1,488 matches
-
Amândouă respectă, în chip ortodox, principiile realismului socialist care, în domeniul epicii, trebuie să unească performanțele realismului din secolul al XIX-lea cu noua ideologie a clasei muncitoare. O alianță cel puțin bizară într-o ideologie care se revendică din „materialismul dialectic și istoric” al lui Hegel și Marx. D., nevoit - cum va justifica el mai târziu (în Convorbirile cu Eugen Simion și cu George Pruteanu) - să supraviețuiască, el, ca scriitor, și să-și salveze părinții arestați, le ilustrează pe toate
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
de obiecte tot mai lipsite de valoare, nu trebuie să pierdem din vedere importanța locului. „Pentru că locul este fuziunea dintre spațiu și experiență, un spațiu unplut cu sens, o sursă de identitate.” Friedland Îi acuză pe Soja și Harvey de materialism și crede că În constituția condiției postmoderne trebuie identificate și componente morale, că trebuie, cu alte cuvinte, făcut apel și la așa-zicînd „Întîmplările ființei” alături de cele ale pămîntului, pentru a da seama de o schimbare de paradigmă istorică. Am folosit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
umane care are nevoie de antrenament (intelectul, de pildă, așa cum se Întîmplă cu filozofia) ci sensibilității și imaginației, adică exact facultăților de relaționare cu lumea pe care gîndirea secolelor 18 și 19 le-a exaltat cel mai mult: sensibilitatea, de către materialismul senzualist al Luminilor, imaginația, de către romantismul nordic paneuropean. Literatură poate citi, la o adică, oricine știe să citească. 2. Al doilea tip de răspuns este unul eminamente negativ: disciplina de studiu numită literatură este inutilă pentru că nu te Învață direct
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sistem ce se va prăbuși în 1989 și din cauza incapacității de a organiza și conduce societatea pe baza principiilor managementului social modern. Sociologia, știință critică și analitică, ar fi propus alternative la marxism-leninism, ideologia oficială. Sociologia a fost înlocuită cu materialismul istoric. Reinstituționalizarea sociologiei după 1965 a dus la cercetarea sociologică a unor realități noi edificate de proiectul comunist de dezvoltare. După cum subliniază autoarea, evoluția sociologiei postbelice în România se distinge prin paradoxuri, derivate din contextele sociale și politice: tradițiile antebelice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
se schimbă și ce consecințe produc aceste sisteme, precum și relațiile lor complexe cu viețile oamenilor” (Johnson, 2000/2007, 298). Dicționarul Blackwell de sociologie cuprinde 1 200 de intrări, acoperind dacă nu toate cel puțin principalele orientări teoretice din sociologie, de la materialism la idealism, multitudinea subdomeniilor sociologiei, de la psihologia socială la sociologia economică sau sociologia populațiilor, metodologia cercetărilor sociologice empirice, cu accent pe prelucrarea statistică și interpretarea datelor, evantaiul personalităților care au influențat gândirea sociologică în ultimele două secole, punând în lumină
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
semnată de Al. Mocsonyi, At. M. Marienescu, Ioan Slavici (Creșterea rațională - un eseu despre om văzut prin prisma filosofiei lui Schopenhauer, dar și despre statutul românilor în Imperiul Austro-Ungar), studentul în filosofie Victor Păcală (un amplu articol, Principalii reprezentanți ai materialismului și influența practică a vederilor lor), un alt student, Dionisie Stoica, care abordează problema „literaturii noastre populare nescrise”, iar după 1918, Nicolae Iorga (Datoria studențimii ardelene), Iuliu Maniu (Către studențimea clujeană), Emil Hațieganu, Nicolae Ivan, Octavian Goga (De la Petru Maior
ALMANAHUL SOCIETAŢII DE LECTURA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285296_a_286625]
-
studiul novator al formelor conștiinței etc.) reclamă imperios schimbarea de paradigmă, căci avalanșa descoperirilor revoluționare 185TRAUMA ȘI SUFERINȚA nu mai pot fi ignorate și „măturate sub covor”, din fidelitate confortabilă și mioapă față de vechea paradigmă, cea newtoniano-carteziană. Ofensiva pentru detronarea materialismului obtuz și simplificator este cu atât mai legitimă și persistentă cu cât sub flamura acestei misiuni s-au înrolat nume de calibru științific, precum Albert Einstein, Niels Bohr, Werner Heisenberg, Erwin Schrödinger, Ștefan Lupașcu, Fritjof Capra, Basarab Nicolescu, Richard Davidson
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pe care vrea să le cucerească". În prima categorie trebuiau incluse: existența lui Dumnezeu, providența Sa, crearea lumii, spiritualitatea sufletului omenesc și nemurirea lui, originea divină a lui Cristos, natura divină a Bisericii Catolice și primatul Papei. Convingerile opuse erau: materialismul, evoluționismul (care neagă creația), raționalismul (care neagă tot ce e supranatural), indiferentismul și teosofismul. Puteau să apară multe teme care trebuiau contracarate în publicațiile catolice, însă ierarhia era cea care decidea care era strategia de urmat, iar pentru a înțelege
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
-lea. O dată cu tradiția marxistă, timpul este puternic legat de noțiunea de spațiu, văzute ambele ca fiind obiectivitatea pură a lumii materiale, unica lume de altfel, în aceste determinări universale ale existenței. Unitatea indisolubilă a celor două reprezintă una dintre axiomele materialismului dialectic, „o existență în afara timpului este o absurditate tot atât de mare ca și o existență în afara spațiului” (Engels). în secolul XX, cea mai influentă concepție despre timp a fost produsă de existențialism. Heidegger creează conceptul de Timp, văzut oarecum secundar, în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
literare o „foiță tâmpitoare”. Cât despre Titu Maiorescu, liderul incontestabil al societății ieșene, un alt adversar politic, devenit mai târziu junimist, cerea invalidarea sa ca deputat, fiindcă era conducătorul „școalei funeste care în Moldova se numește noua direcție” ce cultivă „materialismul abjectului Schopenhauer care propagă concubinajul, dreptul bătăii cu biciul, disprețul amorului de patrie și sentimentelor de onoare”. Un liberal, D. Brătianu, declara despre același Maiorescu, un nomina odiosa, că „este din opincă și trebuie să muncească pentru a trăi”. Tacit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost trecute la index în biblioteci, nemaiputând fi folosite și citate, decât cu aprobări speciale. în aceste condiții, despre Maiorescu se putea spune orice, pentru că nu era accesibil principalul mijloc de a putea combate aceste păreri, propriile opinii ale criticului. Materialismul istoric dezavantajează personalitățile, poporul fiind eroul colectiv, comuniștilor plăcându-le doar revoluționarii, în nici un caz evoluționiștii. Manualele școlare receptează și ele noile opinii, dar o fac, pentru moment, cu o anumită sobrietate, ferindu-se de adjectivele prea colorate. Astfel, în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tonul fiind pe alocuri ironic: „La 1892 el credea a dovedi lipsa de fundament pentru o mișcare de clasă a proletariatului la noi. Spre sfârșitul vieții, Maiorescu îi încredința unui discipol, cu o mare satisfacție, că vechile lui îndoieli asupra materialismului istoric s-au adeverit și că falimentul socialismului e inevitabil. Cel care ne-o relatează nu comunică data, dar ne amintim când a murit Maiorescu: în 1917, anul marii revoluții din Octombrie”. Ultimul intervine în dezbatere Paul Georgescu („T. Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cât și personalitățile culturale; între acestea au fost vizate și cele aparținând istoriografiei. încetul cu încetul, compromisurile s-au înmulțit, până când în 1947-1948 s-au generalizat, legitimând și în acest domeniu schimbarea impusă de comuniști: adoptarea ideologiei marxiste și a materialismului istoric. Până acum nu există un studiu temeinic al acestei chestiuni. în schimb, avem la dispoziție câteva contribuții importante referitoare la același fenomen, petrecut însă în domeniul literaturii, artelor plastice și cinematografiei. Este drept că există totuși unele pagini de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
suferit diferite „neplăceri” din partea autorităților, chiar și colaboraționiștii (spre exemplu, C.C. Giurescu a fost chiar închis cinci ani la Sighet). 2.1. Colaboraționiștii Această categorie este destul de diversificată, între „tovarășii de drum” întâlnindu-se atât intelectuali de stânga, adepți ai materialismului istoric (A. Oțetea, Constantin Racoviță), cât și intelectuali de extremă dreapta, dar apropiați de materialismul istoric (P.P. Panaitescu), precum și diverși oportuniști mai tineri (Vasile Maciu, Mihail P. Dan, Dumitru Tudor, Ștefan Pascu, Gheorghe Georgescu-Buzău, Emil Condurachi, Dan Berindei, Rodica Ciocan
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
închis cinci ani la Sighet). 2.1. Colaboraționiștii Această categorie este destul de diversificată, între „tovarășii de drum” întâlnindu-se atât intelectuali de stânga, adepți ai materialismului istoric (A. Oțetea, Constantin Racoviță), cât și intelectuali de extremă dreapta, dar apropiați de materialismul istoric (P.P. Panaitescu), precum și diverși oportuniști mai tineri (Vasile Maciu, Mihail P. Dan, Dumitru Tudor, Ștefan Pascu, Gheorghe Georgescu-Buzău, Emil Condurachi, Dan Berindei, Rodica Ciocan, Valeria Costăchel) sau mai vârstnici (C. Daicoviciu, Gheorghe Bezviconi, Ion Nestor, Aurelian Sacerdoțeanu, A. Boldur
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
asistent la Institutul de Istorie Națională condus de C.C. Giurescu. El a ținut și un curs de limba rusă la institutul sus-numit. Tot el a susținut în ședința din 18 ianuarie 1945 a aceluiași institut comunicarea „Istoriografia sovietică și principiile materialismului istoric” în care a elogiat viziunea determinismului economic, principiile materialismului dialectic și filosofic și periodizarea după criteriul relațiilor sociale, conchizând că „istoriografia sovietică, pe care n-o cunoaștem încă decât fragmentar, a pășit la realizări de mare amploare” și că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
El a ținut și un curs de limba rusă la institutul sus-numit. Tot el a susținut în ședința din 18 ianuarie 1945 a aceluiași institut comunicarea „Istoriografia sovietică și principiile materialismului istoric” în care a elogiat viziunea determinismului economic, principiile materialismului dialectic și filosofic și periodizarea după criteriul relațiilor sociale, conchizând că „istoriografia sovietică, pe care n-o cunoaștem încă decât fragmentar, a pășit la realizări de mare amploare” și că „materialismul istoric, aplicând la studiul societății principiile materialismului dialectic, ridică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
istoric” în care a elogiat viziunea determinismului economic, principiile materialismului dialectic și filosofic și periodizarea după criteriul relațiilor sociale, conchizând că „istoriografia sovietică, pe care n-o cunoaștem încă decât fragmentar, a pășit la realizări de mare amploare” și că „materialismul istoric, aplicând la studiul societății principiile materialismului dialectic, ridică istoria la rang de știință pozitivă”. în aceeași Revistă istorică română din 1945, Racoviță publica o serie de „notițe bibliografice” semnificative pentru concepția sa și pentru descifrarea influenței marxiste în istoriografie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
economic, principiile materialismului dialectic și filosofic și periodizarea după criteriul relațiilor sociale, conchizând că „istoriografia sovietică, pe care n-o cunoaștem încă decât fragmentar, a pășit la realizări de mare amploare” și că „materialismul istoric, aplicând la studiul societății principiile materialismului dialectic, ridică istoria la rang de știință pozitivă”. în aceeași Revistă istorică română din 1945, Racoviță publica o serie de „notițe bibliografice” semnificative pentru concepția sa și pentru descifrarea influenței marxiste în istoriografie. Prima notiță se referă la volumul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în special) și propunând revenirea la anul preparator, introducerea a două licențe: una didactică, alta științifică și realizarea unei legături strânse între profesorii universitari și cei secundari. în sprijinul reformei radicale a învățământului istoric și susținând preluarea metodei și concepției materialismului dialectic și istoric se pronunțau în revista Noua Școală Românească: Stanciu Stoian, Vasile Maciu, Ion Totoiu. Adăugăm aici și contribuțiile istoricului Bisericii Ortodoxe Române, Gheorghe Moisescu, care se apleacă asupra relațiilor cu Rusia. De exemplu, articolele publicate în revista Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
colaboraționismului istoriografic se accentuează extraordinar, mai ales pentru că puterea comunistă cultiva oportunismul la toate nivelurile. în plus, începe o politică culturală de propagare a marxismului și sovietismului. Acum se înființează instituțiile culturale procomuniste care vor impune proletcultismul, realismul socialist și materialismul istoric sovietizant: Editura Cartea Rusă (având o rețea națională de librării - 1945), Analele Româno-Sovietice (1946), Institutul de Studii Româno-Sovietice (cu filiale în Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și Târgu-Mureș - 1947), Muzeul Româno-Rus (cu filiale în 27 de orașe - 1946), toate patronate de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
distingem următoarele subiecte: teoria istoriei, critica istoriografică, relațiile româno-sovietice (ruse), accentuarea socialului și economicului, a mișcărilor sociale, prezentarea concepției marxiste (sovietice) a istoriei și a noutăților istoriografice din URSS. Teoria istoriei. A. Oțetea se hotărăște să treacă total de partea materialismului istoric. în articolul „Ce e istoria?”, el trece în revistă concepțiile care stau la baza explicării faptelor istorice fără să încerce să dea o definiție istoriei și conchide că „materialismul istoric, fără să nesocotească totuși influența de ordin secundar ce
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
istoriei. A. Oțetea se hotărăște să treacă total de partea materialismului istoric. în articolul „Ce e istoria?”, el trece în revistă concepțiile care stau la baza explicării faptelor istorice fără să încerce să dea o definiție istoriei și conchide că „materialismul istoric, fără să nesocotească totuși influența de ordin secundar ce formele politice, juridice și ideologice o exercită asupra fenomenelor economice, a lărgit considerabil orizontul cercetărilor și a adâncit toate problemele istorice”. Critica istoriografiei române. A. Boldur a prezentat, în ședințele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
el uimitor de prolific, având în vedere apartenența sa la Mișcarea Legionară. O dată încheiată înțelegerea legionarilor cu comuniștii, intuită și inițiată de însuși P.P. Panaitescu, acesta s-a integrat perfect atât ideologic, cât și profesional. De altfel, el era adeptul materialismului istoric, ceea ce i-a înlesnit convertirea la marxism (deopotrivă cu viziunile antidemocratice și anticapitaliste specific legionare). Așa se explică și reeditarea culegerii sale de studii Interpretări românești în 1947. în Analele Româno-Sovietice a publicat recenzii deosebit de interesante: A.D. Udalțov, „Despre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu Polonia, care refuza în 1600 trecerea solilor munteni prin teritoriul ei spre Rusia. P.P. Panaitescu a recenzat, de asemenea, manualele școlare unice apărute în 1947, apreciindu-le pozitiv pentru că, spunea el, „prezintă pentru prima oară fenomene istorice în lumina materialismului istoric, pun pe primul plan evoluția societății, a mijloacelor de producție, a civilizației influențate de aceste premise materiale, cercetează lupta popoarelor și a claselor asuprite, răscoalele sătești și orășenești, dovedind existența luptei de clasă în toate veacurile; este o operă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]