16,589 matches
-
Tla sau o epistolă amoroasă uzând de o proiecție a cuplului direct pe malul Nilului. Filtrul între aceste acumulări certe și proza adeseori incongruentă pe care o scrie minuțiosul student ar fi situat în exercițiile nocturne - mărturisite pe jumătate în manuscrise - în care, aproape suprarealist, detaliile livrești asimilate peste zi erau supuse unor formidabile denaturări. Ne-am putea, astfel, explica, de ce - de exemplu - coloritul prozastic al Egiptului eminescian nu convinge decât, cel mult, prin poezie. Sunt multe asemenea elucidări pe care
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
și pian a trioului Aubade pentru vioară, violă și violoncel în Do major (titlul inițial, Sérénade pour Violon..., a fost înlocuit ulterior de Enescu cu cel de Aubade pour Violon..., așa cum se poate observa pe foaia de titlu a manuscrisului - o posibilă explicație pentru titlul neobișnuit sub care a apărut opusul în presa lugojeana, o evidență contradicție de termeni), la puțin timp după editarea să (Editură Enoch, Paris, 1903), cântat, se pare, în primă audiție absolută la Lugoj. Trioul Aubade
Dou? premiere la Lugoj by Constantin-T. STAN () [Corola-journal/Journalistic/83120_a_84445]
-
minune ai muzicii românești; apoi o carte aniversară,125 de ani Ateneul Română- Pantheon al muzicii românești, comandată de Filarmonica „George Enescu” și care se dorește a fi lansată la închiderea acestei stagiuni; al treilea titlu este legat de un manuscris al tatălui meu, un jurnal de război, Memoriile unui medic veterinar. 1916-1919. Am socotit interesant să public aceste pagini întrucât tatăl meu, pe parcursul celor trei ani de lupte menționați, a avut o întâlnire cu generalul Berthelot și apoi la sfârșitul
Omul celor 100 de cărți by Ruxandra Arzoiu () [Corola-journal/Journalistic/83125_a_84450]
-
istoria familiei lui Francisc Anicet și a celor doi fii ai săi, purtând numele primilor apostoli. După înapoierea în țară, Mircea Eliade va scrie dintr-o suflare Maitreyi, roman ce-i va aduce celebritatea. în vara anului 1933 reia vechiul manuscris, intitulându-l întoarcerea din rai. în varianta definitivă semnată la primele două sute de pagini consacrată lui Francisc Anicet și felului cum decade și i se destramă familia. Iată cum explică autorul însuși titlul romanului și semnificația lui: "întoarcerea din rai
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
și moarte. Dar un roman în care dragostea și sexul apar mult mai dramatice, într-o experiență mult mai substanțială decât în literatura obișnuită." (Reporter, nr. 10, 14 februarie 1934) Prima recenzie o semnează Constantin Noica. Acesta citise cartea în manuscris: "E o risipă de gânduri, probleme, momente epice, teme, tipi și lucruri cum ni se pare că n-a mai întâlnit literatura noastră. Numai un om bogat și atât de neobosit ca Eliade putea să încerce această carte mare, hotărât
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
nu au somn. De cinci zile de când au venit să "mă ridice" - fără mandat, firește - eu sunt fugărit ca un vânat de lux din casă în casă, din gară în gară, din oraș în oraș" (originalul la Biblioteca Academiei, secția manuscrise S 1/3 DCCXCVII, publicat în vol. II de Corespondență Mircea Eliade Europa, Asia, America, Ed. Humanitas, 2001, p. 408. în acest context mă întreb: cine i-a inspirat lui Ilie Constantinovski articolul pentru Viața Românească?
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
în „Muzica”, București, XXIII, 2, aprilie- iunie 2012, p. 36-40), a fost confirmat ulterior, de prodigioasa muzicologă, prin identificarea, în fondul Ligeti din cuprinsul colecțiilor Fundației „Paul Sacher” din Basel, a unui caiet de muzică cuprinzând 27 de transcripții, în manuscris, ale unor cântece din folclorul oltenesc și bănățean, între care și șase melodii din culegerea lui Sabin Drăgoi, inclusiv Miorița. După un prim excurs muzicologic („Concert românesc” de Ligeti: de la cilindrii de ceară la orchestra simfonică, în „Studia UBB Musica
Lans?ri de carte by Constantin-Tufan STAN () [Corola-journal/Journalistic/83294_a_84619]
-
indexul ființelor, lucrurilor și întâmplărilor în prezentarea lui Ion Iovan) n-ar putea găsi calea către o evaluare într-adevăr lucidă. Cel puțin într-una - cea mai consistentă - dintre părțile sale. S-a vorbit mult despre întâmplarea tristă în urma căreia manuscrisele jurnalului lui Mateiu au dispărut fără urmă înainte de a avea șansa unei transcrieri filologice bine făcute. Mâna, competentă dar excesiv morală, a unor critici ca Perpessicius sau Șerban Cioculescu a ocultat sau doar rezumat numeroase pasaje caustice, mâna nevăzută a
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
finale falsificate cu artă de Iovan. Nu reușesc să înțeleg, în ordine estetică, de ce. Și spun asta pentru că explicația dată, într-un subsol, de Ion Iovan nu mă ajută în vreun fel concludent: "Textul ultimelor însemnări mateine urmează maniera jurnalului manuscris. Transpunerea este aproape brută, adaptând doar expresia la româneasca actuală și apelând la un minim de tehnoredactare. Intenția este aceea de a conserva stilul gândului scris fără servituți, destinat exclusiv propriei relecturi. Trebuie subliniat însă că însemnările lui Mateiu Caragiale
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
circular, tatăl micuțului Jean Mathieu. Alt bastard, de data aceasta fără remușcări freudiene, se adaugă șirului aproape ereditar din familia Caragiale. Căsătorită, conjunctural, cu frizerul protipendadei bucureștene, Maximilian Zilverstein ajunge să plece, în extremistul an 1941, de la Fundații împreună cu toate manuscrisele mateine, pe care le va veghea cu cea mai mare grijă. Emigrând în Franța prin medierea soțului ei, ajuns unul dintre intimii lui Petru Groza și unul dintre informatorii cu patalama ai regimului, îi oferă lui Jean Mathieu o educație
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
până la nivelul nuanțelor, ereditatea. Rămân, cu citatele, în sânul clanului, lăsând bucuria cinică a celorlalte descoperiri cititorilor. Iată o mostră de probozire a capodoperei locale: "Mama a ținut cu tot dinadinsul să i-o procur; comparând-o cu scumpele ei manuscrise originale, a murit de inimă rea. Nu ți-am propus niciodată s-o citești, fiind convins că îți pierzi timpul - narațiunea se desfășoară în capitala București, în jurul anului 1911 și are ca motto cuvintele lui Poincaré: Que voulez-vous, nous sommes
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
comparației, între fenomenele culturale universale și mai ales între cele europene, care urmează căi asemănătoare. Cartea investighează constituirea lexicului religios românesc, pe baza traducerilor, urmărind în primul rând traducerile biblice: accentul cercetării cade pe Biblia de la 1688, în relație cu manuscrisele care i-au stat la bază, comparate cu traduceri anterioare și posterioare. O primă versiune a cărții (Studii de lexicologie biblică) apăruse în 1995, la Iași, la Editura Universității "Al. I. Cuza" -, avînd astfel o circulație mai limitată, în mediul
O carte fundamentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8449_a_9774]
-
româna cultă, au trecut mai departe în vorbirea comună, în limbajul popular. Autorul analizează o cantitate enormă de date, urmărind cu minuțiozitate sursele cuvintelor și ale sensurilor, filiația lor, într-o comparație multiplă între versiuni clasice și moderne, publicate și manuscrise. Procesul traducerii textelor sacre e urmărit în contextul său originar, în încercarea de a reconstitui și a explica atitudinile și strategiile traducătorilor: pornind de la principiul, întemeiat religios, al literalității stricte, până la libertățile sancționate de uz și tradiție. Cititorul - cartea îi
O carte fundamentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8449_a_9774]
-
variantei inițiale a Oratoriului de Paști - Patimile și Învierea Domnului - ceea ce redeschide dosarul acestei capodopere, cu precizarea din start că varianta cunoscută are marele avantaj al sonorităților familiare ascultătorilor timpurilor noastre, cele inițiale trimițându-se la caracteristicile cântărilor arhaice din manuscrisele putnene. Cronica lui Ilarion Cocișiu de la începutul anului 1948 aprecia valoarea oratoriului de Paști, „ca fond și formă superior (...), ridicându-se alături de modelul lui Bach și Händel”. Tot mai multe semnale din lumea occidentală vin să confirme judecata criticului făcută
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
practicată în primul său volum, citat mai sus, modalitate identică celei utilizate de autorii următoarei cărți, aici ea impunându-și respectarea normelor consacrate de tradiția restituirii epistolare, prin prezentarea unei fișe orientative, privind destinatarul, locul și data, forma de prezentare (manuscris, dactilogramă etc), limba, sursa, dacă a fost sau nu publicată și tradusă - date care înlesnesc interpretarea corectă a documentelor, norme eludate de ceilalți doi îngrijitori. Desenele/ caricaturi precizează numele celui reprezentat în trăsături de creion, definitorii (multe figuri nefiind cunoscute
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
e foarte simplu de recunoscut măsura în care devine sau rămâne M. Sorescu autorul romanului Trei dinți din față, prelucrat la mai multe mâini. Utila și inteligenta prefață a Sorinei Sorescu ne spune că parcurgem o dactilogramă - n-a văzut manuscrisul - "necenzurată" (p. 5, ghilimelele îi aparțin). Scriitorul a republicat în 1993, la Ed. Creuzet, versiunea cenzurată - cea de-a treia, după 1977, 1978 -, pentru a nu mai fi suspectat de cosmetizare anticomunistă. Mai aflăm că autorul și-a "revizuit" unele
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
sale, o luase de nevastă, - cam vulgărică, nu se potrivea. După ce el murise, G. își dăduse drumul. Auzind că semănam cu felul cum vorbeau ea cu bărbatu-său -, printr-o prietenă comună mă invitase într-o zi să văd un manuscris la care scriitorul tocmai lucra, când decedase. La intrare, mă așteptase un câine lup mare, negru. Trebuia de la început să-mi fi dat seama... A doua zi umpluse orașul că sărisem s-o violez. " Dragă, le povestea ea prietenilor, noroc
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
tocănița cu tocana, sărmăluțele și chifteluțele cu sarmalele și chiftelele. Ni se propun frecvent mîncărica de cartofi, ciorbița de vacă și chiar de văcuță, slăninuța, costița, vrăbioarele, mușchiulețul. În cea mai veche carte de bucate păstrată (probabil din epoca brîncovenească; manuscrisul publicat în 1997 la EFCR, sub titlul O lume într-o carte de bucate), rețetele sînt pline de forme diminutivale: "o ceapă tocată mărunțel", "puțintică nucșoară", "să fie zeama cam groșcioară", "un cățeluș mitutel de usturoiu pisat și oțet tare
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
și unele particularități ale personalității sinuoase a prozatorului. Geo Șerban evocă, într-un rând, presiunea psihologică exercitată asupra scriitorului de către cenzură: "Am proaspete în minte supliciile repetate la care Petru Dumitriu trebuia să se supună în cabinetul directorului editurii, unde manuscrisul ajungea să fie forfecat, filă cu filă, în prezența mai multor referenți, pentru ca imaginea globală și de amănunt să nu îngăduie abateri eretice de la "linie". Asta însemna, mai ales, intervenții preventive spre a elimina orice urmă de prezumată îngăduință față de
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
mereu suspectați a nu concentra asupra lor suficientă antipatie, oroare, oprobriu, în spiritul dogmei tutelare vehiculate zilnic. Mai păstrez, după peripeții teribile, părți din dactilogramă, având ștampila cenzurii, pagini numeroase încărcate de intervenții ale autorului, efectuate la o reîntoarcere a manuscrisului în redacție, dictată de "foruri superioare", după expresia vremii, temătoare, grijulii să nu care cumva să "scape" ceva insurgent, înșelând chiar vigilența cenzorilor care aplicaseră viza de rigoare". Astfel că, tracasat de presiuni, Petru Dumitriu intenționa să adauge ediției din
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
se integreze ca episod intermediar între cele două nuvele. Însă, chiar și așa, s-ar fi introdus în masa romanului un capitol tensional. După toate aparențele, Adolescenții a fost oprită de cenzură, autorul fiind convins să nu o publice 2. Manuscrisul ei, aflat în Dosarul de securitate al scriitorului 3, a fost publicat, pentru prima dată, în Opere, vol. II, 2005. Proza, care nu e una strălucită (e vorba, după cât s-ar părea, de o primă și probabil singură variantă a
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
4, rugîndu-l să-i spună părerea despre un eseu filosofic pe care îl scrisese. Noica nu l-a primit în casă, au vorbit în pragul apartamentului în șoaptă și, numai după lungi ezitări și rețineri, a acceptat să-i citească manuscrisul". În rest, rămîne un gen de aliniere tristă la cerințele puterii, în care nu rezonează decît o dezicere de trecut, o învinovățire de sine placidă, de om aflat la capătul puterii de rezistență. Un alt fragment din "Autobiografia" amintită sună
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
tânără de nouăsprezece ani, depune la Editura Denoël o carte cu titlul Bonjour tristesse. François Nourissier, secretarul general al editurii - ulterior, el însuși unul din cei mai importanți romancieri francezi ai anilor '60-'70 - uită, pur și simplu, să deschidă manuscrisul. Când se decide s-o facă, e prea târziu: tânăra și impetuoasa autoare semnase deja contractul cu Julliard. Întâmplător sau nu, pseudonimul ales de debutantă e inspirat de numele prințesei de Sagan, un personaj din marele roman al lui Proust
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
fertil al literaturii de consum actuale a început să nu mai fie suspansul (ca în proza de mistere a secolului al XIX-lea), ci un anume detectivism literar. Necunoscuții geniali câștigă prim-planul în dauna spadasinilor de elită. Deținătorii de manuscrise rarisime îi lasă în urmă pe aristocrații cu viață scindată. Desigur, aici avem un Borges citit în literă și ignorat în adâncime. Dar, în totului tot, îl avem. Cine ar fi putut înțelege mai bine esența pur literară a unor
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
i se atribuie, fie nu-i aparțin epocii de la care se reclamă, fie conțin un alt element care alterează și astfel anulează statutul invocat de regulă în titlu sau pe ceea ce se numește Ťfoaia de titluť a operei, tipărite sau manuscrise, sau caracterul său legal, dacă este vorba de un document oarecare. ș...ț În literatură însă, mistificările nu sunt doar Ťaltceva decât pretindť să fie, niște contrafaceri care, o dată dovedite, își pierd orice valoare. Pentru a putea înșela gustul și
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]