1,388 matches
-
în 1603, au fost puse la index (""Index librorum prohibitorum""). Împreună cu constrângerea lui Galileo Galilei de a-și abjura public în 1633 propriile convingeri, condamnarea lui Giordano Bruno constituie unul din momentele cele mai întunecate ale Contrareformei catolice. La locul martiriului său, în piața "Campo dei Fiori", administrația orașului Roma i-a ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea o statuie, dedicată libertății de gândire. Patru sute de ani după executarea sa, Biserica Catolică, prin glasul papei Ioan-Paul II, și-a exprimat
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
1992. Descendența domnului a fost asigurată de copiii fiicelor sale și ai lui Constantin II, la mijlocul secolului al XIX-lea putând fi numărați peste două sute de urmași direcți în viață. În 2014, cu prilejul împlinirii a trei sute de ani de la martiriu, rămășițele pământești ale domnului au fost dezgropate și plasate într-o raclă, care este expusă la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente sat și comună în județul Olt). Era
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
poseda (8) și că a bătut în Transilvania monede de aur (9). După execuție, capetele au fost purtate în vârf de suliță prin oraș, în timp ce corpurile au rămas la locul execuției, de unde au fost aruncate spre seară în mare. După martiriu, trupul lui Brâncoveanu fusese aruncat în marea Marmara, fiind pescuit de niște greci care l-au îngropat pe o insulă din largul mării. În 1720, văduva Marica l-a adus în țară și l-a înmormântat la Biserica Sfântul Gheorghe
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
și ale unora dintre urmașii săi). Patriarhia Română a însărcinat cu această cercetare arheologică o echipă de la Muzeul Municipiului București, completată de două persoane de la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” al Academiei Române. Cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la martiriul din Constantinopol, Biserica Ortodoxă Română a plasat rămășițele domnului într-o raclă, ritual descris de vicarul administrativ patriarhal Ionuț Corduneanu astfel: „Pregătirea pentru așezarea în raclă este una specifică sfintelor moaște și a fost făcută de preasfințitul părinte Varsanufie Prahoveanul
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
arhivele de la Viena, precedate de un studiu amplu scris de Giurescu. N. Iorga i-a consacrat domnului mai multe analize și studii de-a lungul carierei sale, printre ele o serie de publicații cu ocazia împlinirii a două secole de la martiriul Brâncovenilor; de-a lungul timpului și-a modificat vederile, renunțând de exemplu după Marea Unire din 1918 să-l mai prezinte pe domn drept personalitate a întregului neam românesc. Conform istoricului Lucian Boia, după ce în primă fază sub regimul comunist
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
prins,<br> Scoțându-i din viața lumească<br> Cu sabia cea turcească.” În fapt aceste versuri nu reflectă însă și realitatea, întrucât nici numele familiei nu a fost stins, fiind continuat pentru încă un secol, cu atât mai puțin sângele. Martiriul constantinopolitan a fost fixat în mai multe specii literare (balada, vicleimul, colindul, drama folclorică). Balada culeasă de Vasile Alecsandri în secolul al XIX-lea începe cu versurile binecunoscute „Brâncovanul Constantin<br> Boier vechi și domn creștin,<br> De averi ce
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
de un pictor necunoscut, mai există aici alte două fragmente pictate: primul dintre ele se află pe peretele ce desparte pronaosul de naos și a fost zugrăvit în anul 1853 de cantorul Ioan Caminschi din Poieni-Solca (care cuprinde scenele din martiriul Mântuitorului) și al doilea se află pe peretele de nord al naosului, care se parte că a aparținut vechii biserici a satului.
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
anul 240. La scurt timp după aceea, Mani a plecat să predice noua doctrină în nordul Indiei, apoi în întregul Imperiu Persan, protejat de regele Șapur I. Dar, sub presiunea clerului zoroastrian, succesorul acestuia, Bahrăm I, l-a condamnat la martiriu, Mani murind la Gundeshapur, pe 2 martie 274. După moartea creatorului său, noua religie a continuat să se extindă către est și vest, maniheii nevăzând altceva în acest martiriu decât înălțarea lui Mani în Împărăția Luminii. Mani pretindea a fi
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
presiunea clerului zoroastrian, succesorul acestuia, Bahrăm I, l-a condamnat la martiriu, Mani murind la Gundeshapur, pe 2 martie 274. După moartea creatorului său, noua religie a continuat să se extindă către est și vest, maniheii nevăzând altceva în acest martiriu decât înălțarea lui Mani în Împărăția Luminii. Mani pretindea a fi ultimul dintre marii profeți după Adam, Zoroastru, Buddha și Iisus, dar, pentru el, ultimii trei comiseseră greșeala de a nu-și fi consemnat în scris învățătura, care, deformată după
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
Răscoalei boxerilor. Biserica Ortodoxă Rusă afirmă că pe 11 iunie 1900, 222 de chinezi ortodocși au fost martirizați, în frunte cu preotul lor, părintele Mitrofan. Acesta din urmă a fost canonizat, devenind mucenic al bisericii ruse. Biserica ridicată pe locul martiriului celor 222 de ortodocși a fost distrus în 1956, ca urmare a cererii ambasadorului sovietic din acea vreme. În timpul Revoluției Culturale, mai mulți albazinieni au emigrat în Uniunea Sovietică, dar cei mai mulți dintre ei au rămas să locuiască în China, în
Albazinieni () [Corola-website/Science/318826_a_320155]
-
amplă ilustrare a hramului Adormirii Maicii Domnului și a unei teme noi în pictura românească Viața adevăratului călugăr, reprezentată în stânga intrării, pe același perete aflându-se, în dreapta ușii, portretul Arhimandritului Ioan alături de cel al egumenului Pahomie. Viața adevăratului călugăr cuprinde martiriul unui călugăr răstignit, deasupra căruia apare Iisus Hristos încadrat de doi îngeri. La baza crucii, în colțul din stânga, un balaur, Iadul cel atotmâncător, amenință cu flăcări, iar în dreapta un călăreț, Lumea cea deșartă, își îndreaptă sulița către călugăr. Reprezentarea este
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
au repetat, persecuțiile amenințând să se extindă și asupra evreilor din Germania. Mărturia acestor fapte reprobabile sunt elegiile impresionante, scrise în aceste împrejurări tragice de către preoții evreilor, dintre care cea mai răscolitoare este cea a lui Rabbi Joël-Bar Isaac despre martiriul comunității din Kőln. Mai curios este că aceste pogromuri și-au găsit și un ideolog să le justifice, acesta fiind nu mai puțin cunoscutul abate de Cluny, Petre Venerabilul. El scria regelui Frantei, incercand s+-l atragă într-o acțiune
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
Biluca. Biserica greco-catolică din Marin a dat și un preot martir, Ilie BORZ (născut în cătunul Ratovei), care a refuzat să-și lepede credința și astfel a murit maltratat și schingiuit în închisoarea politică comunistă de la Aiud, în anul 1952. Martiriul părintelui Borz este consemnat în mai multe cărți despre persecuția Bisericii Greco-Catolice: Biserica furată (1990) și Persecuția Bisericii Unite (1994) de A. Rațiu, Istoria Bisericii Universale și a Bisericii Românești (1994), de I. M. Bota, Părintele Martir de Ana-Maria Tudoș
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
introduse în sticle și zidite în temelie documentele care cuprindeau fondatorii acesteia. Părintele Ilie și-a văzut realizat acest vis, însă nu s-a putut bucura de roadele sacrificiilor lui și ale credincioșilor săi deoarece blestemul comunist a condamnat la martiriu întreaga biserică cât și pe inimosul preot. Tot în aceeași perioadă în satul Aleuș, care era afiliat localității Drighiu, părintele a ridicat din temelii biserică nouă. Apoi concomitent în comuna Nușfalău, sub îndrumarea lui s-a început noua biserică care
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
Diavolului, cu destinația Franța, închis într-o cabină ca un deținut, deși nu mai avea acest statut. El a debarcat la 30 iunie la , în , în cel mai mare secret, „într-o întoarcere clandestină și nocturnă”. După cinci ani de martiriu, și-a regăsit pământul natal, dar a fost imediat închis începând cu 1 iulie în închisoarea militară din Rennes. El a fost adus la 7 august în fața curții marțiale din capitala bretonă, la liceul din Rennes (astăzi, ). Generalul Mercier, vârful
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
arheologice și istorice, cum ar fi descoperirea unor bazilici străvechi, cimitire, martiri, obiecte și inscripții creștine, ori chiar existența unei episcopii în sec. IV, la Tomis (Constanța). Unele relatări vorbesc și despre practicarea muzicii la noi, cum este mențiunea despre martiriul Sfântului Sava de la Buzău († 372), despre care ne se spune ca era cântareț de psalmi și cultiva această cântare cu mult zel. Tot din această perioadă antică ne-a rămas, de la episcopul Niceta de Remesiana (sec. IV-V), un imn
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
erau reprezentați arhanghelii Mihail (la stânga) și Gavril (la dreapta), deasupra ușii era pictată Maica Domnului cu pruncul, împreună cu doi îngeri, iar mai sus regii biblici David și Solomon. Pe pereții pronaosului se aflau pictate 15 scene referitoare la viața și martiriul Sfântului Procopie, fiind reprezentate scenele în care fața Sf. Procopie îi este zgâriată cu mănuși de fier, sfântul este lovit cu ciomegele și străpuns cu săgeți înroșite. În registrul inferior era reprezentat grupul Femeilor Sfinte. Picturile din naos erau încă
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
sa la creștinism, adusă la credință de verișoara sa Agnes (Agnia) și de Syra. O altă acțiune a romanului îl are în centrul său pe tânărul Pancratius, un creștin pios și fiu al unui martir, care se pregătește el-însuși pentru martiriu. Dușmanul lui Pancratius este Corvinus, un coleg de școală agresiv care este iritat de viața curată a tânărului creștin. El face totul pentru a distruge comunitatea creștină din catacombe. Aceasta include organizarea acțiunii de linșare a fostului lor profesor Cassianus
Fabiola (roman) () [Corola-website/Science/323260_a_324589]
-
Elena Saulea îl considera "„o creație artistică de ținută, delicată și gravă, o dramă de război ce are toate atributele unei pelicule la care spectatorul rezonează afectiv, printr-o firească identificare de personalitate”". Cadrele filmului nu imprimă un patetism cu privire la martiriul eroinei, ci se remarcă prin sobrietate și naturalețe. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului doar o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„În toamna lui 1916, o bravă învățătoare se înrolează, întâi ca infirmieră de campanie, apoi în calitate de
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
la numai câțiva metri de latura ei sudică. Gradenele de nord ale circului au dispărut sub corpul bazilicii de astăzi. Obeliscul a rămas cu mândrie pe locul său originar, loc care, după o tradiție imemorială, ar marca locul aproximativ al martiriului Sfântului Petru, la câțiva metri de absida bazilicii lui Constantin și, apoi, a celei actuale. Pe timpul unor săpături s-au găsit urmele bazei sale originare lângă actuala sacristie. Uitate pe timp îndelungat în evului mediu, obeliscurile antice au revenit în
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
scop al pulsiunii sexuale, iar orice altă formă de delectare sexuală drept o perversiune a instinctului sexual. Cu toate acestea, a stârnit ostilitatea autorităților Bisericii Austriece romano-catolice în momentul în care a asociat, din punct de vedere al comportamentului psihologic, ""martiriul"" (ca dorință de sanctificare prin suferință auto-indusă sau imaginară) cu ""masochismul"" și ""isteria"". Dat fiind că procreația era unicul scop al actului sexual, Krafft-Ebing a ajuns la concluzia că homosexualii ar suferi de o perversiune sexuală, în măsura în care practicile homosexuale nu
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]
-
Origen, ci și la alți scriitori ai Bisericii primare, iudei eleniști sau chiar filosofi păgâni. Biblioteca din Cezareea devenea pentru universul creștin ceea ce reprezenta pentru lumea păgână museion-ul alexandrin. Iar aceasta și datorită lui Pamfil. De la Eusebiu aflăm și despre martiriul lui Pamfil. În anul 303 începea persecuția creștinilor sub Diocletian și Maximian. Pamfil este arestat în jurul anului 307. Eusebiu ne relatează că prefectul orașului, Urbanus, l-a lăsat să "depună o probă a elocinței și a cunoștințelor sale religioase", provocându
Pamfil din Cezareea () [Corola-website/Science/326278_a_327607]
-
lui a fost furată. A fost subliniat faptul că, comportamentul său a deviat de la profilul prezentat de alți teroriști și că pasagerii au raportat trei și nu patru teroriști. Cu toate acestea, în octombrie 2006 a apărut un videoclip intitulat „Martiriu” filmat în data de 18 Ianuarie 2000, împreună cu Mohamed Atta, plângerile devenind îndoilenice. La scurt timp după atacurile din 11 septembrie, familia și prietenii au susținut că Jarrah nu a manifestat aceleași „puternice resentimente politice” sau „conservatorism cultural” ca și
Ziad Jarrah () [Corola-website/Science/322238_a_323567]
-
cu o ață și-a tăiat limba, care la locul faptei a fost recusută de personalul medical fără anestezie. În 21 noiembrie 1962 a fost eliberat și transportat la Aita Mare. În 13 februarie 1970, vineri, cu un an după martiriul lui Jan Palach în Praga și lui Sándor Bauer din Budapesta, a mers la sediul partidului comunist din Brașov, s-a udat cu benzină și și-a dat foc. După trei luni, pe 13 mai 1970, a murit în spitalul
Márton Moyses () [Corola-website/Science/329969_a_331298]
-
modele gotice și panouri reprezentând scene din viața lui Hristos. Picturile sunt atribuite pictorului de la curtea Regelui Manuel I, portughezul Jorge Afonso, în timp ce decorul sculptat este atribuit sculptorului flamand Olivier de Gand și spaniolul Hernán Muñoz. Un panou magnific, descriind martiriul Sfântului Sebastian, pictat de către pictorul portughez Gregorio Lopes pentru biserica rotundă, este în prezent expus în Muzeul Național de Artă Antică din Lisabona. În timpul administrației Prințului Henric Navigatorul (prima jumătate a secolului XV), un naos gotic a fost adosat bisericii
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]