3,668 matches
-
fost condus, pe rând, de persoane care nici nu erau români și nu știau limba română, până în 1944, apoi de grupări (ca cea condusă de Ana Pauker), de Gh. Gheorghiu dej și de Nicolae Ceaușescu (vezi Ceaușescu Nicolae). Promovând ideile marxiste și comuniste, pentru scopul suprem de a înfăptui revoluția proletară, care urma să instaureze comunismul pe întreaga planetă, Partidul Comunist Român s-a manifestat ca executor al ordinelor Partidului Comunist Rus și ale guvernului de la Moscova, în dauna intereselor statului
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
potențialul propagandistic al hagio grafiei. Mort pe frontul din Bolivia, Che este revoluționarul care nu poate greși cu adevărat, de vreme ce întreaga lui viață arde sacrificial pe altarul justiției sociale. Moartea ca martir al opresiunii imperialiste, moar tea ca autentic cruciat marxist ce se devotează celor din jurul său, moartea ca luptător ce refuză osificarea birocratică - toate acestea sunt temeliile pe care banda desenată militantă își ridică eșafodajul discursiv. Cinematografică, tăietura narativă face din aventură aliajul mitului. Revoluția din al cărei panteon face
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Ia o mușcătură uriașă din cheeseburgerul zemos. Cred că ceva din personalitatea lui Telescu l-a stîrnit, Într-un fel. Iartă-mă o secundă. Își șterge muștarul de pe bărbie cu fața de masă. Tatăl tău a fost crescut În credința marxistă. Așa că el crede În imperativele dialectice, chiar dacă recunoaște sau nu. Toată lumea Îl considera pe Telescu un făcător de pace pentru că era un tip amabil, un dulce, pe bune. Dar filosofia lui era realmente tulburătoare pentru cineva ca Slobodan, fost, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
repetate rînduri. Vinea dă, apoi, tonul luărilor de poziție în favoarea „revoluției socialiste” - e adevărat, nu fără unele precauții „esopice”. În „Popovici asasinul“ vituperează împotriva asasinării sălbatice a unor comuniști basarabeni de către generalul Popovici; în „Comemorarea messiei roșii“ face elogiul mesianismului marxist și afirmă că revoluția sovietică va ști să se unească împotriva atacurilor „burgheze” ale Europei și Americii; în „Sărbătoarea revoluției“ clamează: „Steagul roșu pe fortăreața Petropavlovsk e semnul morții pentru lumea veche” deși, deocamdată, „educația burgheză, atletismul sufletesc și muscular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
umană sau naturală”, la Urmuz „niciodată nu se pornește dinspre automat spre uman, ci invers”. În opoziție cu „creatorul clasic” care „are religia naturalului”, avangardistul pariază pe artefact, pe abstracționism și pe antimimesis. Mai degrabă conformistă este interpretarea, în spirit marxist, a operei urmuziene prin prisma teoriei alienării, ca simptom al „reificării” societății capitaliste: „Orice transcendență morală fiind abolită, această altă față a societății burgheze arătată de Urmuz seamănă cu o împărăție de obiecte agresive, de reacții mecanice, însă violente, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
presiunea omologării externe: 1) prin istoricizarea oferită de distanța temporală și de asimilarea creatoare a modelului în cadrul noilor curente estetice; 2) prin sublinierea caracterului estetic, integrator, moderat în raport cu radicalismul iconoclast al mișcărilor similare din Europa; 3) prin specularea caracterului antiburghez, marxist, progresist al militanților acesteia; 4) prin revendicarea caracterului de precursori internaționali absoluți ai unor artiști de origine română (Urmuz - considerat anticipator al suprarealismului, al dadaismului și al literaturii absurdului, Brâncuși - întemeietor al artei abstracte, Tzara - pionier al Dadaismului, alături de Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trei minute de fericire totală. Plecând, o sărută pe gură, insistă să accepte un bacșiș - Îi rămâneau trei sute de franci, bani gheață. Săptămâna următoare, se hotărî să arate textele unui coleg - un profesor de literatură de vreo cincizeci de ani, marxist, foarte rafinat, cu reputație de homosexual. Fajardie fu plăcut surprins. „O influență a lui Claudel... sau poate mai curând a lui Péguy, cel din versurile libere... Dar e original, tocmai, nu prea mai Întâlnești așa ceva.” În privința demersurilor ce trebuiau făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a fost candela aia. Era exact ca aia pe care o pusesem de demult în schița cu care debutasem, Lumina veșnicului răsărit. Combăteam acolo misticismul, popii, mitropoliții, tot ce răspândește opium la popor. Sincer, că sunt ateu la conștiința mea. Marxist și dialectic convins. Am citit și conspectat și tot ce ne învață tovarășul Ceaușescu despre religie în societatea contemporană. Am abonament și la Albina! Dar acum... Nu i-au făcut nimic. Nici măcar la spital nu l-au băgat. L-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trandafiriu al limbii, le hăpăi, absorbindu-le pe traseele complicate ale unei digestii necunoscute. Fiorosul Marcel înmagazina în burdihanul său Politica! (Mărunțită, bineînțeles, în tratate și articole cu aplicabilitate apăsat dîmbovițeană.) Deși, în aparentă contradicție cu proveniența sa, Fiorosul era marxist. El fusese cel despicat în două la aterizarea Satanei. Relu Înmiresmatul tezauriza Religia. (Cu aplecare spre 31 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI treptat, într-un contur ferm, și dezvăluind, cu claritate de ilustrată, imaginea unei mâini îngrijite, culegând, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Albastru, părinții triburilor numeroase de țânci nu se scapă unul pe altul din ochi, de frică să nu-și fiarbă și să-și halească de unii singuri mezinii. Dacă scapi însă dintre periferii către centru, mai ceva ca-n broșurile marxiste, poți întîlni totuși și câteva oaze plăcute. Pe Regală, pe Elisabeta, fluieri și vin și te ling, pe carâmb, localurile cu vinuri, de-ți vine să dai cu căciula în câini, ies la agățat băcăniile cu trufandale de-ți lasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o activistă din sectorul G, pe pardoseală, echivală cu lovirea de către o măciucă, în centru, a unui gong teatral. - Nu-s decât patru bagaje drăguțe, parașutate la Otopeni de către o persoană deasupra oricăror bănuieli că n-ar putea fi marxist. Dar care, de-o săptămână, sparg tot și răscolesc, dintr-un capăt în altul, întreg Bucureștiul. Într-adevăr, capul și brațul drept al Norocosului ieșiră fulgerător la iveală, catapultând, în posibila direcție de camuflaj a Dulcelui Doru, o călimară masivă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
clasa sau casta conducătoare. Niciodată n-a putut îmbrățișa, cu aceeași cuprindere, actualitatea totală a unei națiuni. Când Joseph de Maistre se întreabă ce e națiunea și găsește că e suveranul și aristocrația, el exprimă reacționar un lucru pe care marxiștii îl susțin revoluționar în teoria statului proletar. Statul (deși pentru marxiști nu există propriu-zis nici stat și nici națiune, ci numai societate) nu mai este suveranul și aristocrația - sau mai târziu burghezia -, ci proletariatul. În orice stat nu există un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cuprindere, actualitatea totală a unei națiuni. Când Joseph de Maistre se întreabă ce e națiunea și găsește că e suveranul și aristocrația, el exprimă reacționar un lucru pe care marxiștii îl susțin revoluționar în teoria statului proletar. Statul (deși pentru marxiști nu există propriu-zis nici stat și nici națiune, ci numai societate) nu mai este suveranul și aristocrația - sau mai târziu burghezia -, ci proletariatul. În orice stat nu există un echilibru, ci o preponderență de forțe. Cine are această preponderență se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
poporului evreu». Pentru a fi popor, nu Îndeplinește condițiunile. Este În contrazicere cu teoria stalinistă a națiunii”3. O formulare contradictorie a „Încadrării teoretice” a populației evreiești este dată de xe "Gheorghiu Dej"Gheorghiu-Dej În 1948: „Punctul de vedere al partidului marxist ne Învață că ei trebuie considerați o minoritate națională, dar aceasta nu poate să ne determine să-i privim ca o națiune”4. După aceste aserțiuni ale unor importanți membri ai conducerii, putem vedea că Partidul știa mai bine ce
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
a fost comunist până la moartea sa prematură În 1992, deși un pronunțat spirit de independență l-a făcut să părăsească Partidul Comunist din xe "Israel"Israel. Când am Încercat să-i combat credința comunistă cu argumente luate din Însăși literatura marxistă, el m-a Întrerupt și mi-a spus: „Ascultă, eu nu am citit nici o pagină, nici din xe "Marx"Marx, nici din xe "Lenin"Lenin. Dar ei, sovieticii, m-au eliberat!”. xe "Moldavi"Moldavi trăia cu trauma propriei copilării răpite
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
1954. Procesul său, În care sunt implicate Încă 11 personalități, este cel mai reprezentativ proces politic al României comuniste. A fost reabilitat În 1968. xe "Pătrășcanu"Pătrășcanu are studii juridice și preocupări teoretice, fiind autorul unor lucrări reprezentative pentru literatura marxistă din România. xe "Petrescu"Petrescu, Constantin Titel (1888-1956) Lider al Partidului Social-Democrat din România. Participă activ la lovitura de stat din 23 august 1944, ce a dus la prăbușirea regimului fascist al lui Ion Antonescu. În guvernul format după acest
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
1989”; 2. desemnarea unor inovații științifice/tehnice care au generat schimbări profunde în viața socială: descoperirea focului, descoperirea tiparului; sau, mai nou, cu referire la utilizarea practică masivă a științei și inovației tehnologice: „revoluția științifică și tehnică”; 3. în sociologia marxistă, conceptul de revoluție desemnează un proces mai larg: schimbarea structurală profundă a unei societăți, prin trecerea de la un tip de organizare socială la un altul. De exemplu, transformarea societății feudale într-o societate de tip capitalist sau a societății capitaliste
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
o răsturnare politică. În acest ultim sens, ca trecere de la un mod de organizare socială la altul, termenul revoluție s-ar fi calificat perfect pentru a descrie schimbările din anii ’90 în fostele societăți comuniste. Probabil însă că aura sa marxistă l-a făcut indezirabil. Schimbarea socială este o sintagmă des utilizată în sociologie, care se referă relativ nestructurat și lax la orice modificare în viața socială, mai profundă sau mai superficială, globală sau sectorială. Din cauza aplicării sale la o mulțime
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
o nouă speranță: o democratizare din interior care nu mai este restricționată de controlul dogmatismului sovietic. Așa se explică de ce în mediile intelectuale din România s-a produs în anii ’60 probabil cel mai activ proces de depărtare de dogmatismul marxist. Anul 1968 a marcat sfârșitul speranțelor în realizarea unor reforme substanțiale din interior ale sistemului comunist. Trei evenimente pot fi identificate pentru declanșarea regresului pe termen lung a regimului ceaușist. Primul: înăbușirea experimentului cehoslovac al „comunismului cu față umană” de către
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
iniția și proiecta. În ipostaza sa activă, sociologia se concentrează pe perfecționarea punctuală a sistemului, pe soluționarea problemelor endemice ale societății actuale (delincvența, de exemplu) sau structural marginale: tensiuni și conflicte interetnice, dependența de droguri, supraponderalitate etc. Sociologia marxist-revoluționarătc "Sociologia marxist‑revoluționară" Sociologia inițiată în secolul al XIX-lea de către Marx a fost centrată pe schimbarea prin revoluție a societății capitaliste. Șansa dezvoltării acestei paradigme a fost anulată de înlocuirea sa cu o abordare ideologică, fiind subordonată activității partidelor comuniste. Unele
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
schimbare în configurarea sociologiei practicate aici. Dacă la început sociologia a fost respinsă cu eticheta de „știință burgheză”, după acceptarea ei a fost supusă unei puternice presiuni politice și ideologice. Regimurile comuniste au încercat să impună constituirea unei paradigme sociologice „marxiste” care să exprime punctul de vedere al partidelor comuniste. În realitate, practica sociologică a combinat eclectic și contradictoriu trei tendințe diferite: • sociologia loială programului comunist era centrată pe încercarea de a identifica modalitățile de acțiune pentru promovarea proiectului comunist de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
dezvoltării unei sociologii loiale programului comunist de construcție socială. Reprezentantul acestei orientări a fost Miron Constantinescu, care a prezidat reintroducerea în România socialistă a sociologiei, pe liniamentele clare ale unei ideologii comuniste dogmatice. Tentativa de a dezvolta o nouă sociologie marxistă a dus la o practică științifică ce oscila între stilul occidental al sociologiei și ideologia comunistă. Pentru sociologia loială programului comunist, realitatea era privită ca un proces în tranziție care conține elemente încă nereformate (rămășițele vechii realități), împletite cu elementele
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
sociale a societății socialiste a dominat modelul produs de ideologia comunistă și care, în mare măsură, a fost asumat necritic și de analiștii occidentali. Două erori sunt cuprinse în această paradigmă. Prima eroare este aplicarea la societatea comunistă a teoriei marxiste conform căreia partidele/grupările politice sunt o parte componentă a claselor sociale, exprimând interesele acestora în plan politic. În fapt, în societățile comuniste, „clasa politică” a devenit ea însăși o clasă socială distinctă, cu interese diferite de cele ale celorlalte
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și social), mentalitățile moștenite; c) rezistențe sociale: orice schimbare de amploare se izbește, inevitabil, de rezistențe venite din partea diferitelor grupuri sociale care ar putea avea interese/atitudini adverse față de direcția schimbării. Asemenea factori sunt explorați în mod special în teoria marxistă a claselor sociale. Toate efectele negative ale dificultăților cu care se confruntă un proces de schimbare, indiferent de factorii care le-au generat, sunt, de regulă, adunate sub conceptul de cost al schimbării. Teoria costurilor tranzițieitc " Teoria costurilor tranziției" Două
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
îi dăltuiesc în vederea unui scop comun. Dacă sînt prost concepute sau lipsite de rigoare, credințele se estompează, construcțiile se năruiesc. Nu există mulțimi fără credințe, așa cum nu există casă fără arhitectură sau ciment. Contrar sociologiei, istoriei fie ea de inspirație marxistă sau nu care văd în credințe suprastructuri ușoare înălțate pe o bază economică solidă, psihologia mulțimilor le consideră fundamentele permanente ale vieții sociale. Fără credințe, lipsite de ideile lor forță, grupurile umane sînt inerte și vide, spune această știință. Ele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]