentru consoarte, anul acesta se ține și Selecția Slujnicelor Imperiale. Spre deosebire de consoarte, cărora li se oferă palate magnifice în care să locuiască, slujnicele trăiesc în barăci situate în spatele palatelor. Multe asemenea locuințe au fost lăsate în paragină și de-abia dacă se poate locui în ele. O întreb pe Fann Sora cea Mare despre eunuci, două mii dintre aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
asemenea copaci, bătrâni de sute de ani, sunt peste tot. Frunzele lor coboară până la pământ ca niște draperii verzi. În grădină sunt aranjate pietre mari, frumoase, formând un model plăcut ochiului. Când îmi ridic privirea, între chiparoși văd ascunse pavilioane magnifice. După multe cotituri, îmi pierd simțul orientării. Am trecut cu siguranță de vreo douăzeci de pavilioane înainte ca, în cele din urmă, să fim conduse la unul albastru, sculptat cu flori de prun. Are un acoperiș în formă de melc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
doamna Jin le cheamă pe... Înălțându-și glasul, eunucul-șef Shim cântă câteva nume: ...și Nuharoo și Yehonala! 4 Aud sunetul scos de legănatul podoabei mele de cap și al cerceilor. Fetele din fața mea se unduiesc grațios în robele lor magnifice din mătase și pantofii-platformă. Eunucii merg înainte și înapoi în jurul grupului nostru, alcătuit din șapte fete, răspunzând constant semnelor făcute cu mâna de către eunucul-șef Shim. Trecem prin nenumărate curți și uși arcuite. În cele din urmă ajungem în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru a fi depuse în el darurile aduse tribut împăratului. Toate șapte executăm ceremonia de salut și ne așezăm în genunchi. Mă simt ca și cum tocmai aș fi urcat pe o scenă. Deși îmi țin capul plecat, văd vazele minunate, picioarele magnific sculptate ale bazinelor de apă, lampioanele de pe podea, cu cozile din dantelă atingând pământul, și imensele mănunchiuri aducătoare de noroc împodobite cu mătase din colțurile încăperii. Mă aventurez să arunc o privire către Fiul Cerului. Împăratul Hsien Feng arată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe paturi, nemairămânând nici un ungher unde să te așezi sau să dormi. Însă cadourile continuă să se reverse. Într-o dimineață, sunt aduși șase cai mongoli. Darurile constau în picturi, antichități, cupoane de mătase și broderie din Soochow. Pe lângă bijuterii magnifice, îmi sunt dăruite articole de îmbrăcăminte, podoabe de cap și pantofi splendizi. Mama primește servicii din aur pentru ceai, oale de argint și vase din cupru. Vecinilor li se ordonă să ne împrumute casele lor pentru a ne depozita obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
reprezintă una dintre cele cinci virtuți confucianiste: loialitate, tenacitate, cinste, modestie și pioșenie. Intru apoi pe Poarta Conduitei Drepte într-o altă curte, cea mai mare din Orașul Interzis. Palanchinul meu ocolește Sala Tronului, ale cărei enorme coloane sculptate și magnificul acoperiș etajat se înalță deasupra întinderii pure de marmură albă a Terasei Dragonului. Sunt lăsată jos la Poarta Freamătului Ceresc. E deja mijlocul după-amiezii. Au sosit și alte palanchine: cele ale doamnelor Yun, Li, Soo, Mei și Hui. Fetele coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe o piatră netedă ca să se odihnească. Încet, una se urcă peste cealaltă și stau nemișcate, în aceeași poziție, ore întregi, iar eu stau cu ele. Frumoșii ochi larg deschiși par morți, deși ținuta ei este dreaptă, iar costumu-i e magnific - versurile dintr-o operă veche mi se repetă în cap. An-te-hai apare dintre copaci, aducând pe o tavă o ceașcă cu ceai. Doamna are o zi bună? An-te-hai lasă tava în fața mea. Oftez și îi spun că nu am chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]