KorAP: Find »[drukola/base=maior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...218 >

5,446 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

Cu câțiva ani în urmă, a redecorat încăperile sale în Jugendstil. Acum, casa răsună de glasurile femeilor care merg pe bicicletă și de lacrosse, îndeletniciri care se desfășoară în interior. Dar intențiile sale sunt subminate de o întâlnire urâtă cu maiorul Privett-Clampe , care refuză o solicitare pentru fonduri suplimentare pentru redecorare. Deși Firoz este mai risipitor ca fratele său, rămâne preferatul oficialilor Raj. Cu toate mașinile, cântecele și uniformele sale, nababul rămâne un prinț mugal, tipul de monarh tradițional, neinteresat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
acum intimidată și mică pe lângă acea figură atletică, al cărei topi uzat tronează la cel puțin juma’ de metru deasupra capetelor celor două companioane. Pe când vocea autoritară a doamnei Privett-Clampe trâmbițează peste lacul liniștit, Pran se întreabă dacă nu cumva maiorul preferă băieții, tocmai pentru că se teme de ea. I se pare lipsit de prudență să-i ceri unei astfel de femei să îndeplinească actul sexual. Dar pentru soția maiorului sexul nu este pe primul plan pe lista modurilor plăcute de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Privett-Clampe trâmbițează peste lacul liniștit, Pran se întreabă dacă nu cumva maiorul preferă băieții, tocmai pentru că se teme de ea. I se pare lipsit de prudență să-i ceri unei astfel de femei să îndeplinească actul sexual. Dar pentru soția maiorului sexul nu este pe primul plan pe lista modurilor plăcute de a-și petrece vremea. Oricum, nu ocupă același loc cu vânătoarea de rațe sau călăria. Ea și Gus n-au avut copii, dar nici o clipă nu s-a gândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
servilă și comentează permanent performențele celorlalți, cu un șir de „Ura! Lovește-o! Păcat! Așa trebuie!“, exclamații care o fac pe Zia Begum să se întrebe de ce își trimit englezii fii la război, în loc să-și trimită nevestele. De cealaltă parte, maiorul, mult mai introvertit ca soția sa, vânează constant, flegmatic, încuviințând strigătele hăitașilor, „Bine țintit, sahib!“, cu un mormăit și o privire în lateral către Carter de la Hodson, să verifice dacă acesta a observat ultima lui ispravă de arme. Carter a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
hăitașilor, „Bine țintit, sahib!“, cu un mormăit și o privire în lateral către Carter de la Hodson, să verifice dacă acesta a observat ultima lui ispravă de arme. Carter a observat, desigur, dar pretinde invariabil că n-a făcut-o. Pentru maior, măcelul acestei zile este un moment de respiro, un moment în care scapă de viața sa, pe care o consideră tot mai dificilă și derutantă. Augustus Privett-Clampe este un om a cărui existență a fost cândva cunoscută și controlabilă, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
atât de plăcut mâna prin mănușa din piele. Dacă ar fi să-i deschizi dosarul de la Biroul Indian, n-ai vedea nimic altceva decât succese înscrise acolo. Alcoolul și sodomia nu figurează în memorandum. Și atunci, de ce-și bea maiorul primul whisky la nouă dimineața? De ce renunță la favorurile soției sale credincioase, pentru plăcerile corupte pe care i le oferă o corcitură? De ce stă ore întregi deprimat în biroul său gândindu-se (așa cum se întâmplă cu bărbații neîmpliniți) la revolverul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-i astfel vigilența, precum și a faptului că Charlotte fusese bine îmbibată cu câteva pahare de crușon înăsprit, Privett-Clampe era pus pe fapte mari. După ce o înmuie cu câteva fraze învățate la bordel despre frumusețea lumii sălbatice și despre miresmele serii, maiorul își imagină că și-a făcut suficient de clare intențiile și porni la un asalt frontal cu multă vigoare, dar prost direcționat, încât se lovi cu fruntea direct de nasul Charlottei. Crușonul i s-a vărsat pe rochia nouă, urmat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
toaletele barurilor de noapte sau din colțurile întunecate ale grădinilor, cu ocazia petrecerilor, chiar și ele reacționează neplăcut la reculul izbitor în umăr, la greutatea patului fierbinte al armelor în palmele lor. Însă nimeni nu resimte momentul mai puternic decât maiorul, de vreme ce această descărcare le substituie pe toate celelalte, este singura sa ușurare în fața urgențelor pe care aproape că le vede țâșnind puternic și problematic în interiorul său. Zilele de la începutul căsătoriei au fost cele mai fericite din viața lui Privett-Clampe . Simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Fatehpur. Privett-Clampe rupse memoriul și scrise din nou, solicitând să fie trimis în Palestina, soluție considerată de el un compromis. Dar răspunsul veni cu ordinul de a se prezenta la noul regiment, în termen de două săptămâni. Astfel că, pentru maiorul Privett-Clampe , Fatehpur este capătul lumii. În acest ținut îndepărtat, personalul său este format dintr-un grup de tineri, instruiți de Serviciul Civil Indian, precum Flowers. Cu aroganța lor înnăscută și obiceiul de a se adresa unul altuia în clișee latinești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
panseluțele de birou - să i-l prezinte pe frumosul tânăr căruia îi spunea Clive. Acest Clive i-a trezit în suflet emoții atât de conflictuale, că abia mai știa pe ce lume e. Nu încape nici o îndoială în această privință. Maiorul are sentimente față de băiat. Dorința sa este sinceră. Îi revine obsesiv în minte singurul lucru pe care-l știe despre greci; tradiția admirabilă a iubirii dintre bărbați și băieți. Truda sa îi apare într-o lumină favorabilă. Acum, când știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
favorabilă. Acum, când știe cu siguranță că prin vinele băiatului curge și sânge alb, dorința de a-i deveni mentor, călăuză printre pericolele și capcanele vieții, devine tot mai puternică. Refuzul lui Clive de a comunica, este însă o problemă. Maiorul ar acționa în voie, dacă băiatul nu i-ar lăsa impresia că suferă, că este victimă. Maiorul își imaginează excursii în munți. L-ar putea învăța chiar să vâneze! Cu toate acestea, în pofida suspiciunilor sale că majoritatea tinerilor de la SPI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-i deveni mentor, călăuză printre pericolele și capcanele vieții, devine tot mai puternică. Refuzul lui Clive de a comunica, este însă o problemă. Maiorul ar acționa în voie, dacă băiatul nu i-ar lăsa impresia că suferă, că este victimă. Maiorul își imaginează excursii în munți. L-ar putea învăța chiar să vâneze! Cu toate acestea, în pofida suspiciunilor sale că majoritatea tinerilor de la SPI și aproape toți nobilii din palate fac asemenea lucruri, nevoia de a păstra secretul este tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
conturează tot mai clar în minte. Treptat, în timp ce se face tot mai cald, Privett-Clampe îl convinge pe Clive să nu se mai sucească atât și să citească mai mult, cu voce tare. Spre uimirea sa, după o viață fără lectură, maiorul se trezește aplecându-se acum asupra cuvântul scris. Desigur, el n-are nici o treabă cu nonsensurile sforăitoare și anoste (Tolstoi cât cuprinde! Bolșevism veritabil) ale indivizilor de la SPI. Maiorul preferă, bunăoară, Plimbările și distracțiile lui Jorrock. O rimă bună poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
cu voce tare. Spre uimirea sa, după o viață fără lectură, maiorul se trezește aplecându-se acum asupra cuvântul scris. Desigur, el n-are nici o treabă cu nonsensurile sforăitoare și anoste (Tolstoi cât cuprinde! Bolșevism veritabil) ale indivizilor de la SPI. Maiorul preferă, bunăoară, Plimbările și distracțiile lui Jorrock. O rimă bună poate oricând să-l impresioneze, ca orice altceva cu un ritm clar și sentimente emoționante. Deseori îl pune pe Clive să recite Gunga Din, de pildă, sau Atacul cavaleriei ușoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Din, de pildă, sau Atacul cavaleriei ușoare, în timp ce el își umblă pedagogic în pantaloni. Uneori, cum este și firesc, nobilele fantezii ale lui Privett-Clampe coincid cu realitatea, punând capăt chiar și frivolității din pantaloni. Accentul lui Clive se îmbunătățește și maiorul se mulțumește să-și privească așa, ca prin ceață, protejatul, care se ridică și declamă. — O, da, murmură maiorul. Rostește corect. Așa! Pagină separată Fâșâitul unui proiector. Un fascicul alb de lumină se revarsă pe un ecran, punând în evidență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
nobilele fantezii ale lui Privett-Clampe coincid cu realitatea, punând capăt chiar și frivolității din pantaloni. Accentul lui Clive se îmbunătățește și maiorul se mulțumește să-și privească așa, ca prin ceață, protejatul, care se ridică și declamă. — O, da, murmură maiorul. Rostește corect. Așa! Pagină separată Fâșâitul unui proiector. Un fascicul alb de lumină se revarsă pe un ecran, punând în evidență o duzină de capete tunse modern, dar goale. Cu părul scurt, ondulat și pomădat, prințul Firoz și prietenii săi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
nu i-ar fi păsat nimănui câți ani are, dacă n-ar fi fost acea proeminență devenită deja de notorietate a pantalonilor săi, revoltător de strâmți. — Dragă Jean Loup, mă gândeam să faci ceva mai puțin ortodox, știi tu, cu maiorul Privett-Clampe, iar tu, dragul meu, Cornwell, să-i imortalizezi. Apoi, îl voi amenința că-i arăt caseta lui sir Wyndham, dacă porcul bătrân nu mă sprijină ca succesor al fratelui meu! Ce zici de planul meu? — Ce să cred? Despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ca succesor al fratelui meu! Ce zici de planul meu? — Ce să cred? Despre ce? întreabă Privett-Clampe , apărut în spatele lui Flowers care gesticula disperat. — S-a ținut după mine, se scuză Flowers. Nu l-am putut opri. — Salut, băieți, îngaimă maiorul, destul de amețit. Flowers zicea că organizați un spectacol de cinema. N-am avut ocazia să văd ceva de genul ăsta, așa că m-am gândit s-o fac acum. Nu te superi, nu? — Cum să mă supăr, domnule maior? toarce Firoz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
băieți, îngaimă maiorul, destul de amețit. Flowers zicea că organizați un spectacol de cinema. N-am avut ocazia să văd ceva de genul ăsta, așa că m-am gândit s-o fac acum. Nu te superi, nu? — Cum să mă supăr, domnule maior? toarce Firoz, care întrevede momentul să-l abordeze. Sunt încântat să te văd. Jean Loup? Vino să-i ții companie maiorului. — Rukhsana, trezește-te!, îi zise Yasmin lui Pran, scuturându-l puternic de umeri. Te cheamă. Frecându-se la ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
genul ăsta, așa că m-am gândit s-o fac acum. Nu te superi, nu? — Cum să mă supăr, domnule maior? toarce Firoz, care întrevede momentul să-l abordeze. Sunt încântat să te văd. Jean Loup? Vino să-i ții companie maiorului. — Rukhsana, trezește-te!, îi zise Yasmin lui Pran, scuturându-l puternic de umeri. Te cheamă. Frecându-se la ochi, Pran intră în apartamentul îmbâcsit al lui Khwaja-sara, unde-i găsește pe fotograf și pe diwan, adânciți în conversație. Iminenta vizită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Firoz. Până în acest moment, nu este prea sigur. —Băiete, zice Khwaja-sara, a venit momentul să-ți demonstrezi îndemânarea. Miza este foarte mare. De fapt, este chiar onoarea regatului, dar și siguranța ta e în joc. Mi s-a trasmis că maiorul Privett-Clampe este cu prințul Firoz. A venit momentul să acționezi. Trebuie să-l ademenești în camera chinezească. Atunci, vom putea finaliza ce-am plănuit. Înainte ca Pran să se trezească de-a binelea, a și fost îmbrăcat în uniforma școlară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
dus pe un coridor lung. La capătul acestuia, se află niște uși duble, prin care răzbate lumină și se aud râsete. Escorta dispare și Pran rămâne să se întrebe ce ar trebui să facă. Apropiindu-se, aude vocea răgușită a maiorului. — Nici vorbă! Nu-ți face probleme. O'Dwyer va ține lucrurile sub control. — Dar... răspunde vocea tărăgănată a lui Firoz, acești indivizi care-mi fac probleme, sunt sprijinți. Și în afară de asta, sunt foarte mulți ignoranți gata să-i urmeze. Vom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
de șampanie se rostogolesc pe podea și unele trupuri zac în poziții mai puțin decorative pe scaune. Printre ele, Pran observă persoane cunoscute; sud-americanul, ciclista goală și bărbatul îmbrăcat ciudat, care a sosit în dimineața asta cu cuferele de pe vapor. Maiorul Privett-Clampe se află în mijloc, o umbră corpolentă printre alte umbre uscățive. Nimeni nu observă când intră Pran. — Te rog, zice prințul Firoz turnându-i lui Privett-Clampe un scotch. — Mulțumesc, bătrâne, răspunde maiorul nervos. Deși îi este recunoscător lui Firoz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
în dimineața asta cu cuferele de pe vapor. Maiorul Privett-Clampe se află în mijloc, o umbră corpolentă printre alte umbre uscățive. Nimeni nu observă când intră Pran. — Te rog, zice prințul Firoz turnându-i lui Privett-Clampe un scotch. — Mulțumesc, bătrâne, răspunde maiorul nervos. Deși îi este recunoscător lui Firoz că i-a oferit ocazia să deguste whisky-ul de import, individul de lângă el stă mult prea aproape. Privett-Clampe n-a avut niciodată timp sau gust pentru francezi, iar acesta își ține mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
încăpere cu o bătrână, care face cam multe grimase și are ochii înnegriți cu kohl. Pran o înțelege. Atunci se întoarce barcagiul care făcuse planuri cu un asociat, un mustăcios. Nu durează mult și Sylvia își pierde veșmintele. — Dumnezeule! exclamă maiorul, în timp ce Birch râde. — Păstrați-vă cumpătul, domnilor, acesta este doar începutul. Birch are dreptate. Articol cu articol, Sylvia este dezbrăcată de restul hainelor, rămânând într-o pereche de ciorapi negri. Când tânărul începe să se dezbrace și el, maiorul Privett-Clampe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]